Războiul de peste doi ani din Ucraina ar putea pivota dramatic în următoarele luni. Deciziile SUA și cele ale NATO vor juca un rol decisiv. De luni de zile folosim cuvântul impas pentru a caracteriza situația de pe frontul ucrainian. Pentru generali și factorii de decizie, analiștii militari și jurnaliștii, termenul a ajutat să surprindă dificultatea cu care se confruntă fiecare parte în a obține câștiguri majore față de cealaltă parte. Imaginea unui război în impas a modelat și dezbaterea politică. Pentru susținătorii unei încetări a focului, impasul a susținut cazul pentru o negociere.

Pentru criticii care au considerat că administrația Joe Biden a fost prea precaută, frontul înghețat a însemnat că Washingtonul nu a oferit suficient ajutor, atunci când acest lucru ar fi putut face diferența. Alți critici, temându-se de un conflict nesfârșit, au început să numească ajutorul SUA inutil și risipitor. Așa poate fi analizată situația de pe front la ora actuală. În 2024, cele mai importante întrebări cu care se vor confrunta cele două părți sunt despre o posibilă întrerupere a impasului. Rusia și Ucraina ar putea privi în curând un conflict transformat – unul în care ambele au motive reale de speranță, precum și de frică.

Care este nivelul apărării pe linia frontului?

Indecizia Camerei Reprezentanților asupra proiectului de lege care asigura ajutor financiar Ucrainei, Israelului și Taiwanului a accentuat lipsa de soluții pe frontul ucrainian, datorată în primul rând lipsei de muniție de artilerie. În mărturia din fața Camerei Reprezentanților din 10 aprilie, generalul Christopher G. Cavoli, care conduce operațiunile militare americane în Europa, a descris avantajul de cinci la unu al Rusiei în ceea ce privește obuzele de artilerie – și a prezis că acesta va crește în curând la zece la unu. Multă lume crede că numai lipsa de muniție a creat un nivel scăzut în apărarea uraniană împotriva unei noi ofensive rusești.

Ucraina s-a luptat încă de la sfârșitul toamnei trecute pentru a-și consolida propriile fortificații defensive, cu rezultate neclare, iar politica internă a țării a complicat și mai mult problema. Liderii militari și politici de la Kiev duc o luptă continuă cu privire la politica de recrutare deși parlamentul a adoptat în sfârșit o lege care reduce vârsta de recrutare, întârzierea care ar putea însemna o lipsă continuă de trupe pe linia frontului pentru tot restul anului. În schimb Rusia și-a reevaluat strategia de război. Deși iarna care a trecut Rusia a scăzut numărul atacurilor asupra infrastructurii energetice ucrainene acum și-a reluat în forță operațiunile de distrugere a acesteia. Rezultatul este o creștere a numărului de victime civile și o pierdere de energie electrică în mari părți ale unor orașe ucrainene.

Bombele cu planare un schimbător de joc(!?)

Posibil. Forțele ruse se bazează acum mai mult pe „bombe cu planare” – explozibili de modă veche care sunt echipați cu aripi și sisteme de ghidare, bombe lansate din avioane care zboară dincolo de raza de apărare aeriană ucraineană. Fixând kituri de ghidare bombelor FAB de 500, 1.000 și 1.500 de kilograme, rușii au reușit într-un mod grosolan să producă o muniție oarecum analogă JDAM-ului american și bombelor cu glisare Hammer franceze. S-a scris mult despre utilizarea de către Rusia a „bombelor glisante/cu planare” în Ucraina.

Aceste muniții reprezintă o manifestare a ceea ce este cunoscut sub denumirea de arme „stand-off”, o fațetă importantă a războiului modern. Muniția care poate fi folosită de la distanță le permite atacatorilor să bombardeze un inamic, rămânând în afara razei la care se pot aștepta să fie vulnerabili la contramăsuri defensive. După ce al Doilea Război Mondial a demonstrat rolul decisiv al puterii aeriene, nevoia de reducere a victimelor forțelor de atac a dus la o cerere de muniție de aviație și nu numai care să poată fi folosită de avioane, nave, submarine sau lansatoare de la sol poziționate la distanță de câmpul de luptă. Practic, munițiile cu planare sunt bombe standard (cu „cădere liberă”) care au fost modificate prin adăugarea de aripi stabilizatoare și ajutoare de navigație, astfel încât să faciliteze eliminarea unei ținte desemnate.

Tehnologia pentru munițiile de alunecare a fost în mare parte un pionierat al Germaniei nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În noiembrie 1943, de exemplu, o navă cu trupe aliate a fost scufundată cu pierderea a 1.000 de oameni de către o rachetă Hs-293 lansată din aer (rachetă anti-navă glisantă cu autopilot,  proiectată în 1939 dintr-o bombă cu cădere liberă de 500kg; racheta/bomba a primit contramăsuri radio de la britanici prin utilizare emițătorului Tip 650 sau MAS jammer).

Acest lucru i-a încurajat pe Aliați să adopte tehnologii similare după 1945. Acestea au inclus kituri pentru adaptarea munițiilor existente, care au rămas practic neschimbate față de cele utilizate în cel de-al Doilea Război Mondial, la nevoile noi existente. Un exemplu de upgrade rusești ale acestor bombe este FAB-500 („500” indică greutatea sa în kilograme), o bombă sovietică produsă inițial în 1954. FAB-500 – care a fost desfășurată în Afganistan și, mai recent, în Siria – și care demonstrează modul în care Moscova a reușit să ofere munițiilor de epocă o nouă viață.

NATO și ajutorul aliaților pentru Ucraina

Stoltenberg i-a întâmpinat miercuri 17 aprilie 2024 la sediul NATO pe prim-ministrul Olandei, Mark Rutte, pe prim-ministrul al Danemarcei, Mette Frederiksen, și pe prim-ministrul al Cehiei, Petr Fiala. Liderii au discutat despre situația din Ucraina și au convenit că NATO ar trebui să aibă un rol mai mare în coordonarea asistenței de securitate și a instruirii pentru Ucraina pe termen lung. Pe site-ul NATO  Secretarul general a subliniat contribuțiile importante ale Țărilor de Jos, Danemarcei și Cehiei: „Ieri, Danemarca a anunțat un nou pachet major de ajutor. Țările de Jos tocmai au anunțat 4 miliarde de euro în sprijin militar suplimentar, iar inițiativa condusă de Cehia primește sute de milioane de euro pentru mai multe obuze de artilerie pentru Ucraina.”

Stoltenberg a spus că acest sprijin vine pe lângă ajutorul fără precedent care este deja oferit, inclusiv F-16 din Danemarca și Țările de Jos (așa se face lobby la NATO!). El a salutat faptul că Germania trimite, de asemenea, un sistem Patriot suplimentar în Ucraina. Cât privește avioanele F-16 solicitate intens de Kiev ambasadorul danez în Ucraina a declarat că Kievul va primi avioane de luptă F-16 din Danemarca în această vară, așa cum s-a promis. El a spus că întreaga flotă de F-16 a Danemarcei este dezafectată. Guvernul danez intenționează să doneze Ucrainei 19 avioane de luptă F-16, iar celelalte vor merge în Argentina a declarat Ministerul Danez al Apărării în ianuarie 2024.

Anul trecut, mai multe Țările alături de Danemarca, inclusiv Țările de Jos, Norvegia și Belgia, s-au angajat să furnizeze avioane Ucrainei, deși termenele exacte pentru sosirea lor pot fi modificate. Pe 9 aprilie, un alt aliat, Grecia, a declarat că ar putea transfera până la 32 de avioane de luptă F-16 în Ucraina, potrivit presei grecești, sugerând că Kievul ar putea primi și 24 de avioane de luptă Mirage 2000-5 de fabricație franceză. Cert este că în vară Ucraina va avea o flotă de avioane care-i va permite operațiuni aeriene împotriva forțelor rusești pe front.

Rachete ATACMS din SUA-o explicație!

Camera Reprezentanților a SUA a adoptat pe 20 aprilie un proiect de lege de ajutor de 61 de miliarde de dolari pentru Kiev, punând capăt lunilor de impas. De asemenea legea adoptată de Congres inclusiv în Senat cere administrației Biden să livreze rachete ATACMS cu rază lungă de acțiune. Ucraina a „finalizat” acordul privind rachetele tactice ale armatei (ATACMS) cu SUA, a declarat președintele Volodimir Zelenski după un apel cu omologul său american Joe Biden pe 22 aprilie. SUA au livrat pentru prima dată rachete ATACMS Ucrainei în octombrie 2023, după luni de deliberare. Pachetul includea doar modelele mai vechi cu o autonomie de 165 de kilometri. Variantele mai noi ale ATACMS au o rază de acțiune maximă de aproximativ 300 de kilometri și până acum nu au fost furnizate Ucrainei. La sfârșitul lunii februarie, NBC News a raportat că Casa Albă este pregătită să ofere Kievului variante de rachete ATACMS cu rază lungă de acțiune, dacă Congresul aprobă un nou pachet de finanțare. Aprobarea s-a dat.

ATACMS (o racheta costa 1,4 milioane dolari)  este o rachetă care „va degrada logistica rusă în interiorul Ucrainei în termen scurt”, a declarat marți un înalt oficial al administrației și a continuat: „Pe termen lung, Rusia va trebui să-și reconsidere strategia.” Acest lucru ar putea deschide în cele din urmă calea către o pace justă negociată. SUA nu trimite cea mai nouă sau mai avansată versiune a ATACMS. Ucraina va primit M39 Block I, cea mai veche variantă ATACMS. Are o rază de acțiune maximă de 165 de kilometri și poartă un focos care dispersează 950 de bombe anti-personal/anti-material (APAM). În schimb, versiunile moderne de ATACMS au o rază de acțiune de 300 de kilometri și poartă focoase unitare.

Se pare că Pentagonul a fost de acord să doneze M39 pentru că nu este înscris în planurile de război ale SUA, deoarece focosul său este în contradicție cu politica SUA care descurajează utilizarea munițiilor cu dispersie. Într-o scrisoarea parlamentarii i-au cerut lui Biden să trimită la Kiev restul rachetelor ATACMS ale Americii cu focoase APAM. Aceasta ar include atât M39, cât și M39A1 Block IA.

Acesta din urmă poartă, de asemenea, un focos cluster, dar are o rază de acțiune de 300 de kilometri, permițând Ucrainei să mențină în pericol ținte în toată Crimeea. Dacă Pentagonul nu are nevoie de M39 din cauza focosului său cluster, atunci același lucru se aplică probabil și M39A1. Armata SUA avea aproape 1.500 de rachete ATACMS la sfârșitul lunii august, inclusiv peste 360 cu focoase APAM. Ucraina are și alte rachete cu rază lungă de acțiune cu focoase unitare, în special rachetele sale Storm Shadow și SCALP-EG-uri de croazieră (ALCM), furnizate de Regatul Unit și, respectiv, Franța. Dar, probabil, Kievul mai are puține dintre aceste rachete, iar Londra și Parisul nu pot oferi în curând multe altele.

Europa și războiul din Ucraina

Capacitatea de a reține presiunile rusești pe linia frontului nu va schimba de la sine curentul războiului în favoarea Ucrainei și nici nu va oferi Ucrainei posibilitatea unei noi contraofensive anul acesta. Succesul de acest fel va depinde de faptul dacă administrația Biden – și partenerii săi europeni – sunt, de asemenea, dispuși să slăbească restricțiile pe care le-au impus sau au încercat să le impună asupra strategiei și operațiunilor militare ucrainene. Dacă forțele ucrainene ar poseda suficiente sisteme de rachete cu rază mai lungă de acțiune, ar fi capabile să reducă – poate chiar să neutralizeze – utilizarea Crimeei de către Rusia ca zonă logistică de sprijin pentru trupele de pe linia frontului. Dacă guvernele occidentale încetează să descurajeze atacurile asupra rafinăriilor de petrol aflate departe de front, operatorii de drone de la Kiev ar putea începe să amenințe furnizarea de combustibil atât pentru piața internă rusă, cât și pentru operațiunile militare din Ucraina. Cu toate descurajările ucraineni lovesc în continuare ținte pe teritoriu Rusie. De asemenea o nouă pierdere a navelor din flota sa de la Marea Neagră ar pune Moscova și mai disperat în defensivă – și chiar ar crește riscul de revolte ale trupelor, revolte și gânduri secundare în elita Rusiei. Pare un scenariu SF dar nu este.

Josep Borrell, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe al celor 27 de state membre ale UE, la reuniunea miniștrilor de externe de la Luxemburg, le-a cerut participanților să-și intensifice sprijinul pentru Ucraina. Unul dintre cei mai activi lideri europeni a fost Mark Rutte care a spus că este pregătit să cumpere echipamentele deținute de anumite țări pentru a le transfera în Ucraina. Rutte are un plan bine stabilit pentru a ocupa fotoliul de la NATO (urmăriți cu atenție mișcările lui- China, sediul NATO și acum această inițiativă pe lângă cea cu avioanele F-16).

În marginea summitului de la Luxemburg, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a încurajat statele membre să facă un gest deosebit, indicând că prioritatea este sprijinirea apărării aeriene a Ucrainei. Germania a livrat deja două dintre cele 12 sisteme Patriot promise și s-a angajat să furnizeze un al treilea în viitorul apropiat. Cancelarul Olaf Scholz își încurajează aliații europeni să urmeze exemplul referindu-se la cele patru state membre echipate cu sisteme Patriot: Regatul Unit, Spania, Țările de Jos și Polonia. Cu toate acestea Polonia pare reticentă datorită apropierii de Ucraina și de Belarus. Franța este și ea sub presiune.

Kievul a cerut un sistem  SAMP/T Mamba produs de Paris în cooperare cu Roma la reuniunea G7 de la Capri. Problema este ca producători întâmpină dificultăți în finalizarea sistemului pe linia de fabricație. De la începutul conflictului, Kievul a primit cantități uriașe de echipamente de apărare sol-aer. SUA, Germania și Țările de Jos au livrat trei baterii Patriot. Berlinul a trimis 12 IRIS-T (alte 22 au fost promise), un alt sistem de rază medie de acțiune.

Washington a predat, de asemenea, 12 NASAMS, o baterie foarte eficientă cu rază medie și lungă de acțiune. Pentru apărarea împotriva dronelor, Ucraina are deja 52 bucăți din sistem Gepard furnizate de Germania, șase vehicule blindate britanice Stormer, două baterii Crotale și șase posturi de tragere Mistral franceze ca să nu mai vorbim de câteva mii de rachete portabile, utile pentru respingerea atacurilor de la elicoptere sau avioane de luptă care zboară la joasă înălțime. Washingtonul a furnizat Kievului peste 2.000 de rachete Stinger.

Marea problemă a ucrainenilor este logistica în gestionarea unei flote antiaeriene pestrițe. Dacă vă duceți cu gândul la recenta apărarea antiaeriană a Israelului vă înșelați. Este  iluzoriu să credem că Ucraina va avea vreodată aceeași apărare aeriană ca Israelul, care a interceptat aproape toate cele 330 de drone și rachete lansate de Iran pe 13 aprilie cu excepția a 9 rachete, se pare hipersonice, care au lovit baza de la Nevatim.

Din informațiile pe care le am rezultă suspiciune că Iranul a dezvolta o rachetă hipersonică. Dar revenit la oile noastre, în primul rând teritoriul Israelului este de 27 de ori mai mic decât cel al Kievului iar distanța dintre Teheran și Tel Aviv permite detectarea timpurie și luarea măsurilor de identificare a obiectelor zburătorea destinate lovirii țintelor de pe teritoriul Israelului spre deosebire de Ucraina în care timpul de la lansare și până la lovire a țintei este extrem de scurt. Pe de altă parte Tel Aviv are un arsenal de: 24 de baterii de sisteme de rachete anti balistice Arrow 2 și 3 și alte peste 40 (Patriot, Iron Dome, David Sling), conform Institutului Internațional pentru Studii Strategice.

Este ajutorul american prea puțin, prea târziu pentru Ucraina?

Banii vin într-un moment critic al efortului de război al Ucrainei când lipsa de muniție a unităților ucrainene din prima linie a făcut ca aceștia să piardă controlul asupra operațiunilor din lina frontului. Mai important, lipsa de apărare antirachetă a făcut ca rachetele balistice și de croazieră rusești să distrugă aproape în întregime infrastructura de producere a energiei electrice din Harkov, cel de-al doilea oraș al Ucrainei, și să-o distrugă grav pe cea din Kiev.

Acum începe cursa pentru a reactiva efortul logistic masiv care a dus la livrarea Ucrainei de circa 60 de miliarde de dolari în material militar american între aprilie 2022 și vara anului trecut. Departamentul Apărării a anunțat chiar înainte de vot că are un plan detaliat de mobilizare a stocurilor de armament pentru linia frontului ucrainian asediată de Rusia.

Un fapt, datorat apropierii de finalul cursei pentru alegerea noului președinte al SUA, trebuie menționat: dacă sprijinul pentru Ucraina a  fost, la începutul războiului, unul larg bipartizan în SUA în a doua jumătate a anului 2023, pe măsură ce Donald Trump a ieșit în fruntea nominalizării la președinția americană, o mică minoritate de republicani în Camere care se opun continuării ajutorului Ucrainei au ajuns la o majoritate.

În august 2023, Trump a susținut că va pune capăt războiului ucrainean „într-o zi”. Este bine-înțeles o glumă politică dar care are o bază solidă de susținere a votanților republicani. Un alt motiv a fost sugerat pe Twitter săptămâna trecută de fiul lui Trump, Donald Jr., care i-a acuzat pe democrați că doresc să rănească capacitatea lui Trump de a negocia încheierea războiului dintre Rusia și Ucraina.

De asemenea, Trump le-a cerut aliaților europeni să aducă echivalentul de bani alocați de SUA pentru Ucraina. Și totuși cifrele arată altfel decât spune Trump: instituțiile UE au angajat 93,2 miliarde de dolari în total ajutor militar, financiar și umanitar Ucrainei, în timp ce SUA au oferit 74,3 miliarde de dolari, deși o parte mult mai mare din banii SUA au fost direcționați direct către ajutorul militar. Statele Unite pregătesc un pachet inițial de ajutor militar de 1 miliard de dolari pentru Ucraina ca urmare a aprobării ajutorului în Congresul SUA.

Pachetul de ajutor, care are deja elemente prepoziționate în Polonia, include vehicule, muniție pentru sistemul de apărare antiaeriană Stinger, muniție suplimentară pentru sisteme HIMARS, muniție de artilerie de 155 de milimetri, muniție antitanc TOW și Javelin și, precum și alte arme care pot fi folosite imediat pe câmpul de luptă, au spus oficialii de la Pentagon și de la Casa Albă, vorbind sub condiția anonimatului. SUA, de exemplu, a furnizat Ucrainei interceptoare de rachete Patriot extrem de eficiente, la un cost estimat la 4 milioane de dolari fiecare. Aceasta este o armă scumpă pentru un buget restrâns.

În schimb, Ucraina ar putea primi sistemul de rachete sol-aer NASAMS ceva mai accesibil, la un cost estimat de 1,37 milioane de dolari pe rachetă. O altă soluție ar fi promovarea unui program pe care Departamentul de Apărare l-a numit „FrankenSAM”, în care sistemele de apărare aeriană proiectate de sovietici sunt echipate pentru a trage rachete americane mai ieftine precum Sidewinder. Ucraina a primit, de asemenea, o mare varietate de echipamente contra-drone care folosesc rachete de bruiaj ieftine sau obuze de tun pentru a lovi dronele la o fracțiune de prețul rachetelor mai scumpe.

De ce s-a schimbat punctul de vedere a Președintelui Camerei Reprezentanților?

Punctul crucial de cotitură în impasul Congresului a avut loc săptămâna trecută, atunci când președintele republican al Camerei, Mike Johnson, și-a revizuit atitudinea față de ajutorul către Ucraina și a spus ca nu-i se poate lăsa lui Putin victoria. El a vorbit atunci de axa răului China-Rusia-Iran. Johnson și-a atribuit schimbarea în parte datorită briefingurile de informații pe care le-a primit, o schimbare izbitoare din partea unui lider al unui partid care a îmbrățișat neîncrederea profundă a fostului președinte Donald J. Trump față de comunitatea de informații.

Una dintre discuțiile de impact asupra lui, potrivit unor persoane familiare cu momentul, a avut loc în februarie în Biroul Oval, când liderii Congresului s-au întâlnit cu Biden pentru a discuta despre finanțarea guvernamentală și ajutorul pentru Ucraina. La acea întâlnire,  William Burns, șeful CIA și alți oficiali de top din sistemul de securitate națională au încercat să-l lămurească pe Johnson cât de rapid rămânea Ucraina fără muniție și cât de grave ar fi consecințele dacă apărarea lor antiaeriană nu ar mai fi întărită de armamentul american.

Apoi, convins că vor ajunge la modul său de gândire, Johnson i-a îndemnat în mod repetat pe republicanii care s-au opus măsurii de finanțare să meargă în spațiul securizat de la Capitoliu și să primească aceleași ședințe de informații, potrivit persoanelor cu care a vorbit. De asemenea pe holurile Capitoliului SUA, membrii Bisericii Catolice Ucrainene, au căutat să facă apel la credințele religioase puternice ale lui Johnson și au încercat o întâlnire cu Președintele Camerei. În Louisiana, un grup nonprofit de influență pentru ucraineni, Razom, a pus panouri publicitare, inclusiv unul lângă biserica lui Johnson, subliniind suferința creștinilor din Ucraina.

În loc de concluzii: Această bâlbâială continuă a finanțării a dus la câștigurile ale Rusiei și la un impas al apărării ucrainene. Să-i zicem ”impasul dinamic” care se profilează nu ar surprinde pe deplin rezultatele foarte diferite pe care le-ar putea aduce anul acesta în care militari ucraineni nu vor mai avea capacitatea de a derula o contraofensivă. Până când se apropie a treia aniversare a invaziei lui Putin, în februarie 2025, există o șansă reală ca o parte să fi câștigat, iar cealaltă să fi piardă. Factorii de decizie din Occident trebuie să ia în considerare – și să acționeze în funcție de – aceste posibile rezultate.