După Summitul din 2008 de la București, un fapt arhicunoscut dar care trebuie amintit ca fiind un punct de inflexiune geopolitică, a venit în augustul acelui an ocuparea Abhaziei și Osetiei de Sud teritorii ale Georgiei,  apoi sprijinul Moscovei pentru separatiștii ucraineni și anexarea Crimeei în 2014 și, cel mai răsunător moment, invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022.

Pe fondul campaniei electorale din SUA unde Donald Trump se îndreptă spre o nominalizare a candidaturii sale pentru Casa Albă din partea Partidului Republican dar  și a slăbirii sprijinului SUA pentru Ucraina, națiunile europene și NATO fac planuri pentru a se pregăti singure în perspectiva unei invazii ruse în următorul deceniu. Acest lucru s-ar putea întâmpla în doar cinci ani de la încheierea războiului din Ucraina, potrivit unor oficiali și experți care cred că ar fi suficient timp pentru ca Moscova să-și reconstruiască și să-și reînarmeze armata.

Președintele Volodimir Zelenski a vizitat capitalele occidentale la sfârșitul anului trecut, pledând pentru sprijin financiar și militar  pe fondul oboselii internaționale tot mai mari din cauza conflictului și a paraliziei din Congresul SUA din cauza noii finanțări suplimentare pentru Kiev. Aproximativ în același timp, generalul său de top, Valery Zaluzhni, a deplâns „impasul” care s-a instalat după mult așteptata contraofensivă ucraineană din 2023, contraofensivă care nu a reușit să străpungă linia strategica de apărare Surovikin decât în câteva zone și pe distanță scurtă.

Circulă un zvon, acum când scriu aceste rânduri, pe surse, că generalul Zaluzhni va fi schimbat sau că deja a fost schimbat. Nu sunt elemente care să confirme acest zvon. Înlăturarea popularului general Valery Zaluzhni vine înaintea celei de-a doua aniversări a invaziei Rusiei și după o contraofensivă de anul trecut care nu a reușit să reia un teritoriu semnificativ.

Șeful serviciului de informații militare al Ucrainei, generalul locotenentul Kirilo Budanov, fiind un candidat pentru a-l înlocui pe Zaluzhni, semnalând potențial o mișcare către tactici asimetrice într-un război care a ajuns în impas. Vom vedea. Deocamdată Zaluzhni nu vrea să demisioneze. În schimb Ucraina a primit ajutorul financiar Uniunii Europene în valoare de 50 miliarde de euro în perioada 2024-2027.

Europa în pericol?

Manfred Weber, liderul Partidului Popular European – care se așteaptă să fie cel mai mare grup din Parlament după alegerile UE din iunie 2024– a avertizat că Europa trebuie să folosească lunile următoare pentru a-și spori în mod dramatic apărarea. ”UE trebuie să se pregătească pentru un scenariu în care SUA nu mai apără continentul împotriva Rusiei și a președintelui său Vladimir Putin”, a spus el.

Weber îi avertizează pe europeni ca venirea lui Trump la Casa Albă prezintă un risc serios ca Europa să se protejeze fără sprijinul Americii. „Trebuie ca UE să fie capabilă să se apere în mod independent. Suntem departe de asta astăzi”, a spus Weber, dar „mai avem o perioadă de timp pentru a aborda acest lucru. Nu trebuie să-l irosim.” Weber a  cerut consolidarea unui pilon european de apărare și anume „un sistem de apărare antirachetă pentru Uniunea Europeană” care ne-ar putea proteja de dronele și de rachetele precum cele pe care Rusia le folosește în Ucraina.

Apoi avem nevoie de un scut cibernetic a spus Weber. „Avem nevoie de o brigadă de apărare cibernetică pentru Uniunea Europeană. În lumea digitală, ne putem apăra doar dacă lucrăm împreună pentru a evita atacurile hibride, de oriunde ar veni ele, fie că este vorba despre Rusia sau China”, a spus el într-un interviu pentru Politico dat în drum spre Kiev. De la invadarea Ucrainei de către Rusia, Putin a făcut în mod repetat amenințări atomice voalate către Occident.

UE se bazează în prezent pe umbrela nucleară a SUA – dar cu angajamentul improbabil al lui Trump față de securitatea NATO și a UE „Europa trebuie să construiască descurajarea”, a spus Weber și a continuat cu: „Știm cu toții că atunci când războiul pare pierdut vine opțiunea nucleară care este cea cu adevărat decisivă.” Este timpul să vorbim cu Franța: „Ar trebui să acceptăm oferta lui (președintelui francez Emmanuel Macron) și să ne gândim acum la modul în care armamentul nuclear al Franței poate fi, de asemenea, încorporat în structurile europene”, a spus Weber.

Franța are în jur de 300 de focoase nucleare. De fapt Macron a propus în 2020 un dialog referitor la umbrela nucleară dar Germania nu a acceptat niciodată această ofertă. În 2022, Parisul a cerut din nou o discuție cu Berlinul, spunând că oferta era încă pe masă. De asemenea Weber s-a referit la dialogul cu cealaltă putere nucleară a Europe și anume Anglia. La dialogul cu Zelenski de la Kiev, Weber a vorbit despre impotența UE de a livra Ucrainei cele 1 milion de proiectile de proiectile de artilerie  (au fost livrate mai puțin de 500.000) în timp ce Coreea de Nord a livrat Rusiei peste 1 milion de obuze. Se pare că Coreea de Nord comunistă a învins Europa.

Weber a spus ca este un eșec politic și nu unul industrial și ar trebui să trecem la o economie de război (care însemnă siguranță energetică, alimentară și siguranța asigurării medicamentelor cât și o producție de apărarea consolidată). Poate ar fi trebuit să spună ca eșecul se datorează amândurora. S-a sfârșit Pax Americana ? Nu dar se poate sfârși brusc. UE nu are în prezent un comisar dedicat pentru apărare – în schimb, șeful pieței interne Thierry Breton supraveghează o direcție generală pentru apărare, industrie și spațiu, împreună cu celelalte responsabilități ale sale. Va trebui să vorbim despre un astfel de comisar/portofoliu cât de urgent. Poate un fost general!

Situația frontului din Ucraina

Nici situația actuală de pe front nu este sustenabilă pe termen lung. Este clar că Ucraina și Occidentul au nevoie de o nouă viziune strategică în războiul împotriva Rusiei. Starea actuală a fost descrisă ca un impas. Rusia deține avantaje materiale, industriale și de forță militară în 2024, împreună cu inițiativa. Cu toate acestea, cu un sprijin occidental adaptat, Ucraina ar putea rezista împotriva forțelor ruse în acest an și ar putea reconstrui avantajul necesar pentru a desfășura operațiuni ofensive la scară largă în 2025.

Dacă acest sprijin slăbește traiectoria actuală  prezintă un risc ridicat de epuizare în timp, iar Ucraina o să fie nevoită să negocieze cu Moscova dintr-o poziție de slăbiciune. Planul în curs de dezvoltare este o schimbare radicală față de anul trecut 2023, când armatele aliate s-au grăbit cu antrenamente în Germania și Anglia și cu dotarea cu echipamente sofisticate, în speranța că ar putea respinge rapid forțele ruse care ocupă estul și sudul Ucrainei.

Acest efort s-a prăbușit, în mare parte pe câmpurile de mine puternic fortificate și în tranșeele din prima linie de apărare ale Rusiei. Acordurile bilaterale vor fi baza sprijinului acordat Kievului în următorii ani. Marea Britanie a făcut public acordul său pe 10 ani cu Ucraina, semnat de premierul Rishi Sunak și președintele ucrainean Volodimir Zelenski la Kiev. În această primăvară, administrația americană speră să-și elibereze propriul angajament pe 10 ani, care acum este compilat de Departamentul de Stat cu binecuvântarea Casei Albe – presupunând că cererea de 61 de miliarde de dolari a președintelui Biden pentru finanțarea suplimentară a Ucrainei este aprobată de un Congres dominat de republicani ( majoritatea pro-Trump!).

Administrația Biden și aliații europeni lucrează la un plan multilateral pe termen lung, menit să prevină acest scenariu și să sprijine Ucraina pentru viitor. Aceasta include angajamente de asistență economică și de securitate care se întind până în următorul deceniu și ar putea deschide calea pentru ca Ucraina să se integreze în blocurile occidentale precum Uniunea Europeană și NATO. Biden urmează să dezvăluie planul strategiei SUA pentru Ucraina, așa cu notam mai sus, în această primăvară.

2024 un an dificil pentru Ucraina!

Oficialii americani și omologii lor occidentali anticipează că anul 2024 va fi un an ”slab”, în care forțele din ce în ce mai epuizate ale Ucrainei se concentrează mai mult pe consolidarea apărării lor decât pe preluarea  zonelor ocupate de Rusia. Kremlinul controlează aproximativ o cincime din teritoriul recunoscut internațional al Ucrainei, inclusiv Crimeea, pe care a anexat-o ilegal în 2014, și o suprafață mare din sud-estul Ucrainei.

Viziunea SUA asupra cursului conflictului subminează ambiția declarată a lui Zelensky de a alunga Rusia până în octombrie din toate teritoriile ocupate. Cu ajutorul necesar Ucrainei prins în politica internă americană între Democrați și Republicani, administrația Biden a venit pe 23 ianuarie la Rammstein  cu ”mâinile goale”, pentru prima dată, în calitate de gazdă a reuniunii lunare a aproximativ 50 de națiuni care coordonează sprijinul pentru Ucraina (Grupul de la Rammstein). Grupul a fost înființat de secretarul Apărării Lloyd Austin în aprilie 2022.

Documentul Casei Albe de sprijin pentru Ucraina, potrivit oficialilor americani, va garanta sprijin pentru operațiunile militare pe termen scurt, precum și va construi o viitoare forță militară ucraineană care să poată descuraja agresiunea rusă. Acesta va include promisiuni și programe specifice pentru a ajuta la protejarea, reconstituirea și extinderea bazei industriale și de export a Ucrainei și pentru a ajuta țara cu reformele politice necesare pentru integrarea deplină în instituțiile occidentale. Este un plan complex care dacă va avea aprobarea Congresului atunci indiferent cine este la Casa Albă nu are decât opțiunea de a-l pune în practică.

Contextul strategic din 2024

În 2024  este puțin probabil ca Kievul să aibă muniție de artilerie, forță militară sau echipament pentru o altă ofensivă strategică. De asemenea o strategie doar defensivă nu se va dovedi suficientă, dar Ucraina va trebui să facă alegeri atente. Strategia se dezvăluie adesea cel mai bine în ceea ce alegi să nu faci. Deși există un consens general că Ucraina ar trebui să urmărească o „apărare activă”, dar ceea ce înseamnă aceasta în practică ar trebui definit. Efectuarea ofensivelor localizate poate părea atrăgătoare, dar numai în condițiile potrivite pentru a obține o poziție mai bună la costuri reduse.

Lupta pentru inițiativă nu are sens dacă nu există resurse pentru a o exploata. În teorie, ofensivele localizate mențin presiunea asupra forțelor ruse, limitându-le libertatea de acțiune, dar, în practică, ar putea împiedica reconstruirea puterii de luptă a armatei ucrainene. Ucraina poate duce operațiuni ofensive în timp ce se apără valorificând capacitățile îmbunătățite de lovitură de la distanță (rachete cu rază lungă ATACMS-furnizate de SUA-SCALP-din Franța- Storm Shadow-franco-britanic și rachete de producție proprie cu rază lungă) – activate de sprijinul informațiilor occidentale – pentru a viza bazele rusești și infrastructura critică mult în spatele liniilor inamice.

În esență, componenta activă a strategiei constă într-o campanie de lovituri extinse care ajută la stabilirea condițiilor în 2025. Ucraina poate scădea în mod constant avantajul puterii aeriene a Rusiei prin țintirea bazelor din Crimeea și în apropierea granițelor sale dar și prin începerea utilizării avioanelor de luptă F-16. Kievul deține acum inițiativa în părțile de nord ale Mării Negre și se poate baza pe succesul unei campanii de atac împotriva flotei ruse de la Marea Neagră.

În acest scop, Occidentul ar trebui să ajute Ucraina să-și intensifice producția de drone cu rază lungă de acțiune și să revizuiască politicile care constrâng capacitatea Ucrainei de a folosi rachete furnizate de Occident, ceea ce face din Rusia un sanctuar. În schimb, Rusia va fi avantajată material în 2024. Cheltuielile rusești pentru apărarea națională ajung la 10,8 trilioane de ruble ceea ce reprezintă 6% din produsul intern brut (diverse estimări pun cifra reală la 8% ). Rusia și-a restructurat economia transformând veniturile din exporturile de energie în mobilizare industrială pentru apărare. De asemenea Moscova a generat putere de luptă suplimentară și a schimbat strategia și doctrinele militare. Aceasta a inclus recrutarea de  soldați contractuali pentru formațiuni noi (nu doar mobilizarea soldaților). Ce ar trebui să facă Ucraina?

Fortificații

În primul rând Ucraina ar trebui să-și construiască de-a lungul linei frontului de 1000 km o apărare fortificată, să-și elibereze cele mai bune unități din strânsoarea luptelor și să reducă muniția necesară pentru apărare. Ce însemnă fortificare? Spre deosebire de Rusia care are unități de geniu specializate în construirea fortificațiilor în Ucraina fortificațiile sunt apanajul brigăzilor care luptă în zona respectivă. Kievul are nevoie de apărări mai puternice, inclusiv buncăre și tuneluri subterane, care să compenseze avantajul Rusiei în artilerie și bombe ghidate (UPAB-1500V).

Reparații/mentenanță

Ucraina are o combinație de instalații de reparații și modernizare conduse de militari și voluntari, implicați în menținerea/întreținerea echipamentelor. În același timp are nevoie de sprijin occidental pentru transferul de capacități industriale (mașini 3D pentru a produce kit-uri de piese). Ucraina a primit un arsenal divers de echipamente din țările occidentale, spre exemplu 14 tipuri diferite de piese de artilerie. În 2023, această diversitate a fost crescută și mai mult cu tancurile occidentale (Leopard, Challenger și Abrams), vehicule de luptă de infanterie, diferite tipuri de vehicule protejate împotriva ambuscadelor și rezistente la mine și așa mai departe. Acest lucru creează un coșmar logistic și de întreținere, care reduce cantitatea de echipamente care poate fi deservită la un moment dat.

Mobilizare/recrutare

În al doilea rând, Ucraina va trebui să-și revizuiască politicile privind mobilizarea și recrutarea pentru a aborda problemele de lungă durată în structura și calitatea forțelor sale. Acest lucru este în prezent în dezbatere, dar timpul este esențial și el se scurge în defavoarea Kievului. Până acum, parlamentarii ucraineni au respins o propunere de mobilizare a 450.000 până la 500.000 de bărbați. Ceea ce este clar este că Kievul va trebui să ia în considerare nu doar cifrele de mobilizare, ci și vârsta medie, pentru a restabili calitatea forței.

Armata ucraineană nu va putea susține operațiuni ofensive intense dacă vârsta medie continuă să urce peste  40 de ani. Unii dintre soldații mai în vârstă mobilizați sunt într-o formă fizică proastă și au probleme de sănătate care le limitează capacitatea lor de a lupta. Brigăzile pot părea să aibă liste mari, dar mulți dintre soldați, în practică, nu pot conduce efectiv atacuri sau îndeplini alte funcții legate de luptă, limitându-și potențialul ofensiv. Politicile trebuie să abordeze, de asemenea, rotația durabilă, astfel încât personalul să se poată aștepta să fie scos din prima linie pentru refacere.

Pregătirea militară

În al treilea rând, lucrând cu țările occidentale, Ucraina poate extinde și reforma programele de antrenament existente, restabilind eficiența forțelor sale. În mod ideal, brigăzile ucrainene vor avea o rotație de batalioane pe linia de conflict, în rezervă și în curs de formare. Cel mai important este ca  sistemul să păstreze un nucleu experimentat de soldați și lideri juniori în fiecare unitate, ca bază a noilor formațiuni și a eforturilor de antrenament. Comandanții de companii, batalioane și brigăzi și personalul lor nu pot fi instruiți corespunzător într-o perioadă scurtă de timp, ceea ce necesită, în plus, să ne gândim la 2025 pentru următoarea ofensivă strategică a Ucrainei.

Ca în majoritatea războaielor, povara acestui război cade în mare măsură asupra infanteriei. Infanteria are tranșee în apărare, indiferent de vreme și suferă cea mai mare rată de uzură. Deși muniția și echipamentul au reprezentat o constrângere, ofensiva de vară a Ucrainei a eșuat din cauza uzurii forțelor sale de infanterie. Acest lucru a determinat comandanții să formeze grupuri de asalt fragmentate în această toamnă, formate din soldați cu diferite specialități, cum ar fi artileriștii, pentru a continua operațiunile ofensive. Un grup mai mare de infanterie instruită este esențial pentru a reduce povara forței actuale.

Producția de echipamente militare

În al patrulea rând, Ucraina poate colabora cu partenerii occidentali pentru a crește semnificativ producția de drone, precum și a sistemelor de război electronic contra-drone, ceea ce îi va permite să compenseze parțial deficitele de muniție de artilerie și să-și reducă vulnerabilitatea la viitoarele perturbări ale ajutorului militar occidental. Ucraina poate produce drone de atac în număr mare, dar acestea necesită finanțare și muniție pentru ele, ceea ce este o problemă care este mult mai ușor de rezolvat cu ajutorul occidental decât producția în creștere lentă de proiectile de 155 mm.

Ucraina are încă un deficit de vehicule blindate de bază, în special vehicule blindate pe șenile, pentru a echipa în mod corespunzător multe dintre unitățile sale, ceea ce duce la pierderi inutile. Vehiculele blindate sunt, de asemenea, necesare pentru a servi drept ambulanțe. În unele cazuri, durează câteva ore înainte ca soldații răniți să poată fi evacuați, deoarece focul de artilerie este prea intens și nu există suficiente vehicule blindate în așteptare. Transferul unor cantități mai mari de M113 sau Humvee blindate, care sunt ușor de întreținut, ar avea un efect corespunzător situație din teren.

Ucraina un loc de testare a produselor hi-tech

Companiile străine de apărare testează arme în Ucraina, dar adesea în număr relativ mic și fără un sentiment de urgență. Pentru a remedia acest lucru, guvernele occidentale ar putea avea nevoie să semneze contracte pentru producția de sisteme pentru Ucraina, de care, în mod ideal, ar putea avea nevoie și armatele occidentale în viitor. De exemplu, acestea pot include module rezistente la bruiaj și software de ghidare a terminalelor pentru drone, sisteme de război electronic și mijloace operate de la distanță de detectare și distrugere a minelor.

Lecții din oportunitățile militare ratate în 2023

În ultimul rând Armata Uraniană a ratat anul 2023 și nu a ținut cont de lecțiile din 2022. Ucraina a realizat o ofensivă de succes la Harkov în septembrie 2022 împotriva unei armate ruse grav degradată, care nu au pregătit o apărare puternică în zonă. Odată ce forțele ucrainene au spart prima linie de apărare, au exploatat rapid și au împins adânc în spatele liniilor rusești, chiar și cu forțe relativ ușoare. Deși Ucraina a obținut o victorie importantă și în zona Herson, a fost o luptă grea acolo.

Liniile rusești nu s-au prăbușit, în ciuda unei geografii nefavorabile. În 2023, forțele ucrainene s-au confruntat cu o armată rusă care se apăra în spatele unei linii mult mai dens fortificate decât s-au confruntat în Herson sau Harkov în 2022. În comparație cu 2022, când brigăzile și regimentele rusești țineau adesea prima linie cu două sau trei batalioane, acum au crescut numărul cu batalioane suplimentare pentru rotație. De asemenea, au continuat să construiască noi armate cu soldați contractuali, cum ar fi Corpul 40 de armată și Armata 25 de arme combinate.

De asemenea, forțele ruse nu s-au confruntat cu aceleași probleme de logistică, iar performanța generală a Rusiei a părut îmbunătățită în apărare în comparație cu ofensiva. Sisteme de război electronic au dezactiva GPS rachetelor și proiectilelor ucrainene împiedicând lovirea țintelor alese. Sunt multe aspecte de care s-au lovit forțele ucrainene în încercare lor de ofensivă în 2023. Nu le mai reiau pe toate dar am să menționez că militarii ucraineni nu dispunea de factorii de sprijin necesari, cum ar fi elicopterele de atac și avioanele F-16, pentru a trece printr-o apărare bine pregătită sau pentru a contracara capabilitățile cheie ale Rusiei. Integrarea armelor  combinate a lipsit.

Deși performanța lor a variat, noile brigăzi antrenate de NATO nu au avut suficient timp pentru a dezvolta coeziunea unității sau pentru a se antrena ca unitate. Au existat, de asemenea, opțiuni în strategia generală care au agravat riscul. Urmărirea unei ofensive în trei direcții, cu unele dintre cele mai bune forțe alocate în Bakhmut, a divizat artileria Ucrainei și cele mai experimentate trupe. După ce operațiunea inițială a eșuat, iar forțele ucrainene au ajustat semnificativ tactica, strategia a rămas aceeași pentru următoarele patru luni.

Axa Bakhmut avea resurse excesive în raport cu axa principală de avans spre Mariupol. Cert este că ofensiva de la Bakhmut a agravat problemele frontului. Nu cred că o nouă ofensiv va avea loc mai repede de 2025. Tehnologia și tactica au evoluat în acest război la fiecare câteva luni. Ucraina a reușit să atingă o rată de foc de aproximativ 225.000 de obuze de artilerie pe lună vara trecută, în 2023, iar acum, în 2024, nu depășește câteva mii pe zi. Eforturile pentru alimentarea cu muniție  pleacă din Coreea de Sud, trece prin America și ajunge la Kiev. Chiar și cu această muniție, administrația președintelui Joseph Biden a fost forțată să elibereze muniții cu dispersie pentru a extinde ofensiva Ucrainei până în toamna lui 2023 (probabil, acestea ar fi făcut cea mai mare diferență înaintea ofensivei).

Capacitatea de producție a artileriei occidentale nu este suficientă pentru a îndeplini ratele de utilizare ale Ucrainei, chiar și doar în scopuri defensive, necesitând livrări continue de muniții cu dispersie din stocuri pentru a reduce decalajul în acest an. Până în noiembrie anul trecut, statele membre ale Uniunii Europene au livrat Ucrainei 300.000 de proiectile, iar alte 180.000 erau comandate, dar nelivrate.

La sfârșitul anului 2023, Pentagonul a declarat că a furnizat peste două milioane de proiectile de artilerie de 155 mm. Inițial, vara trecută, SUA au contactat Japonia ca să furnizeze obuze de artilerie de 155 mm care ar putea umple proviziile americane, eliberând stocuri pentru a merge în Ucraina. În decembrie anul trecut, guvernul japonez a declarat că va permite ca armele fabricate în Japonia sub licență din țări străine să fie trimise către națiunea emitentă a licenței recte Marea Britanie și de acolo spre Kiev.

În loc de concluzie

Deși o privire superficială asupra resurselor materiale arată că războiul favorizează Rusia în acest an, aceasta nu înseamnă automat că Rusia va face progrese majore în acest an sau că acum este programată să câștige războiul. Obiectivele minime de război ale Moscovei impun ca aceasta să cucerească mai mult teritoriu decât ocupă în prezent, să captureze Donbasul și să pretindă o serie de teritorii pe care le-a anexat, dar pe care nu le controlează.

Vor putea rușii să apere câștigurile teritoriale? Nu, în mod sigur că nu. Moscova nu are suficientă forță militară. În 2023, armata rusă a prioritizat înlocuirea pierderilor și generarea de noi formațiuni de luptă față de sustenabilitatea desfășurărilor și a poziției lor de forță în Ucraina. Prin urmare, acestea rămân probleme pe care vor trebui să le rezolve în 2024. Rușii au încă un număr limitat de echipamente sovietice pentru înlocuirea celor pierdute în luptă. Cât privește aprovizionarea cu muniții aceasta s-a îmbunătățit datorită aprovizionării din Coreea de Nord și Iran, dar este încă departe de avantajul pe care forțele ruse le-au avut în 2022.

Pentru sprijinul Ucrainei, Occidentul este avantajat din punct de vedere al inovației tehnologice și al resurselor financiare, dar multe dintre acțiuni depind de voința politică. De exemplu, deși Europa și-a ratat obiectivul de 1 milion de obuze în anul 2023, a investit 2,2 miliarde de dolari în producție și ar putea să-l atingă până în 2025. Acestea fiind spuse, în lunile următoare, Ucraina va trebui să evite să fie fixată în lupte de uzură nefavorabile care ar submina orice perspective de succes pe termen lung. Rusia are mai multe resurse, iar sprijinul occidental este din ce în ce mai incert, așa că Ucraina nu își poate permite să lupte în 2024 așa cum a făcut-o în 2023.

Pentru a reuși, Ucraina și Occidentul trebuie să-și alinieze așteptările și să articuleze o viziune clară pentru următoarele 18 luni: ce construim, cum și spre ce merge mai departe teoria succesului. În timp ce Rusia va reprezenta o amenințare militară de durată la adresa securității europene în oricare dintre scenarii, o Rusia care suferă o înfrângere costisitoare este în mod clar de preferată unei Moscove victorioase.