normandia-minskCâștigătorul summitului Normandia de la Minsk nu este nimeni altul decât Lukașenko. Poze cu Lukașenko (ultimul dictator european în funcție), Merkel și Holland și… Sa ne înțelegem clar, de la început: Putin nu este interesat de un acord în privința Ucrainei (are Crimeea și va „îngheța„ estul Ucrainei), ci dorește un acord cu SUA, o negociere între două puteri nucleare, o revenire la o lume bipolară, nicidecum multipolară! Ce altceva mai vrea Rusia în Ucraina? Trupe de păstrare a păcii: căști albastre, trupe rusești, precum în Transnistria sau echipe de control OSCE. Unde să fie dispuse? Depinde de ce se va considera ca fiind graniță între cele două țări (Federația Rusă și Ucraina) și între Kiev și separatiștii din cele două regiuni Lugansk și Donețk. Negocierile au fost complicate, chiar si din punct de vedere al logisticii: ele s-au desfășurat în doua locuri ale capitalei belaruse. Pe de o parte, liderii europeni, presedintele rus și cel ucrainean, iar pe de altă parte, grupul de contact pentru Ucraina, altfel spus instanta unde separatistii pro-rusi și emisarii guvernului ucrainean au negociat în prezenta unui ambasador rus și a unui reprezentant al OSCE (Grupul de Contact este format din fostul președinte ucrainean Leonid Kucima, reprezentantul special OSCE, Heidi Tagliavini, ambasadorul rus în Ucraina, Mihail Zurabov, și reprezentanții regiunilor ucrainene separatiste, Denis Pusilin – Donețk și Vladislav Deinego – Lugansk). Nu comentez textul acordului, el fiind mai mult tehnic, atât timp cât suveranitatea și integritatea Ucrainei vor fi respectate. Insa Kremlinul acționează pe mai multe planuri și are in desfășurare scenariile războiului hibrid în întreaga Europă (spionaj, acțiuni media, acțiuni de război cibernetic, presiuni energetice, economice și financiare) dar și în zonele adiacente din Orientul Mijlociu și Asia, care devin pârghii de constrângere a opoziției cancelariilor occidentale fata de situația din Ucraina. Indecizia Occidetului, diviziunea acestuia în privința sancțiunilor asupra Federației Ruse, obiectul sancțiunilor nu au făcut altceva decât să ofere timp separatiștilor ucraineni pentru a ocupa cât mai mult din teritoriul estic al Ucrainei. Sunt surprins de incapacitatea unora de a înțelege criza ucraineană, manifestată intens pe diverse canale media. Pun o întrebare: se va fi înțeles ceva din reținerea pe care a avut-o șeful Statului Major General al Armatei României, generalul-locotenent Nicolae Ciuca, în interviul acordat postului Realitatea TV (Am reușit să ducem la capăt un program de înzestrare, avionul de transport Spartan, spunea generalul) sau veti fi citit printre rânduri ceea ce domnia sa a transmis? Eu mă bucur că militarul Ciucă a îmbinat diplomația cu explicațiile cazone despre o situație greu de catalogat într-un interviu televizat. Ce a rezultat la Minsk? Un plan în 11 puncte, care nu face altceva decât să spele imaginea negociatorilor și să reia punctele armistiţiului din 2014, care includea un statut special pentru regiunile separatiste şi o reglementare a situaţiei de la frontiere. O renegociere a primului acord, în funcție de redesenarea situației operative din teren, înseamnă că o altă renegociere este posibilă peste ceva timp.

Trăim intens, din negociere în negociere, iar cedările apar în permanență: autonomie în zonele separatiste, cedari de teritorii în favoarea speratiștilor, alegeri legislative, modificări constituționale s.a., deja acceptate sau chiar propuse de Kiev. În septembrie 2014, în cadrul Acordului de la Minsk, Kievul și separatiștii din estul Ucrainei conveneau asupra unei linii de demarcație și a unei zone tampon, din care trebuia retras armamentul greu. Acum, cinci luni mai tarziu, după nerespectarea primului acord, evoluția din teren e favorabilă separatiștilor, care controleaza mult mai mult teritoriu. Un exemplu este Donețk. După primul acord de încetare a focului, a urmat măcelul de la aeroportul din Donețk, unde ostilitățile s-au derulat între 26 mai 2014 si 22 ianuarie 2015, 242 de zile, victoria fiind de partea separatiștilor. Ce va fi peste alte trei luni? Nu știm, deocamdată s-a instaurat un armistițiu de iarnă. Conform înțelegerii la care s-a ajuns acum, nu e clar cine va controla frontiera cu Rusia, pe unde Moscova e acuzată că înarmează separatiștii.

Ce înseamnă pacea/încetarea focului din acest nou acord? Un conflict înghețat în Ucraina? Înghețarea situației actuale sau, cum îi spune președintele Vladimir Putin, armistițiul. Un răspuns ar putea fi: de aici urmează modelul Abhaziei sau al Osetiei de Sud – crearea de autorități, independență, recunoaștere de Federația Rusă și, în final, unirea. In Ucraina, pentru că dimensiunea teritorială a conflictului nu este, în opinia mea, finalizată, obiectivele strategice regionale ale lui Vladimir Putin nu sunt atinse. Pentru președintele Poroșenko, pacea cu orice preț înseamnă știrbirea suveranității statale, iar viitorul lui în fruntea țării devine incert atunci cînd va raporta în fața Radei rezultatele. Din această cauză, apar și crizele de nervi legate de negociere. Apoi, dacă pacea se stabilește între părți, urmează pentru Kiev o altă negociere, cea cu FMI, de care depinde supraviețuirea economică a țării (deja FMI a aprobat acordarea unei părți din împrumutul negociat). Cine a fost negociator-șef la Minsk? Negociator-șef a fost Germania, care a negociat, în același timp, două crize: una în Ucraina, iar alta în Grecia. Amândouă au produs rezultate neconcludente, dar amândouă au implicații importante în zona europeană și dincolo de ea.

Aș face o remarcă importanta: cancelarul Merkel a făcut tot posibilul să evite succesiunea de crize din Europa. La 6 februarie, a asistat la Conferința pentru Securitate de la Munchen, apoi a plecat, la 7 februarie, impreuna cu președintele Hollande, la Moscova, pentru a-l intalni pe Vladimir Putin. S-a întors apoi la Berlin, unde a avut convorbiri cu ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov. De asemenea, a avut o întâlnire de trei ore cu președintele Barack Obama, iar în finalul acestui periplu s-a reîntors în Europa, la Minsk, pentru 17 ore de discuții în Palatul Independenței din capitala Belarus. Statul ucrainean nu mai reprezintă, pentru Germania, o situație fezabilă. Deși acordul inițial de încetare a focului de la Minsk a fost savurat ca un rezultat diplomatic extrem de important, el nu a demonstrat decât imposibilitatea existenței unei încetări a focului din cauza obiectivelor neealizate ale Kremlinului în zona de război.

Care va fi reacția SUA? Washingtonul așteaptă finalizarea discuțiilor și încetarea ostilităților, fiind preocupat acum de extinderea măsurilor de protecție a aliaților în flancul estic. De asemenea, stabilitatea politică și reducerea corupției sunt elemente pentru care administrația de la Casa Albă militează în vizitele pe care oficiali ai Departamentului de Stat le efectuează cu regularitate în Europa Centrală și de Est, în ultimele 12 luni. În orice caz, decizia americanilor nu va lăsa impresia că rușii au învins și că oricând pot șantaja lumea, odată cu pornirea unui conflict pentru teritorii aflate la periferia propriilor granițe. Washingtonul ia serios în considerare livrarea de arme letale militarilor ucraineni ca posibilă soluție a restabilirii ordinii constituționale în estul Ucrainei. În aceste condiții, Kremlinul poate oricând anula înțelegerile de la Minsk. Sancțiunile UE și ale SUA nu i-au determinat pe ruși să renunțe la sprijinul acordat separatiștilor ucrainieni. UE nu vrea război la propriile porți, când deja se confruntă cu o evoluție financiară grea a Greciei, cu o imigrație necontrolabilă din Nordul Africii, cu o recesiune economică a statelor din sud-vestul continentului, Spania și Portugalia, dar și cu o posibilă criză energetică din cauza Federației Ruse. În același timp cu negocierile de la Minsk, la Bruxelles s-au purtat negocieri între ministrul de finanțe grec, Yanis Varoufakis, și ceilalți miniștri ai zonei euro referitoare la datoria Greciei. Yanis Varoufakis a explicat din nou partenerilor europeni ai Eurogrupului că planul actual de ajutorare a Greciei nu funcționează și că nici nu a cerut prelungirea lui. Președintele Eurogrupului, Jeroen Dijsselbloem, s-a pronunțat la sfarșitul reuniunii că nu se așteaptă la un nou acord cu Grecia. Țările europene au fost unite, în acțiunile declarate în cadrul reuniunii, împotriva noilor opțiuni ale Greciei exprimate de ministrul de finanțe al acesteia. Eurogrupul dorește o extensie a acordului inițial, prezentând Greciei un ultimatum în această privință. Nemții au adoptat o linie dură și cred că Grecia va părăsi grupul euro. Înaintea reuniunii, premierul elen Alexis Tsipras a insistat din nou, într-o declarație publică, asupra dorinței guvernului său de a renegocia datoria față de creditorii internaționali, dar fără continuarea colaborării cu Troika. O opțiune este încă posibilă, printr-un compromis între părți, care ar duce la redenumirea și renegocierea împrumutului. Dar chiar și o renegociere nu va trata rănile acestei spărturi în interiorul blocului monetar euro. La finalul a 17 ore de negocieri, la Minsk, și a sase ore de negocieri, la Bruxelles, rezultatele sunt nesatisfăcătoare. Situația rămâne explozivă atât în cadrul UE, cât și in flancul estic al Europei, în Ucraina.

Pentru România, cele două crize au efecte directe, dar și indirecte. Frontiera cu Ucraina, 650 km, și apropierea de conflictul înghețat din Transnistria, dar și prezența băncilor grecești și a relațiilor comerciale cu Grecia pot afecta situația internă a României pe termen mediu și lung, pe fondul unor breșe în securitatea națională, dar și datorită unei instabilități politice.