Fiecare ne raportam la un context imediat croit din realitatile care ne inconjoara si ne influenteaza in mod direct. Aceasta imagine ingusta este forma noastra de a ne simplifica existenta, dar problemele cu care oamenii se confrunta depasesc de multe ori acest cadru.
Chiar daca Romania nu a fost afectata sau implicata in ceea ce am putea numi fenomenul refugiatilor creat sau conturat in urma valului de conflicte recente atat din sudul (mai proeminent) cat si din estul Europei, disperarea cu care acesti oameni se confrunta nu poate sa ne fie indiferenta. Mai mult, este o chestiune de solidaritate a unei familii mari europene, fata de oameni aflati in situatii limita.
Pe langa drama acestor oameni se adauga registrul legal al problematicii refugiatilor si al unui intreg dosar de gestionat pentru Europa. Dezbaterea la Bruxelles capata amploare, poate nu suficienta pe masura problemei, dar cu certitudine se cere o solutie a carei amanare va produce tensiuni consistente intre statele membre ale Uniunii Europene.
De curand, la finalul saptamanii trecute, presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Junker atrage atentia ca tarile Uniunii Europene ar trebui sa isi asume fiecare cote obligatorii de refugiati si sa sporeasca semnificativ ajutorul pentru dezvoltare destinat statelor de unde provin acesti imigranti. Miercuri se asteapta ca in Parlamentul European sa se voteze o rezolutie in acest sens.
Intre timp, joi a avut loc un summit convocat de presedintele Consiliului European pentru adoptarea unui plan concret de masuri, dar singura solutie gasita a fost triplarea fondurilor pentru operatiunile de patrulare maritima. Prea putin, sau uimitor de putin, avand in vedere magnitudinea la care fenomenul a ajuns.
Europa se afla in fata unui val masiv de refugiati in special din tarile Africii si a Orientului Mijlociu. Anul trecut 3.000 de refugiati au murit in timpul naufragiilor cu ambarcatiuni improvizate incercand sa traverseze Marea Mediterana. Anul acesta deja s-a atins cifra de 1.600, dintre care 800 s-au inregistrat in noaptea de 18 spre 19 aprilie.
In primul rand avem nevoie de finantarea necesara pentru eforturile de salvare de pe toate rutele maritime. Pe termen lung este absolut necesara si primordiala o abordare vizionara a acestui subiect. Politica europeana privind migratia trebuie reformata. Iar motivatiile sunt inca putin dureroase, dar in perspectiva unei populatii europene imbatranite si a unui val masiv de imigranti, optica se schimba major.
Intrarea in legalitate a acestei migratii, transparentizarea procesului si dotarea statelor europene cu procese si institutii pregatite sa gestioneze fenomenul poate constitui o preocupare europeana, complementara unei abordari nationale, care de altfel nu ar trebui sa lipseasca.
Politicile europene privind refugiatii si migratia au sincope foarte mari, in primul rand la nivelul de procese concrete si finantarea de instrumente. Multe au ramas in apanajul deciziilor nationale, ceea ce produce dezechilibre pentru tarile de coasta si implicit presiuni majore pentru acestea.
Uniunea Europeana a intrat intr-un vartej al rescrierii si regandirii din care ar trebui sa iasa cat mai curand, sa se trezeasca la realitate. Modelul imbratisat pana acum, de a carpi in punctele nevralgice o suita de efecte pentru ca sa se spuna ca se face totusi ceva este mai periculos decat a nu face nimic.
Tratand doar efectele fara a umbla la cauze, UE nu face decat sa ”anestezieze” temporar aceasta problema si sa o impinga putin pe axa timpului.
Facand asta, Europa pare fatarnica, superficiala si insensibila la aceste probleme umanitare grave. Stiu, veti spune ca motivele sau samburii dramelor acestor oameni nu se afla pe teritoriul european. Asa este, dar avand in vedere ambitiile de jucator de elita in politica globala a UE si parghiile de care aceasta dispune (politice, economice), tratarea cauzelor este cea mai onesta si pozitiva varianta. Singura varianta de luat in seama.
Daca UE in urma acestor tragedii va ”aloca cativa banuti” si apoi va intoarce capul isi rateaza chiar sansele proprii de supravietuire si afirmare.
Aceasta zbatere europeana, aceasta deriva si lipsa de decizie produce un impact major. Decide asupra vietii unor oameni. La acest nivel de constientizare ar trebui sa ajunga liderii europeni si sa se responsabilizeze in consecinta.
Liderii europeni vorbesc de solidaritate dupa ce deja au murit mult prea multi oameni, golind aceasta valoare fundamentala pe care Uniunea Europeana s-a cladit.
Asadar, un raspuns european la drama din Mediterana ar trebui sa fie pe masa fiecarui stat din ”Clubul Uniunii”, si pe masura ”Clubului”.
*Acest articol a fost prima data publicat de catre Agerpres la sectiunea Specialistii, o sectiune a site-ului Agentiei Nationale de Presa dedicata opiniilor avizate.
Comenteaza