Rusia si China De la teza de doctorat al presedintelui Vladimir Putin –,,Planificarea strategica a resurselor regionale in economia de piata’’- impreuna cu doctrina “verticala puterii” instaurata de acelasi presedinte Putin, evolutia Federatiei Ruse a intrat pe o linie dreapta catre refacere economica si catre reabilitare pe plan extern.

Nu vreau sa intru intr-o discutie detaliata asupra factorilor ce au dus la consolidarea Rusiei, dar nu pot sa nu observ ca miza pe strategia energetica reprezinta inca un punct extrem de important in politica de la Kremlin.

De ce o noua directie?

In primul rand noua politica rusa in materie de energie vizeaza o diversificare a pietelor si o reorientare din Europa catre Asia. In acest sens se discuta despre un acord cu China National Petroleum Corporation pentru 300 mii barili pe zi, timp de 15 ani, ceea ce ar face din Beijing cel mai mare consumator de petrol rus.

Acordul cu China nu este prima dovada in sustinerea unei reorientari a strategiei energetice ruse. La sfarsitul anului trecut, Vladimir Putin, a solicitat companiei Gazprom sa construiasca o conducta de 3200 km in Asia, cu scopul de a diminua dependenda exporturilor catre Europa si de a dezvolta legaturi cu tarile asiatice. Daca SUA si-a lansat “pivotul politicii externe” in Asia Centrala si de Est, Federatia Rusa, fiind cel putin din punct de vedere geografic mai aproape de aceasta zona, nu poate sa ramana un out-sider.

Evolutiile in regiune se vor complica prin prezenta energetica a Rusiei, un instrument al Moscovei care in timp i-a permis sa gestioneze relatii si raporturi de putere. Capacitatea Kremlinului de a influenta deciziile si comportamentul vecinilor prin intermediul sectorului energetic nu poate fi contestata.

Totusi, criza din 2008 a dus la scaderea cererii si la scaderea pretului energiei, intrand intr-o zona de fluctutii permanente si impredictibilitate. Faptul ca 50% din bugetul rus are ca sursa veniturile din energie, scaderea preturilor reprezinta o amenintare serioasa la stabilitatea financiara si politica a tarii. Presiunea asupra sectorului energetic rus, in special cauzata de lipsa banilor din Europa pentru a-si achita facturile contestate (vz. recent cazul Ucrainei) a determinat aceasta diversificare a pietelor de export in zona Asiei, o zona a pietelor emergente, in plina dezvoltare, unde cererea va fi din ce in ce mai consistenta, iar pretul energiei se va putea mentine la un nivel confortabil pentru bugetul rus.

Contraatac

Un alt factor de presiune il reprezinta si “lupta” Europei de a iesi de sub monopolul energiei ruse, care intr-un final va ajunge la o solutie, mai buna sau mai putin inspirata. Cu siguranta Federatia Rusa nu mai este dispusa la o astfel de instabilitate si intr-un mod si mai sigur, nu va renunta la rolul sau in Europa, chiar daca asta ar insemna sa mentina o afacere nu chiar atat de profitabila din punct de vedere financiar.

Implicarea Federatiei Ruse din ce in ce mai activa in Asia va pune pe jar planurile Statelor Unite. Daca in Africa lupta se da pe resurse, in Asia lupta se da pe piete. Continentul asiatic se dezvolta intr-un ritm uluitor, iar miza cea mare este controlul. Rusii au scos pe masa cel mai pretios AS al lor – instrumentul energetic. Care va fi urmatoare mutare a SUA?