Va continua războiul în Ucraina fără Putin?

Va continua războiul în Ucraina fără Putin?Va continua războiul Rusiei în Ucraina dacă președintele rus Vladimir Putin va părăsi mandatul din indiferent ce motive? De la invazia rusă din februarie au curs scenariile privitoare la viitorul lui Putin, dispariția sa ipotetică fiind un rezultat al sănătății precare sau al unei acțiuni politico/militare interne.

La baza acestei deliberări se află speculații sau poate speranța, că, fără Putin, Rusia ar putea fi mai predispusă să abandoneze războiul din Ucraina și să caute o pace negociată. Istoria ne aduce aminte ca un lider care a început un război costisitor și prelungit este rareori dispus să pună capăt războiului fără victorie. Și încă un fapt. Rareori schimbarea conducerii facilitează pacea dar poate fi un precursor necesar pentru încheierea războiului.

Un transfer de conducere în Rusia în timpul războiului cu Ucraina ar putea merge în multe direcții diferite. Sunt o mulțime de potențiali succesori, de la Dmitri Medvedev până la Evgeni Prigozhin sau de ce nu la Serghei Sobianin, primarul Moscovei, care a căutat constant să se distanțeze de războiul lui Putin din Ucraina. Moscova nu are pe străzi niciun un simbol al desfășurării războiului în Ucraina sau așa numitei ”operațiuni speciale”.

Unii au ridicat chiar și posibilitatea, deși puțin consistentă, ca liderul opoziției, Alexei Navalni, încarcerat să-l înlocuiască pe Putin. Kremlinul se confruntă cu mari probleme. Actualul mediu politic intern al Rusiei, caracterizat printr-un joc intens de blamare care înfruntă conducerea politică versus cea militară, ar fi deosebit de periculos pentru succesorul lui Putin și ar descuraja orice mișcare de a abandona obiectivele de război ale Rusiei în Ucraina și de a căuta pacea, cel puțin pe termen scurt.

Acest lucru este valabil chiar și pentru un succesor care s-a opus sau nu a susținut în mod deschis războiul lui Putin înainte de a prelua mandatul. Astfel, războiul lui Putin poate continua fără Putin! Și asta ne face să ne uităm în istorie. Flancată de Europa și Asia, Rusia a trecut prin trei invazii majore în istoria sa: invazia mongolilor în secolul al XIII-lea, Napoleon în 1812 și Hitler în 1941. Războiul împotriva Kazanului vecin din 1552 condus de Ivan cel Groaznic este unul din primele exemple. Kazan a fost un stat musulman la aproximativ 750 km est de Moscova, un succesor al imperiului mongol (750 este o distanță similară cu cea la care se află Kievul de Moscova- numita de militari, obsesiv, adâncime strategică).

Rusia a început și a câștigat războiul, care a pus bazele expansiunii sale imperiale până la Pacific fapt întrat în ADN-ul statului. A fost primul exemplu de „expansionism defensiv” al Rusiei. Acum extrapolând avem cam același lucru: o expansiune defensivă pentru o adâncime strategică pierdută odată cu dispariția URSS. Și încă un lucru: Ivan cel Groaznic a justificat invadarea Kazan-ului susținând că creștinii ortodocși de acolo sunt persecutați. Rusia „a spus că „își apără frații de o amenințare de genocid”, notează istoricii. Istoria se repetă în Ucraina!

Poate Putin să schimbe rolul Rusiei de la ”spoiler” la putere globală?

În puțin mai mult de o lună, războiul din Ucraina s-a transformat brusc de la o luptă de artilerie epuizantă, în mare parte statică, care se preconizează că va dura până în iarnă, la un conflict pe mai multe niveluri, cu escaladare rapidă, care a provocat strategiile Statelor Unite, ale Europei, ale Ucrainei și ale Rusiei. Odată cu loviturile de luni, 10 octombrie 2022, în interiorul Ucrainei, Putin a încercat în mod clar să recupereze inițiativa, dar și să întărească imaginea unei strategii și a unei conduceri unificate.

Poate Putin să schimbe rolul Rusiei de la ”spoiler” la putere globală?

În declarațiile sale la Consiliul de Securitate, raportate de presa rusă, el a spus că atacul cu rachete a fost modelat și recomandat de „Ministerul Apărării, în conformitate cu planul Statului Major al Rusiei”. El a făcut referire în mod special la rolul ministrului apărării, Serghei Şoigu, a cărui absență din publicul în ultimele zile a dus la speculații că ar fi fost ”concediat”. Rusia ocupă o poziție neobișnuită pe scena mondială. Sub președintele Vladimir Putin, Moscova a demonstrat în mod repetat că are capacitatea de a destabiliza ordinea internațională, cel mai recent cu invazia brutală a Ucrainei. Cu toată capacitatea sa de a schimba dinamica puterii în locuri precum Orientul Mijlociu și acum Europa, Moscova nu și-a demonstrat până acum capacitatea de a umple ”golurile geopolitice” pe care le creează. Ucraina este un exemplu elocvent fiind locul unde armata rusă s-a dovedit incompetentă din punct de vedere operațional și nu a făcut altceva decât a impus ”costuri de pedepsire” asupra populației civile a țării, inclusiv nenumărate crime de război.

Dar, în timp ce Rusia a dovedit acum că nu are puterea militară pentru a contesta supremația SUA în Europa, cu atât mai puțin la nivel global, nimeni – în special membrii alianței NATO – nu îi ignoră capacitățile nucleare, așa cum demonstrează refuzul alianței de a interveni direct în război în Ucraina. Chiar dacă exporturile de energie rusă în alte zone decât Europa îi dă acesteia încă o pârghie de influență geopolitica situația de acasă se complică. Deși a dominat scena politică rusă timp de mai bine de două decenii, popularitatea lui Putin a scăzut pe fondul unei economii a cărei creștere s-a redus dramatic chiar înainte de războiul din Ucraina, în special în urma unui efort profund nepopular de reformă a pensiilor din 2018.

”După o perioadă de confuzie și mesaje amestecate în timpul președinției lui Donald Trump, administrația președintelui Joe Biden a anunțat sancțiuni ca răspuns la comportamentul cibernetic al Rusiei în primele luni de mandat, dar a reînnoit și Tratatul bilateral de control al armelor nucleare Noul START. Decizia lui Biden de a organiza un summit cu Putin în iunie 2021 a fost văzută ca un alt semnal al dorinței sale de a colabora cu Rusia, în special în probleme precum criminalitatea cibernetică. Dar invazia Ucrainei de către Putin a arătat clar că nu se vede niciun beneficiu, la orizont, în a pune relațiile pe o bază solidă și stabilă. Sancțiunile impuse de SUA și Uniunea Europeană (8 pachete de sancțiuni) ca răspuns s-au adăugat acum provocărilor interne ale lui Putin. Trebuie să răspundem la câteva întrebări: (1) Va supraviețui economia Rusiei războiului din Ucraina? (2) Ce impact va avea războiul asupra parteneriatului strategic al Rusiei cu China? (3) și va putea Putin să-și mențină puterea în cazul în care aventurismul său militar din Ucraina se va întoarce împotriva lui?” – scrie editorialistul lui World Politics Review.

Vom vedea cum vor fi răspunsurile într-un viitor apropiat. Mai este un lucru. La ora actuală Erdogan este lăudat că se întâlnește cu Putin și este un liant în relația cu el un factor de negociere. Așa o fi oare? Nu este nici pe departe. Erdogan are interesele sale Putin le are pe ale lui. Mesajele dinspre Moscova spre Occident trec prin Erdogan. Nu se rezolvă prin Erdogan. L-ați văzut pe Putin cu hârtiuța în mâna asteptându-l pe Erdogan? Ce avea așa de important să-i transmită?

Turcia, membră NATO și candidată la UE, a fost angajată într-un act delicat de mediere de la invazia rusă a Ucrainei în urmă cu opt luni. Deși ministrul de externe al țării, Mevlut Cavusoglu, susține că acest lucru plasează Turcia într-un loc unic pentru mediere, acesta devine mai dificil pe măsură ce războiul continuă, în special având în vedere legăturile politice și economice ale Turciei cu Rusia.

Raportul de 140 de pagini al UE despre Turcia spune că libera circulație a produselor „a creat riscul de a submina măsurile restrictive ale UE împotriva Rusiei” și încredere în uniunea vamală turcă-UE. Raportul spune că Turcia nu și-a închis spațiul aerian pentru avioanele rusești și a salutat deschis oligarhii ruși să investească în țară. Raportul intern al Comisiei Europene a mai spus că China și Turcia au fost lideri în a-l ajuta pe președintele rus Vladimir Putin să evite embargourile comerciale ale UE. Deci Erdogan este negociatorul Occidentului? O glumă bună pentru…”pelicani”!

Podul Kerci

Nu am să comentez scenariul distrugerii piesei ”coarnei lui Putin” de la invazia Crimeei în 2014, podul peste strâmtoarea Kerci, dintre Marea de Azov și Marea Neagră. Distrugerea podului, pentru care Ucraina și-a revendicat responsabilitatea doar indirect, a venit după un flux constant de câștiguri ucrainene care a susținut atât Kievul, cât și susținătorii săi occidentali. Agenția națională de informații a Rusiei, Serviciul Federal de Securitate, cunoscută sub acronimul său rusesc FSB, a declarat pe 12 octombrie că a arestat opt persoane, inclusiv cinci ruși, în legătură cu explozia, despre care a spus că a rezultat în urma unui camion-bombă. Să fie oare un sabotaj? Nu știm și probabil vom ști peste 25 de ani.

Într-o contraofensivă surpriză începută la începutul lunii septembrie, forțele ucrainene au recucerit peste 2.000 de km² din teritoriul ocupat de ruși în nord-est, urmate de alte câștiguri în sud la Nipru. Victoriile ucrainene, împreună cu nenumăratele rapoarte despre soldații ruși prost echipați și cu moralul scăzut al acestora, care au fugit de atac, abandonând echipamentele și lăsând în urmă morții lor, au adus critici publice cu privire la desfășurarea războiului din interiorul Rusiei, inclusiv din partea unor consilieri seniori ai lui Putin. În câteva zile, Putin a cerut mobilizarea militară a până la 300.000 de civili pentru a-și consolida forțele eșuate.

Umilirea a fost agravată de o implementare haotică și de fuga a sute de mii de bărbați cu vârstă necesară încorporării peste granițele învecinate. Mobilizarea și amenințările nucleare ne devoalează două lucruri: Putin știe cât de rău se descurcă și doi este un semn că nu suntem aproape de final și nici de negocieri. Aceste realități nu oferă nimănui nici un semn de confort.

Arme, arme, arme…

Când a început războiul, mulți analiști militari au crezut că puterea aeriană rusă va distruge apărarea antiaeriană a Ucrainei în câteva zile sau săptămâni, dând Moscovei controlul necontestat asupra cerului. Acest lucru nu s-a întâmplat și, drept urmare, avioanele de război rusești rareori se aventurează adânc în Ucraina, unde riscă să fie doborâte. Ceea ce rămâne sunt rachetele de croazieră și dronele iraniene „Shahed-136”, revopsite în culorile rusești și redenumite „Geran-2” care au început să apară peste pozițiile trupelor de blindate și de artilerie ucrainene din nord-estul regiunii Harkov.

Au lovit deja un obuzier M-777 produs de americani. Și totuși ultimele tipuri de arme americane vor ajunge în Ucraina. O armă de tip contra-dronă pe care Pentagonul a spus recent că o va trimite în Ucraina este o combinație compactă de trei sisteme deja folosite de armata americană: un sistem de bruiaj, o cameră cu infraroșu și un lansator de rachete. L3Harris Technologies a prezentat sistemul, numit VAMPIRE, la reuniunea anuală a Asociației Armatei SUA de la Washington. Este cum spun americani ”brand-new” adică ultima generație. Potrivit unui articol al jurnaliștilor de la Politico, Europa nu are suficientă muniție (gloanțe), arme şi sisteme hi-tech îndeajuns de multe încât să facă față cererilor de arme ale statelor europene, care au crescut exponențial din luna februarie până în prezent, având în vedre și trimiterea în Ucraina a tehnicii foste sovietice de noile țări membre ale Alianței care au făcut parte din Tratatul de la Varșovia. Problema industriei europene de apărare este că a fost obișnuită să producă arme complexe, în serii mici şi pe o perioadă de timp lungă, potrivită vremurilor de pace.

Ei acum avem vreme de război! Ucraina vrea arme occidentale pentru ofensivă și pentru apărarea în condițiile noi ale războiului cu atacuri masive cu rachete de la cele de precizie la rachetele navale care atacă orașele de coastă al Ucrainei de la Marea Neagră sau la rachete S-400 ce au ajuns să lovească ținte terestre în Ucraina. La câteva ore după loviturile rusești, Germania a anunțat livrarea „în zilele următoare” a unuia dintre cele patru sisteme de apărare antiaeriană Iris-T promise ucrainenilor la începutul acestei veri. Cu o rază de acțiune de 40 de kilometri, Iris-T poate distruge rachete și dispozitive care funcționează până la 20.000 de metri altitudine. Statele Unite au promis că vor livra până la sfârșitul anului două baterii de apărare antiaeriană National Advance Surface-to-Air Missile-NASAMS, capabile să-și atingă țintele la o distanță de până la 180 de kilometri.

Alte șase au mai fost comandate, dar nu vor fi disponibile înainte de 2023. Ucrainenii așteaptă în mod special sistemul de apărare antiaeriană SAMP/T Mamba fabricat de Thales și MBDA, a cărui rază de acțiune poate ajunge la 100 de kilometri. Dar armata franceză are doar opt astfel de sisteme iar producția lor este destul de dificilă și consumatoare de timp așa cum a declarat Le Monde. În timp ce Macron s-a întâlnit cu alți liderii UE la Praga, el a anunțat crearea unui fond de 100 de milioane de euro (97 de milioane de dolari) care va permite Ucrainei să-și cumpere propriul echipament militar.

Fondul se adaugă la aproximativ 230 de milioane de dolari pe care Franța i-a angajat pentru ajutor militar. Suma este cu mult în urmă celor peste 17 miliarde de dolari pe care administrația Biden i-a trimis Ucrainei din februarie. Are Ucraina de unde să cumpere arme? Să va dau un exemplu: Guvernul Ucrainei a declarat miercuri, pe 12 octombrie, că a primit din Germania primul dintre cele patru sisteme de apărare aeriană, nou dezvoltate, IRIS-T, cu o rază de acțiune ceva mai scurtă, pe care nici măcar Germania nu îl are încă. Primul exemplar fusese promis Egiptului, Ucraina fiind programată să primească unul luna viitoare, dar guvernul de la Cairo a fost de acord să-și schimbe locul în ordinea de așteptare în conformitate cu cerința guvernului de la Kiev, a spus guvernul german.

Ce concluzii tragem?

„Războiul din Ucraina se află într-un moment de cotitură, cu o rapidă escaladare a conflictului”, avertizează Washington Post, vorbind despre „o schimbare a naturii şi ritmului confruntării”, după bombardamentele lansate de Rusia asupra mai multor orașe ucrainene. Se pune problema unei posibile schimbări de strategie din partea Occidentului, iar ”unii se întreabă dacă Statele Unite şi aliații lor nu ar trebui să meargă mai departe în a ajuta Ucraina să se apere, și anume să contribuie mai energic la facilitarea unei victorii ucrainene”, mai scrie cotidianul american.

”O schimbare radicală în ceea ce privește ajutorul dat de Occident” a fost cerută, potrivit The Guardian, și de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a participat marți,11 octombrie 2022, prin videoconferință, la reuniunea de urgență a G7, grupul celor mai dezvoltate economii ale lumii. Secretarul Apărării, Lloyd J. Austin III, a declarat conform Washington Post, despre militarii ucraineni, după o întâlnire la Bruxelles a oficialilor militari de rang înalt din aproximativ 50 de țări care ajută Ucraina: „Cel mai recent, i-am văzut că sunt foarte eficienți atât în est, cât și în sud, deoarece au preluat destul de mult teritoriu de la ruși, așa că ne putem aștepta ca acest tip de activitate să continue prin iarnă”, a spus el. Comentariile înainte și după întâlnire au semnalat o întărire a hotărârii internaționale de a sprijini Kievul în fața recentelor atacuri cu rachete și drone ale Rusiei asupra țintelor civile din întreaga Ucraine.

Discuțiile despre împingerea ambelor părți către o înțelegere negociată, obișnuită între unii aliați ai SUA la începutul războiului, aproape s-au evaporat! Generalul Mark A. Milley, președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore al SUA, care a fost alături de secretarul apărării, a descris astfel de atacuri drept „o crimă de război în regulile internaționale de război”. Reuniunea Grupului de Contact pentru Apărare a Ucrainei condus de SUA s-a concentrat pe nevoia Ucrainei de sisteme suplimentare robuste de apărare aeriană, mai multă artilerie și muniție pentru ambele și a produs noi angajamente din partea unora dintre zecile de națiuni implicate. În ciuda intensificării atacurilor rusești, forțele ucrainene rămân în ofensivă împotriva trupelor asediate ale Kremlinului din sudul și estul Ucrainei.

”Dar rezultatul dotării cu echipamente a Ucrainei va fi un amestec de sisteme furnizate de Occident și bateriile de fabricație sovietică și rusă pe care le are deja Kievul și va trece ceva timp până când acestea vor deveni un întreg funcțional”, a spus generalul Milley. Începe o perioadă din ce în ce mai dificilă în războiul din Ucraina poate și din această cauză Emmanuel Macron a decis să consolideze prezența militară franceză în România prin trimiterea unei companii de vehicule blindate (până la 200 de militari) și a unui escadron de tancuri Leclerc! (Batalionul de luptă NATO condus de Franța în România se va muta la Poligonul Getica unde pe lângă militarii propriu-ziși, Franța are și un detașament de ingineri și tehnică de construcție prin care lucrează la ridicarea noilor facilități militare; sunt 130 de francezi, 60 de ingineri olandezi și circa 30 de români care lucrează la dezvoltarea bazei de la Cincu ce va deveni ”un mic oraș”).

Kazan este un oraș din sud-vestul Rusiei, pe malul râurilor Volga și Kazanka. Capitala Republicii Tatarstan, o regiune semi-autonomă, este cunoscută pentru Kremlinul Kazan vechi de secole, o cetate fortificată care conține muzee și locuri sacre. Repere ale Kremlinului includ Turnul Soyembika cu etaje, Catedrala Buna Vestire cu cupolă albastră și aurie și vasta și plină de culoare Moscheea Kul Sharif.