Spionajul între marile puteri – de la U-2 la Prigojin!

Balonul spion chinezesc care a fost doborât la începutul lunii februarie 2023, după ce a survolat Statele Unite timp de o săptămână, nu a colectat date în timpul trecerii sale deasupra teritoriului american, a anunțat generalul Pat Ryder de la Pentagon, potrivit Reuters. Istoria, ca și televiziunea, poate să nu se repete, dar uneori se întoarce la sezoanele anterioare pentru inspirație. Pentru noi, cei în vârstă, care am trăit Războiului Rece, saga balonului chinez care a traversat spațiul aerian american părea să ne amintească în mod ciudat de incidentul avionului spion U-2 care a provocat o confruntare tensionată între Statele Unite și Uniunea Sovietică.

A fost unul dintre cele mai grele momente ale conflictului de patru decenii în care Estul s-a înfruntat cu Vestul, cu consecințe durabile prezente chiar și în zilele noastre. În acest caz, națiunea care spiona un rival a fost Statele Unite, care au folosit în mod regulat avioane de supraveghere U-2, de mare altitudine, peste teritoriul sovietic, încrezători că erau dincolo de rachetele sol-aer rusești care le puteau doborî.

Totul până într-o zi când o astfel de rachetă a doborât unul dintre avioanele americane de pe cer, pe 1 mai 1960. Tot ce știau americanii era faptul că avionul nu ajunsese la o bază din Norvegia. Presupunând că s-a prăbușit și că pilotul său a fost ucis, administrația președintelui Dwight D. Eisenhower a făcut o declarație „de acoperire” în care afirma că un avion meteorologic a dispărut în timpul unui zbor deasupra Turciei. Dar administrația nu și-a dat seama/nu a știut că pilotul de 30 de ani, Francis Gary Powers, a supraviețuit accidentului și a fost capturat. Nikita Hrușciov, premierul sovietic de atunci, a dezvăluit în media faptul că Powers era în custodia lor. Președintele Eisenhower și-a asumat responsabilitatea și a suspendat alte zboruri, dar a refuzat să-și ceară scuze. Tensiunile cauzate de incident erau încă mari atunci când Eisenhower și Hrușciov au sosit la Paris pentru un summit deja programat pe data de 16 mai 1960.

Hrușciov nu a pierdut timpul cu ”zaharicale” odată cu începerea întâlnirii, declarând că Eisenhower nu va fi binevenit în Rusia în timpul vizitei sale programate la Moscova în iunie. El a condamnat „acțiunile inadmisibile și provocatoare” ale Statelor Unite de a trimite avionul spion în spațiul aerian al Uniunii Sovietice și a cerut lui Eisenhower să interzică viitoarele zboruri și să-i pedepsească pe cei responsabili pentru această „încălcare deliberată a spațiului aerian sovietic”.

Când Eisenhower a fost de acord doar cu o „suspendare” a zborurilor avioanele spion, Hrușciov s-a sculat de la masă și a părăsit întâlnirea răvășit. Potrivit oficialilor americani, președintele era „furios” pe Hrușciov pentru dezvăluirea publică a zborurilor avioanelor spion ale Statelor Unite. A doua zi, în mod oficial, reuniunea a fost amânată, fără alte întâlniri între Hrușciov și Eisenhower. Călătoria planificată a lui Eisenhower la Moscova în iunie a fost abandonată. A urmat spionajul Chinei lui Mao cu Black Cat (dar despre asta într-un alt material)

O nouă armă – spionaj academic- Institutul Confucius (!?)

Pentagonul încearcă să blocheze organizațiile chineze și pe cele ruse să obțină secrete tehnologice din SUA prin mediul academic, potrivit unui memoriu al Departamentului de Apărare făcut public pe 30 iunie 2023.

Memorandumul, semnată de Heidi Shyu, subsecretarul apărării pentru cercetare și inginerie, enumeră peste 80 de instituții academice, științifice, de inginerie sau culturale chineze și ruse care s-au angajat într-o activitate orientată spre obținerea accesului la cercetarea clasificată din SUA sau influențarea cadrelor didactice sau a studenților.

Memo-ul impune o revizuire a noilor contracte de cercetare și interzice ca banii Pentagonului să fie direcționați către proiecte care implică una dintre entitățile incluse pe lista neagră, pe baza istoricului lor anterior în recoltarea secretelor tehnologice din SUA sau pur și simplu având relații suspecte cu organizațiile de informații chineze și ruse.

Cei de pe listă „au fost confirmați că se implică într-o activitate problematică, așa cum este descrisă în Secțiunea 1286 din Legea privind autorizarea pentru apărarea națională pentru anul fiscal 2019”. Alături de lista „entităților străine” suspecte, Pentagonul a postat o „Politică pentru evaluările de securitate bazate pe riscuri ale cercetării fundamentale”, politică care acum cere ca orice cercetare de bază finanțată de Departamentul Apărării „să treacă printr-o analiză pentru potențiale conflicte de interese și conflicte de angajament care decurg din influența străină.”

Materialul de politică include un șablon pe care să îl urmeze managerii de programe din Pentagon în atribuirea contractelor de cercetare. China și Rusia s-au implicat ambele în spionaj cibernetic pe termen lung, furând secrete tehnologice de la companiile din SUA, iar noul efort are ca scop zădărnicirea eforturilor similare prin colegii și universități.

Nu toate instituțiile vizate sunt concentrate exclusiv pe spionajul direct. Unul, „Institutul Confucius”, acordă burse studenților dintr-o varietate de domenii academice și oferă lecții gratuite de limba chineză, împreună cu excursii gratuite în China studenților din Occident. Heritage Foundation a descris Institutul Confucius drept un „cal troian”, care încercă să convingă studenții și profesorii americani că China este un actor benign și un potențial partener constructiv în cercetare, când de fapt, a spus Heritage, face parte dintr-o „putere blândă” cu o campanie pentru a încuraja organizațiile de cercetare să împărtășească cunoștințe sensibile cu Beijingul.

Institutul Confucius are locații satelit în zeci de campusuri universitare din SUA, dar noile linii directoare spun că din 2024 înainte, niciun colegiu sau universitate americană cu prezență a Institutului Confucius nu poate primi bani de cercetare de la Pentagon fără o derogare detaliată.

Spionajul rusesc în acțiune la Washington

La rândul său Rusia a efectuat o breșă „uimitoare” în sistemul de comunicații FBI, intensificând jocul de spionaj pe teritoriul SUA. Pe 29 decembrie 2016 (cu două luni înainte de depunerea jurământului noului președint Donald Trump), administrația Obama a anunțat că acordă la aproape trei duzini de diplomați ruși doar 72 de ore pentru a părăsi Statele Unite și că pune mâna pe două proprietăți rurale de pe Coasta de Est deținute de guvernul rus. În timp ce rușii, din cele doua locații, ardeau hârtii și se luptau să-și facă bagajele, Kremlinul a protestat față de tratarea diplomaților săi și a negat că acele complexe – cunoscute sub denumirea de „dachas” – ar fi altceva decât locuri de vacanță pentru personalul lor.

În fapt cele două complexe guvernamentale ruse din Maryland și New York închise în 2016 au jucat un rol important în operațiunile de spionaj. Ele au fost folosite în principiu ca facilități de culegere de informații din sistemele de comunicații ale contraspionajului american.

Rușii au compromis sistemele radio criptate utilizate de echipele de supraveghere mobilă ale FBI, cele care urmăresc mișcările spionilor ruși pe teritoriul american, potrivit a mai multor foști oficiali ai serviciilor de informații. Aproximativ în același timp, spionii ruși au compromis și sistemele de comunicații de rezervă ale echipelor FBI – telefoane mobile echipate cu capabilități walkie-talkie „push-to-talk”.

Operațiunea rusă a mers dincolo de urmărirea dispozitivelor de comunicații folosite de echipele de supraveghere ale FBI. Lucrând din „posturi de ascultare” secrete găzduite în instituțiile diplomatice ruse și în alte unități, unele controlate de guvern, rușii au reușit să intercepteze, să înregistreze și, în cele din urmă, să spargă codurile comunicațiilor radio FBI.

Rațiunea publică a administrației Obama (adică scuza oficială)  pentru expulzările și închiderea celor două locații- cele mai dure represalii diplomatice americane luate împotriva Rusiei în câteva decenii – a fost să riposteze pentru amestecul Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016.

Dar a existat un alt motiv critic și secret pentru care acele locații și diplomați au fost vizați. Ambele complexe, și cel puțin unii dintre diplomații expulzați, au jucat roluri cheie într-o operațiune de contraspionaj rusă, care s-a întins din zona Golfului Mexic până în inima capitalei Americii, Washington. Operațiunea, a vizat comunicațiile FBI, a împiedicat abilitatea biroului de a urmări spionii ruși pe teritoriul SUA într-un moment de creștere a tensiunii cu Moscova, a forțat FBI și CIA să înceteze contactul cu unele dintre ”activele” lor din Rusia și a determinat proceduri de securitate mai stricte.

A ridicat chiar îngrijorări în rândul unor oficiali americani cu privire la o cârtiță rusă în cadrul comunității de informații din SUA. Oficialii americani au descoperit că rușii și-au îmbunătățit dramatic capacitatea de a decripta anumite tipuri de comunicații securizate și au urmărit cu succes dispozitivele utilizate de echipele de elită de supraveghere ale FBI.

Oficialii s-au temut, de asemenea, că rușii ar fi conceput alte modalități de a monitoriza comunicațiile de informații din SUA, inclusiv piratarea computerelor neconectate la internet. Înalți oficiali ai FBI și CIA i-au informat pe liderii Congresului cu privire la aceste probleme, ca parte a unei examinări cuprinzătoare asupra vulnerabilităților de contrainformații derulată la Capitol Hill.

Este clar că încă din 2012 noile oportunități le-au oferit spionilor ruși din orașele americane, inclusiv Washington, New York și San Francisco, informații cheie despre locația echipelor de supraveghere sub acoperire ale FBI și, probabil, elemente cheie din  comunicațiile FBI.

Astfel rușii au eliminat supravegherea FBI și chiar au colectat informații despre urmăritorii lor FBI, au spus foștii oficiali. Compromiterea sistemelor FBI a avut loc la scurt timp după decizia Casei Albe din 2010 de a aresta și expune un grup de „ilegali” – agenți ruși încorporați în societatea americană sub acoperire profundă și neoficială – și a reflectat o renaștere a spionajului rus.

La doar câteva luni după ce ilegalii au pledat vinovați în iulie 2010, FBI a deschis o nouă anchetă asupra unui grup de ofițeri sub acoperire ai serviciilor secrete ruși din New York. Acești spioni ruși, a descoperit FBI, încercau să recruteze un grup de ”active americane”, inclusiv Carter Page, un om de afaceri american care mai târziu avea să acționeze ca un consilier neplătit pentru politică externă în campania prezidențială a lui Donald Trump din 2016.

Agențiile americane s-au confruntat cu mari probleme mergând până la faptul, devoalat de CNN, că CIA a fost forțată să extragă un ”activ cheie rusesc”  (prin ”activ” în sistemul de informații înțelegem o resursă de informații secrete, un spion) și să-l aducă în SUA în 2017. Se pare că ”activul” a fost esențial pentru concluzia comunității de informații americane că președintele rus Vladimir Putin a dirijat personal interferența în alegerile prezidențiale din 2016 în sprijinul lui Donald Trump.

Episoade care au marcat drumul spionajului-EP-3E

Ecoul episodului cu U-2, servește, totuși, ca o reamintire a faptului că țările puternice se spionează în mod regulat una pe cealaltă, ceea ce devine în general o problemă atunci când afacerea de spionaj devine publică sau duce la neînțelegeri și în cel mai rău caz la o tragedie.

Să ne amintim că în 1983, un avion de război sovietic a doborât zborul 007 al Korean Air Lines, după ce acesta a virat în spațiul aerian sovietic noaptea, ucigând 269 de pasageri și membri ai echipajului, inclusiv un congresmen american. Moscova a spus că avionul a fost confundat cu un avion spion.

În 2001, un avion de vânătoare chinez s-a apropiat prea mult de un avion de recunoaștere american EP-3E Aries II care aduna informații deasupra Marii Chinei de Sud și s-a ciocnit în aer de acesta. Coliziunea a ucis pilotul chinez, a paralizat avionul marinei americane și l-a forțat să aterizeze de urgență pe un aerodrom chinez, declanșând o confruntare internațională tensionată de aproape două săptămâni.

În acest timp China a refuzat să-i elibereze pe cei 20 de membri ai echipajului american și aeronava avariată. Un raport cuprinzător Navy-NSA finalizat la trei luni după coliziune și inclus printre documentele obținute de denunțătorul NSA Edward Snowden în 2013, dezvăluie în sfârșit detalii ample despre incident, acțiunile luate de membrii echipajului pentru a distruge echipamentele și datele și secrete care putea/au fost expuse Chinei – date care s-au dovedit a fi substanțiale, dar nu catastrofale după  concluziile raportului inițial.

Ciocnirea a avut loc la aproximativ 112 km la sud-est de insula Hainan, unde, în final, comandantul aeronavei, Osborn, a aterizat avionul; un aeroport din Vietnamul, o destinație prietenoasă,  era la aproximativ 289 km distanță.

Deși cea din urmă nu era la o distanță mare, ar fi fost opțiunea mai puțin atractivă pentru echipaj, potrivit lui Osborn, pilotul avionului, având în vedere starea șubredă a aeronavei și pierderea instrumentelor de zbor critice și a altitudinii în urma coliziunii. Anchetatorii care au produs raportul Navy-NSA nu au dat vina pe echipaj avionului, au acuzat însă membrii trupelor de uscat din echipajul aeronavei, care erau la bord, de lipsă de comunicare și de pregătire pentru o situație de criză. Echipajul a avut aproximativ 20 de minute pentru a distruge echipamente critice înainte de a ajunge la sol.

Singura problemă era că nu aveau idee ce trebuiau să facă. Nu a fost prima dată când sursele și metodele criptologice au fost expuse riscului de compromis. În 1968, Coreea de Nord a capturat nava USS Pueblo și a achiziționat un inventar mare de materiale de informații extrem de sensibile de la navă. De atunci, echipajele ar fi trebuit să fie instruite în procedurile de distrugere de urgență.

Dar asta nu s-a întâmplat cu echipajul EP-3E. Doar un membru al echipajului participase vreodată la un exercițiu de distrugere de urgență în zbor. China a fost, de asemenea, de acord să returneze avionul, dar numai cu condiția ca acesta să fie dezmembrat mai întâi.

Lockheed Martin a trimis tehnicieni să separe coada, motoarele și aripile de fuzelaj și a preluat piesele cu un avion de marfă către o bază aeriană din Georgia, SUA. Acolo, anchetatorii au început procesul de determinare a ceea ce s-ar fi pierdut din tehnologia secretă cu care a fost construit avionul.

Concluzia: informațiile pe care anchetatorii americani le-au considerat sensibile din avion au fost instrucțiunile de colectarea a datelor din China. Acestea au dezvăluit informații de genul: frecvențele și indicativele de apel folosite de China pentru transmisiile sale de date. Echipajul EP-3E lăsase, din neatenție, în urmă o bandă care conținea 45 de minute de comunicații navale chineze culese criptate dar decriptate de americani.

Este posibil ca evaluarea anchetatorilor să se fi schimbat ulterior. În 2010, jurnalistul Seymour Hersh a publicat un articol în New Yorker în care afirma că americanii nu și-au dat seama pe deplin de amploarea pierderilor de informații din incidentul EP-3E. El scrie că la scurt timp după ce Barack Obama a fost ales președinte în 2008, NSA a preluat un ”bagaj de interceptări” interceptări ale comunicațiilor americane de la chinezi. „Interceptările au inclus detalii despre mișcările navale planificate ale americanilor”, a scris Hersh și a spus că oficialii americani cred că chinezii chiar voiau ca SUA să preia interceptările ca o modalitate de a se lăuda că au capacitatea de a descifra comunicațiile americane.

Cu toate acestea, Hersh nu a specificat de ce el credea că acest lucru este legat de pierderile de informații EP-3E. Pierderile datorate lui EP-3E au fost totuși colosale!

Intră în scenă Prigojin”

Când doi profesori din Carolina de Sud au studiat postările pro-Vladimir Putin pe rețelele sociale la începutul anului 2022, au observat un model – postările Tweet, TikTok și Instagram aveau semnele distinctive ale Agenției de Cercetare pe Internet (IRA), trolii susținuți de Kremlin acuzați de amestec în alegerile din SUA din 2016.

În timpul sărbătorilor rusești și în weekend, activitatea lor scădea, sugerând că trolii aveau un program prestabilit de lucru. Texte, fotografii și videoclipuri similare sau identice au fost găsite postate pe diferite conturi și platforme. O analiză a Universității Clemson a constatat că postările au apărut la ore definite, în concordanță cu ziua de lucru a membrilor IRA. Rusia folosește platformele de social media pentru a ataca inamicii politici cel puțin din 2013 sub auspiciile IRA, potrivit unui raport al Comitetului de Informații al Senatului SUA.

Un rechizitoriu al Departamentului de Justiție depus în 2018 și alte rapoarte au descris sute de troli ruși plătiți care desfășoară campanii de dezinformare cu un buget anual de milioane. Un grup de management al IRA supraveghează diferitele departamente – grafică, optimizare pentru motoarele de căutare, IT și departamente financiare printre ele. Trolilor li se spune să se uite la emisiuni TV americane precum House of Cards și li se dau lecții de gramatică.

Pentru a-și ascunde identitatea rusă, trolii folosesc servere proxi, comunică în engleză și folosesc identități false pentru a stabili sute de conturi pe Facebook, Instagram, Twitter și alte rețele sociale. Între timp, acele conturi câștigă adepți ele devenind influente.

La începutul anului 2023, Evgeni  Prigozhin, șeful companiei militare private ruse Wagner Group, a declarat că a fondat IRA. Prigojin este acum mai cunoscut ca șeful mercenarul care a condus o revoltă militară împotriva generalilor ruși decât ca lider de …troli deși asta a fost o ocupație prioritară! Și totuși cine este în spatele lui Prigojin? Ce serviciu de informații? După ultima reprezentație a lui Prigojin din tabăra din Belarus capacitatea lui de a derula proiecte, pentru mine cel puțin, este extrem de redusă.

Cât de mare este IRA?

IRA ar avea aproximativ 400 de angajați care lucrau în ture de 12 ore până în 2015, inclusiv 80 de troli dedicați și concentrați pe perturbarea sistemului politic al SUA. Ei creează conținut pe aproape fiecare rețea de socializare, inclusiv VKontakte (Facebook-ul Rusiei).

Managerii monitorizează locul de muncă printr-un sistem CCTV și sunt „obsedați” de vizualizări de pagini, postări, clicuri și trafic, potrivit raportului Senatului SUA preluat de The New York Times. O angajată a IRA a descris zilele de muncă devoalând faptul că  în timpul orelor de muncă i se cere să îndeplinească o cotă de cinci posturi politice, 10 posturi nepolitice și 150 până la 200 de comentarii la postările altor troli.

Plata se ridica la 41.000 de ruble (778 de dolari) pe lună în numerar. Prigozhin, șeful grupului de mercenari Wagner din Rusia a fondat și finanțat Agenția de Cercetare a Internetului, o companie despre care Washingtonul spune că era o „fermă de troli” care s-a amestecat în alegerile prezidențiale din SUA din 2016.

Prigojin, un aliat al președintelui rus Vladimir Putin, a petrecut ani de zile activând în numele Kremlinului din umbră atât în operațiuni militare speciale în Africa cât și într-o rețea globală de hackeri. Prigozhin a fost sancționat pentru prima dată de Statele Unite pentru legăturile sale cu Agenția de Cercetare pe Internet în 2018 și acuzat de conspirație pentru fraudarea alegerilor din Statele Unite. Raportul consilierului special Robert Mueller asupra anchetei sale cu privire la rolul Rusiei în alegerile din SUA din 2016 spunea că Agenția de Cercetare pe Internet a căutat să semene discordie în Statele Unite printr-un „război informațional”.

Acesta a încercat să influențeze alegerile din 2016 în favoarea lui Trump, se arată în raportul lui Mueller. Prigojin, care a petrecut ultimul deceniu al Uniunii Sovietice în închisoare pentru jaf și fraudă, a fost ani de zile un asociat cu Putin.

Grupul său de catering a obținut contracte guvernamentale, câștigându-și porecla de „Bucătarul lui Putin”, în timp ce el a desfășurat mercenarii Wagner pentru a lupta alături de militarii ruși în Siria și în conflictele din Africa, pentru a promova interesele geopolitice ale Rusiei.

După ani de negare, anul trecut a recunoscut legăturile sale cu Wagner și a spus că a intervenit în alegerile din SUA. După ce și-a construit rapid profilul public, atât în Rusia, cât și în străinătate, mai ales de când Rusia a invadat Ucraina, Prigojin a devenit un paria. Analiștii spun că Kremlinul a trecut la represalii împotriva lui Prigojin după revolta avortată. Deocamdată sunt numai speculații dar ele se bazează pe mișcările lui Prigojin și ale oamenilor lor.

Șeful serviciului britanic de spionaj MI6, Sir Richard Moore, a declarat într-un interviu, că liderul mercenarilor Wagner, Evgheni Prigojin, este în libertate și recent „a luat ceaiul cu Vladimir Putin” – o evoluție interesantă, având în vedere că președintele rus l-a descris pe Prigojin, după rebeliunea eșuată, drept un „trădător”, notează Sky News.

Într-un interviu recent pentru Politico Sir Richard Moore a declarat despre Prigojin, într-o afirmație a cărei decodare trece dincolo de înțelesul surprinzător, într-un dribling al frazelor: „un trădător la micul dejun, iertat la cină și câteva zile mai târziu invitat la ceai”.

Pe parcursul a trei decenii, Prigojin a construit una dintre cele mai sumbre și mai complexe structuri corporative din lume, care a depășit cu mult activitățile sale mercenare și a inclus companii din media, logistică, minerit, film și catering. Acum se spune că Grupul media al lui Evgheni Prigojin urmează să se închidă, așa cum a declarat directorul unuia dintre punctele sale de lucru, subliniind înrăutățirea averii șefului mercenarilor. Patriot Media, al cărui punct de referință proeminent era site-ul de știri RIA FAN, adoptase o linie editorială puternic naționalistă, pro-Kremlin, oferind în același timp o acoperire pozitivă a lui Prigojin și a grupului său Wagner.

Ziarul rus Kommersant a anunțat că organul de pază al comunicațiilor din țară, Roskomnadzor, a blocat instituțiile media legate de Prigojin, fără a da detalii. Presa rusă a raportat, de asemenea, că o „fabrică de troli”, presupusă a fi folosită de Prigojin pentru a influența opinia publică din țări străine, inclusiv Statele Unite, a fost desființată.

Observatorii au sugerat că unele dintre operațiunile internaționale ale lui Prigozhin în Africa au fost prea utile Moscovei pentru a fi demontate, Kremlinul fiind probabil dornic să preia controlul asupra contractelor miniere profitabile ale lui Prigozhin în Republica Centrafricană.

Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, a luat rapid măsuri pentru a-i asigura pe aliații din Africa că mii de luptători ai grupului Wagner dislocați pe continent nu vor fi retrași. Firmele lui Prigojin rămân deocamdată responsabile pentru furnizarea de alimente și logistică unora dintre vastele rețele de orașe militare ale Rusiei, precum și furnizarea de alimente pentru bazele militare ale Moscovei din Armenia și Kârgâzstan.

Una dintre cele mai mari provocări pentru autoritățile ruse va fi finalizarea preluării lanțurilor de aprovizionare ale lui Prigojin fără a perturba activitatea bazelor militare. Pe măsură ce imperiul său se prăbușește, locația lui Prigozhin rămâne un mister. Se presupune că se află în Belarus în temeiul unui acord negociat de președintele Belarus, Alexander Lukașenko, deși nu a fost fotografiat acolo, iar recent avionul lordului războiului a zburat de mai multe ori dus-întors din Belarus la Moscova și Sankt Petersburg.

Totodată majoritatea amintirilor despre existența lui Prigozhin au fost șterse din orașul său natal din Sankt Petersburg inclusiv de la sediul lor.  IRA are probabil proprii săi susținători instituționali în cadrul guvernului și armatei ruse, inclusiv în cadrul principalului serviciu de informații militare al Kremlinului, serviciu care ar putea să o preia.

Această agenție este cunoscută în mod obișnuit sub acronimul rusesc GRU, care înseamnă Direcția Principală de Informații a Armatei. Proprietarul IRA se va schimba și infrastructura acesteia va fi probabil utilizată pentru a viza SUA la viitoarele alegeri. Probabil că există mult prea multe aranjamente informale cu alte organizații de stat, cvasi-statale și străine pentru a închide pur și simplu ”magazinul Wagner”, mai ales că IRA a fost folosită și pentru a înăbuși disidența internă online, lucru care este probabil deosebit de important, chiar acum, pentru Putin.

Post Scriptum: Războiul secret continuă fără întrerupere între marile puteri. Nu este ceea ce vedeți la televizor. Ce vedeți acolo este o piesă falsă cu actorii de mâna a doua. Totul se întâmplă în spatele cortinei. Sun Tzu spunea: ”Războiul este ca apa. Se schimbă permanent tot așa cum și apa își adaptează forma la pământul pe care îl străbate. Va reuși să învingă cel care-și poate schimba tactica față de inamic sau adversar.”