Prima întâlnire SUA-Federația Rusă a avut loc fără rezultate tangibile. Fiecare și-a citi agenda și a așezat-o pe masa discuțiilor. Am citit declarația dură a lui Antony Blinken, înainte de această săptămână, privitoare la întâlnirea Rusia-SUA [1]. El spunea: „În 2014, poporul ucrainean și-a ales un viitor democratic și european. Rusia a răspuns producând o criză invadând-o. De atunci, Rusia a ocupat teritoriul Ucrainei în Crimeea și a orchestrat un război în partea de est a Ucrainei – cu mandatari pe care îi conduce, îi antrenează, îi aprovizionează și îi finanțează – și care au ucis aproape 14000 de oameni și au redesenat granițele Ucrainei cu forța. Dincolo de agresiunea sa militară, Moscova a lucrat și pentru a submina instituțiile democratice ale Ucrainei.” Vă recomand să-l citiți aveți mai jos linkul. De asemenea secretarul de stat Antony J. Blinken a declarat cu câteva zile înainte de întâlnirea de la Geneva reporterilor adunați la Departamentul de Stat că „progresul real va fi foarte greu de realizat, dacă nu imposibil, într-un mediu de escaladare a Rusiei”. Reprezentantul SUA la Geneva Sherman, le-a spus reporterilor, după întâlnire, că o detensionare nu a avut loc și că discuțiile au reprezentat doar „o discuție, o mai bună înțelegere reciprocă și a priorităților celuilalt”. Președintele Putin a făcut mai multe cereri, inclusiv ca NATO să se angajeze în mod oficial să nu admită niciodată Ucraina și Georgia ca membri. Mai jos aveți linkul către propunerea de tratat a Kremlinului [2]. În schimb, Statele Unite a pus pe masă oferte modeste, cum ar fi asigurări că rachetele americane nu vor fi plasate pe teritoriul ucrainean – ceva ce Washington nu a luat niciodată în considerare în mod serios.
Cât este eșec și cât succes din primele două întâlniri nu vom ști deocamdată fiecare parte susținând propria teorie. Important este că s-au întâlnit față în față.

Deocamdată mișcările de trupe rusești sunt înghețate la graniță

Numărul de trupe rusești la granița cu Ucraina a rămas constant. Conform previziunilor serviciilor de informații din Occident acest număr trebuia să crească. Numai că Putin a început să mute elicoptere în zona graniței, un posibil semn că planificarea pentru un atac continuă. Elicopterele de atac și transport, împreună cu avioanele de luptă de atac la sol, sunt un avantaj important în operațiunile militare atât în cele de atac cât și cele de sprijin al trupelor, în cazul în care Putin decide să invadeze Ucraina. Ucraina are un teren mediu frământa mlăștinos în timpul primăverii, verii și toamnei. Din această cauză vorbește presa că Putin are o fereastră de timp limitată pentru invazie. Situația este dictată de temperaturile joase care îngheață pământul și permit tancurilor și transportoarelor să ruleze în interiorul Ucrainei. Deocamdată, înghețul greu de iarnă, care vine de obicei în Ucraina până în ianuarie, nu a avut loc în multe zone ale țării. Poate și din acestă cauză Biden a cerut o analiză a vremii în perioada următoare (2 săptămâni) în Ucraina. În schimb monitorizarea forțelor militare ruse este la ordinea zilei. SUA zboară curent avioane de cercetare E-8 JSTARS [3] și RC-135 Rivet Joint >[4], deasupra Ucrainei, începând cu 27 decembrie, pentru a urmări acumularea trupelor ruse și mișcările forțelor.

Ce forțe sunt la granița Ucrainei

În prezent, Rusia are puțin sub 60 de grupuri tactice de nivel batalion Acele trupe au efectuat exerciții, demonstrând că forțele ruse sunt la cel mai înalt nivel de pregătire. Pe lângă aducerea unităților de aviație în zonă comandamentul rus a adus mai multe unități specializate în logistică. În timp ce mijloacele aviatice sunt esențiale pentru protejarea trupelor terestre în timpul invaziei, unitățile logistice sunt necesare pentru a sprijini forțele terestre în cazul în care se ordonă forțele să treacă granița. Americani au în Ucraina 150 de consilieri care au lucrat cu militarii ucraineni pe terenul de antrenament de lângă Lvov. Grupul actual include militari din forțele de operațiuni speciale, în mare parte Beretele Verzi ale Armatei SUA, precum și instructori Gărzii Naționale din echipa Brigăzii 53 de Infanterie din Florida. Inutil să mai amintim că președintele Vladimir Putin a avertizat Occidentul că Moscova va lua „măsuri tehnico-militare” nespecificate dacă SUA și aliații săi nu își îndeplinesc cerințele. Acestea sunt o parte din măsuri cu specific militar. Pe fondul acestor tensiuni în cadrul discuțiilor bilaterale SUA-Rusia, purtătorul de cuvânt la armatei ruse a declarat că a doua zi după Geneva 3000 de militari și 300 de vehicule blindate au luat parte la exerciții în poligoanele de tragere din regiunile Voronej, Belgorod, Breansk și Smolensk din apropierea Ucrainei. Măsurile de propagandă continuă inclusiv în rândul propriilor forțe. Președintele Putin a dat ordin să se răspândească în rândul trupelor un articol care le spune militarilor ca Ucraina aparține Rusiei, readucerea aminte a fostului imperiu sovietic.

Diplomația Kievului-reacția Parisului și a Washingtonului

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a întâlnit pe 11 ianuarie cu oficiali francezi și germani care au vizitat Kievul după discuțiile avute la Moscova în săptămâna precedentă. La Moscova s-au discutat perspectivele unei alte întâlniri în formatul Normandia a liderilor Rusiei, Ucrainei, Franței și Germaniei pe tema conflictului. „Este timpul să avem discuții de fond despre încheierea conflictului și suntem gata să luăm deciziile necesare în timpul unui nou summit al liderilor celor patru țări”, a spus Zelenski. SUA continu să spună că este posibilă aderarea la NATO a Ucraine și asta vine din timpul administrație Bush dar a fost folosită și de vicepreședintele Pence în timpul administrație Trump. Până acum nimeni nu a explicat de ce această afirmație este preluată de la o administrație la alta. Îmi veți spune politica ușilor deschise a NATO. Da corect, și? Eu cred că va fi o invazie într-o parte din Ucraina și poate acesta este motivul. Germania vrea acum să se așeze la masa negocierilor cu Rusia iar SUA nu va putea descuraja o invazie, în schimb va putea să înarmeze armata ucraineană ca să răspundă decisiv invaziei rusești, astfel încă pierderile de militari ruși să fie costisitoare în fața unei rezistențe ucrainene acerbe. Președintele francez Emmanuel Macron a subliniat că discuțiile în patru rămân relevante și a lăudat negocierile de la Geneva, spunând că „este un lucru foarte bun că SUA și Rusia vorbesc între ele”. Vorbind înaintea discuțiilor de la Bruxelles, ambasadorul SUA la Bruxelles Julianne Smith a avertizat că „nici un singur aliat din cadrul alianței NATO nu este dispus să cedeze sau să negocieze ceva în legătură cu politica ușilor deschise a NATO”. „Suntem fermi în a respinge propunerile de securitate care sunt pur și simplu nu pot deschide agenda discuțiilor”, a spus Smith reporterilor. Dacă mă întrebați eu nu cred în admiterea Ucrainei în NATO mai degrabă Georgia se califică.

Putin – „pachetul de garanții” nu un meniu de opțiuni!

În mod sigur relațiile SUA-Rusia nu mai sunt esențiale pentru politica mondială așa cum au fost în timpul Războiului Rece, locul lor fiind luat de relația SUA-China. Dar când vorbim despre stabilitate strategică și securitate în Europa și Eurasia, nu există relații bilaterale mai importante în lume. Trebuie să menționez că cererile președintelui Vladimir Putin de „garanții de securitate” din partea Statelor Unite și a NATO i-au surprins pe mulți, inclusiv la Moscova. Pachetul, nu un meniu de opțiuni, a fost prezentat cu mare grabă. Se pare ca pachetul trebuie negociat ca un tot și chiar nu cred că este o cacealma. De ce? Să presupunem că Putin nu știe clar ce vrea. Dar în mod sigur știe ce nu vrea. Are totuși 20 de ani de guvernare și patru președinți americani cu care s-a confruntat. Și mai este un lucru două încercări anterioare s-au soldat cu războaie. Este un sens în faptul că Washingtonul caută schimbări în arhitectura de securitate europeană, astfel încât să se poată concentra pe Indo-Pacific. Ia în considerare Casa Albă ca Rusia să facă parte din noua soluție de securitate sau nu? Construcția militară din jurul Ucraine ne spune că la Kremlin există o determinare consolidată de a avea aceste discuții despre securitatea Europei. Ceea ce cere Putin se despică în două subiecte conectate între ele: speranțele Kremlinului de a schimba abordarea Washingtonului față de ordinea de securitate europeană și intențiile Rusiei pentru Ucraina. Amenințarea cu invazia ne face să credem că această opțiune reprezintă „levierul „ cu care Putin vrea să forțeze o agendă favorabilă. Bun și dacă răspunsul nu este favorabil ce se întâmplă? Nu există numai invazia. Se pot alege și alte soluții. Una dintre el fiind amplasarea de rachete în Donbass sau Crimeea. Dar asta însemnă puțin pentru Kremlin. Unele din propunerile rușilor par bizare și ele au rădăcini în anii 1980 și 1991 iar alte sunt referitoare la interese ale celor două părți, interese ireconciliabile din anii de după 1991. Unele din propuneri cer soluții acum alte demarează discuții pentru soluții în viitor. Dar Putin vrea garanții de securitate la granița sa și pentru asta este gata să schimbe realitățile din teren. Putin crede că acum este momentul său!.

Conferința de la Munchen din 2007 moment de cotitură

Lărgirea NATO a iritat de la început Rusia. Lărgirea a mărit aria de securitate a Europei spre Est și a îngrădit spațiul vital de securitate al Federație Ruse. De la sfârșitul anilor 1990, NATO a cunoscut cinci valuri de extindere spre est. Fiecare val a declanșat „zgomot” dinspre Moscova, dar Rusia se temea cel mai mult de posibilitatea aderării Ucrainei și Georgiei la NATO. În 2008 la Summitul de București, Rusia a stabilit linie roșie privitoare la cele două. După summit a atacat Georgia și i-a creat două conflicte regionale înghețate ceea ce duce automat la imposibilitatea aderării până ce acestea nu se rezolvă. Motivul atacului a fost ofensiva aventuroasă a președintelui de atunci Mihail Saakașvili în Osetia de Sud. În Occident, totul a început cu remarcile lui Putin din 2007 de la Conferita de la Munchen care au fost văzute de Occident ca un semnal al ambițiilor revizioniste ale Rusiei. Primăvara arabă a adus cu ea turbulențe inclusiv intervenția NATO în Libia dar și mișcări de protest în Rusia [5], pe care Kremlinul le-a considerat ca fiind datorate administrație Obama.

În 2012 Putin a scris un articol în care spunea că garantarea securității Rusie poate fi făcută prin dezvoltarea potențialului militar. Putin refuză slăbiciunea. Preluarea Crimeei a fost un alt moment de criză în relația Moscovei cu Occidentul și a încheia perioada de resetare a lui Obama. Acum ne aflăm în fața celei de-a treia încercări a lui Putin. Probabil că ne îndreptăm către o „pace rece” Rusia vrea cu orice preț asigurarea securității proprii și pentru asta îngheață relația cu Occidentul. Ceea ce este interesant este faptul că oficiali de la Casa Albă nu văd Rusia ca un concurent important în schimb comunitatea de informații și cea militară văd Rusia ca pe un adversar serios. Casa Albă este preocupată de stabilitatea strategică după cum am văzut odată cu extinderea Tratatului Noul START și cu discuțiile de la Geneva dintre Putin și Biden. Putin a legat discuțiile privitoare la stabilitatea strategică de garanțiile de securitatea proprii ale Rusiei în Europa. Și mai este o problemă: Moscova nu cred într-un al doilea mandat a lui Biden. Moștenirea lui Biden se îndreaptă spre războiul comercial cu China nu spre o confruntare cu Rusia iar Moscova sugerează un sprijin pentru China în Indo-Pacific. Ne aflăm într-o nouă etapă a construcției Noii Ordini Mondiale.

Întâlnirea Consiliului NATO-Rusia-declarații și puncte de vedere

Consiliul NATO-Rusia a fost înființat la 28 mai 2002 printr-o declarație la Roma cu titlul „Relațiile NATO-Rusia: o nouă calitate” și s-a bazat pe Actul fondator NATO-Rusia din 1997. Cooperarea a fost suspendată după preluarea ilegală a Crimeei. Cu toate acestea în 2016 au avut loc 3 reuniuni, în 2017 trei reuniuni și câte două în 2018 și 2019. Vorbind după întâlnirea de la Bruxelles cu o delegație a Rusiei în cadrul Consiliului NATO-Rusia, Stoltenberg a spus că alianța nu va fi de acord cu cererile Moscovei pentru o nouă arhitectură de securitate în Europa, dar vrea să continue diplomația – scrie Europa Liberă. Stoltenberg a precizat din nou faptul că Ucraina are dreptul de a decide viitoarele aranjamente de securitate. Delegația rusă a fost condusă de ministrul adjunct de externe Aleksandr Grushko și ministrul adjunct al apărării Aleksandr Fomin. După întâlnire Grushko a spus că extinderea NATO reprezintă o amenințare la adresa securității Rusiei. „Este absolut imperativ să punem capăt politicii ușilor deschise și să oferim Rusiei garanții obligatorii din punct de vedere juridic, care să împiedice extinderea în continuare a NATO spre est”, a spus Grushko conform Europa Liberă și a continuat „Libertatea de a alege modalități de a-și asigura securitatea nu trebuie să fie implementată într-un mod care să încalce interesele legitime de securitate ale altora.” Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov a declarat jurnaliștilor de la Moscova că: „Desigur, Rusia este preocupată de orice extindere a NATO. NATO nu este un instrument de dezvoltare, este un instrument de confruntare„.

La întâlnirea din capitala Belgiei a participat și secretarul de stat adjunct Wendy Sherman, principalul negociator american la discuțiile de la Geneva. „Dacă Rusia pleacă… va fi destul de evident că nu au vrut niciodată să urmeze în mod serios diplomația și de aceea, colectiv, ne pregătim pentru orice eventualitate”, a declarat Sherman reporterilor la Bruxelles. Rusia este preocupată mai puțin de orientarea geopolitică a Ucrainei și mai mult de extinderea NATO la granița sa. Este într-un fel același tip de gândire ca în criza rachetelor cubaneze în care Rusia a scos rachetele din Cuba și le-a dus în Germania de est. America la rândul ei le-a scos din Turcia și le-a dus în Germania și în Țările de Jos. Moscova vrea inversarea extinderi NATO și ca SUA să renunțe la bazele militare și la desfășurarea de rachete capabile să lovească teritoriul rusesc în orice stat fost membru al Taratului de la Varșovia sau în alt fost stat sovietic, în primul rând Ucraina. Oficiali ruși sunt convinși că Statele Unite – și aliații săi din NATO – nu vor adera niciodată la cererile Kremlinului. Washingtonul la rândul său speră că un set de angajamente reciproce în ceea ce privește transparența activităților militare și interdicțiile privind desfășurarea anumitor sisteme de arme de-a lungul frontierei NATO-Rusia vor convinge Moscova să dezamorseze criza actuală. Este clar că relațiile Ucraina Rusia sub președintele Zelenski nu se vor ameliora în perioada următoare indiferent de cei care vor negocia între părți. Au fost oare eficiente sancțiunile aplicate de comunitatea internațională după anexarea Crimeei? Nu prea. Ele au produs doar o scădere moderată a producției economice a Rusiei. Comportamentul Rusiei nu s-a schimbat. Din acest motiv, criticii au susținut că sancțiunile ar trebui să fie mult mai severe și derulate în „cascadă”. SUA și NATO amenință cu sancțiuni „devastatoare”. Va fi unitate în aplicarea sancțiunilor? Probabil că nu. Germania, de exemplu, se poziționează împotriva sancționării controversatei conducte Nord Stream 2 în ciuda cererilor tot mai mari de la Washington pentru a face acest lucru. Mijloace de descurajare ar putea fi creșterea forțelor NATO de-a lungul graniței Rusia-NATO în Marea Baltică și regiunea Mării Negre și furnizarea de arme defensive Ucrainei. Deocamdată situația este incertă discuțiile sunt în impas iar invadarea Ucrainei este mai aproape decât oricând de a se materializa.

Conferința de presă a Secretarului General NATO

Ce a declarat Secretarul General NATO Jens Stoltenberg: „Tocmai am prezidat o reuniune a Consiliului NATO-Rusia. Într-un moment decisiv pentru securitatea europeană. Aceasta nu a fost o discuție ușoară. Dar tocmai de aceea această întâlnire a fost atât de importantă. Am avut un schimb foarte serios și direct despre situația din Ucraina și în jurul acesteia. Și implicațiile pentru securitatea europeană. Există diferențe semnificative între Aliații NATO și Rusia cu privire la aceste probleme. Diferențele noastre nu vor fi ușor de rezolvat”.

Cât privește acceptarea de noi membri în alianța NATO Stoltenberg a declarat că acest proces va continua în cadrul politici „Ușilor deschise”. Cât privește prezența trupelor în parte de est a continentului acestea vor continua să fie dislocate în bazele stabilite. Aliați sunt de acord cu continuarea dialogului și cu discuții referitoare la modul de desfășurare a exercițiilor militare în estul continentului.
A urmat o sesiune de întrebări adresate Secretarului General NATO [6].

Alex Marquardt (CNN): Aceste discuții au durat puțin mai mult astăzi. Ne puteți spune ce probleme specifice au prelungit aceste discuții? și Aliații NATO au respins în mod repetat cererea Rusiei ca Ucraina să nu adere niciodată la NATO, dar recunoașteți că există diviziuni în rândul Aliaților cu privire la aderarea Ucrainei la NATO și că Ucraina probabil nu va… probabil că nu se va alătura NATO în curând?
Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg: Am avut o discuție sinceră și deschisă pe o gamă largă de probleme, bineînțeles, concentrându-ne pe tensiunile, dificultățile din Ucraina și din jurul acesteia. Și, desigur, Aliații și-au exprimat din nou o îngrijorare profundă cu privire la continuarea construcției armatei ruse de-a lungul granițelor Ucrainei. Suntem clari cu privire la provocările cu care ne confruntăm atunci când ne întâlnim acum cu Rusia și încercăm să găsim o cale politică de înaintare. …În ceea ce privește calitatea de membru și ușa deschisă a NATO, toți Aliații sunt uniți pe principiul de bază conform căruia fiecare națiune are dreptul să-și aleagă propria cale. Acest lucru este consacrat într-o mulțime de documente fundamentale, multe documente diferite, care stau la baza securității europene. Și, prin urmare, și Aliații sunt total de acord că doar Ucraina și 30 de Aliați pot decide când Ucraina este pregătită să devină membru NATO. Nimeni altcineva nu are nimic de spus și, desigur, Rusia nu are drept de veto dacă Ucraina poate deveni membră NATO. Aliații sunt gata să sprijine Ucraina pe această cale spre aderare, ajutând la implementarea reformelor, la modernizarea forțelor armate pentru a îndeplini standardele NATO. Și apoi, la sfârșitul zilei, Aliații NATO și Ucraina trebuie să decidă asupra aderării.

Denis Dubrovin (Agenția de știri TASS): Domnule secretar general, se pare că aveți cel puțin un ușor progres în problema reducerii riscului. Considerați că după aceste discuții ar putea fi fezabil în viitor să se îndrepte către un nou tratat de limitare a utilizării rachetelor în Europa – sistem de rachete ofensive?
Secretarul general NATO: Aliații NATO au precizat clar în cadrul întâlnirii că suntem pregătiți să programăm o serie de întâlniri care să abordeze o gamă largă de subiecte diferite, inclusiv rachete și limite reciproce, verificabile, ale rachetelor în Europa. Din partea rusă, au precizat că nu sunt pregătiți, nu au fost pregătiți astăzi să cadă de acord asupra unui astfel de program de întâlniri. Cred că ar trebui să le ceri să exploreze sau să explice mai în detaliu poziția lor. Dar cel puțin salut că există o dorință generală și o susținere a ideii de dialog. Și Aliații NATO au precizat, de asemenea, că suntem pregătiți să punem pe masă propuneri concrete și să discutăm despre reducerea riscurilor, transparență, dar și controlul armelor, inclusiv limite reciproce, verificabile, ale rachetelor. Dar permiteți-mi să adaug că suntem în această situație pentru că Rusia a încălcat Tratatul INF. Aveam tratatul care interzicea toate armele cu rază intermediară, cu două capacități, convenționale și nucleare. Și a fost într-adevăr o piatră de temelie a controlului armelor. Și apoi Rusia a început să desfășoare rachete în Europa, încălcând acel tratat. Deci, motivul pentru care suntem acolo unde suntem, este că tratatul care a interzis rachetele – toate rachetele cu rază intermediară, cu încărcătură convențională sau nucleară – acel tratat s-a prăbușit. Am văzut dispariția din cauza încălcărilor ample din Rusia, a desfășurării de rachete cu încălcarea tratatului. Așa că suntem gata să ne așezăm. Susținem controlul armelor. Știu că este posibil să ajungem la acorduri, dar atunci, desigur, avem nevoie de limitări verificabile și echilibrate, atât la forțele convenționale, cât și la cele nucleare.

Vă las plăcerea de a citi pe site-ul NATO întreaga conferită de presă.

Concluzia după o ședință de 4 ore si o conferință de presă obositoare este că suntem mai aproape de un conflict în Europa mai mult decât niciodată de la terminarea Războiului Rece în 1990! Stoltenberg, după negocierile NATO-Rusia: „Există un risc real pentru un nou conflict armat în Europa” Că va fi sau nu asta numai imprevizibilul Putin o poate spune. Poate că aceste întâlniri trebuiau să fie numai despre Ucraina. Occidentul trebuie să fie pregătit, la nivel strategic, să se ocupe diferit de afacerile sale post-sovietice neterminate.

[1] https://www.state.gov/secretary-antony-j-blinken-at-a-press-availability-11/

[2] ”Treaty between The United States of America and the Russian Federation on security guarantees”- pe pagina Ministerului de Externe al Federație Ruse

[3] E-8C Joint Surveillance Target Attack Radar System este un avion al United States Air Force de tip comandă și control. A fost construit dintr-un avion Boeing 707. E-8C JSTARS are un sistem de detecție cu radiolocație

[4] Boeing RC-135 este o familie de avioane mari de recunoaștere construite de Boeing și modificate de o serie de companii, inclusiv General Dynamics, Lockheed, LTV, E-Systems și L3 Technologies, și utilizate de United States Air Force și Royal Air.

[5] În urmă cu cincisprezece ani, zeci de mii de ruși au ieșit în stradă în ceea ce au devenit unul dintre cele mai mari proteste politice din istoria Rusiei moderne. Protestele de la Bolotnaia au definit ultimii 15 ani din politica rusă. Unii politologi au comparat Piața Bolotnaia cu protestele Primăverii Arabe din Orientul Mijlociu. În ambele cazuri, răspândirea rapidă a rețelelor sociale a făcut posibil ca cetățenii obișnuiți să documenteze abuzurile și să organizeze ulterior proteste complexe de stradă online. Protestatarii au cerut premierului Putin să demisioneze și ca rezultatele alegerilor să fie anulate. Niciuna dintre aceste cereri nu a fost satisfăcută. Cu toate acestea, guvernul a fost de acord cu unele reforme, cum ar fi echiparea site-urilor electorale cu camere care difuzează în direct filmări online.

[6] https://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_190666.htm