Îmbrățișarea pitonului!

Rusia a invadat Ucraina. Avertizările serviciilor de informații au fost reale. Vă spuneam că lista cu elementele care devoalează un conflict și care este luată în calcul de un serviciu de informații era completă. Problema nu era dacă avea sau nu loc invazia, problema era când. NATO se mobilizează: 100 de avioane și 120 de nave în stare operativă maximă dar reevaluarea rapidă a unor noi grupuri de lupta NATO pe flancul estic. Rusia își vede de treabă pas cu pas. Nu va renunța la invadarea totală a Ucrainei și asta ne spune Putin la conferința de presă de astăzi când la întrebarea unui jurnalist referitor la trupele ruse: ”până unde vor merge trupele ruse în Ucraina?” el a bâiguit că militarii ruși nu au intrat încă și a plecat intempestiv de la discuții. Sancțiunile sunt pe rol dar deocamdată singura importantă este oprirea operaționalizării conductei Nord Stream 2. Biden a anunțat sancțiuni financiare astfel încât Rusia nu va mai putea împrumuta bani din băncile din vest dar și sancțiuni asupra unor oficiali ruși. Astfel Moscova va trebui să plătească datoriile către banci mâine! Acesta a fost un prim pas, următorul fiind în cazul depășirii liniei de contact din Donbass. Ne îndreptăm spre o nouă arhitectura de securitate a Europei sau așa cum spunea Stoltenberg ”o nouă normalitate europeană” dată de resurgența Rusie în estul Europei.

Ce trebuie să rețineți: (1) Camera superioară a parlamentului Rusiei i-a dat președintelui Vladimir Putin permisiunea de a folosi forța militară în afara țării, o mișcare care a ridicat și mai mult temeri de o invazie mai largă; (2) În declarațiile de marți,22 februarie, Putin a cerut Ucrainei să uite de aderarea la NATO și să accepte că Crimeea aparține Rusiei;(3) Putin a spus că cea mai bună cale de urmat a Kievului este neutralitatea militară; (4) La Berlin, cancelarul german Olaf Scholz a declarat că deocamdată va opri autorizarea Nord Stream 2, controversata conductă de gaze naturale între Germania și Rusia, mișcarea a fost aplaudată de Națiunile Unite și aliații NATO și citată ca parte a unui răspuns unitar la adresa Rusiei;(5) asistenții Casei Albe analizează modul în care Statele Unite ar putea reacționa dacă Rusia va reduce exportul de produse petroliere globale din cauza ostilităților asupra Ucrainei, declanșând potențial o creștere a prețurilor la benzină.

De la Consiliul de Securitate al Federației Ruse la recunoașterea celor două provincii ucrainene nu a fost decât un pas. Acum Rusia a lansat o invazie militară în estul Ucrainei și în regiunile sale Lugansk și Doneț, pe care Rusia le-a invadat pentru prima dată în urmă cu aproape opt ani. La fel ca în 2014 tancurile și vehiculele militare rusești se rostogolesc pe drumurile estice ale Ucrainei, fără marcaje sau însemne – este o tactică asemănătoare cu cea a invaziei „omuleților verzi”. Ministrul de Externe al Marii Britanii, Liz Truss, are un avertisment înfiorător pentru liderii lumii. Potrivit oficialului, dacă președintele rus va reuși să invadeze Ucraina (asta era înainte de situația actuală), va fi doar începutul unei uriașe campanii de anexare. Acestea sunt țările pe care ar urma să le atace Vladimir Putin. „Săptămâna viitoare ar putea fi Ucraina, dar apoi ce țară va urma?” Serios? Liz ai făcut armata? A scuză-mă asta se întâmpla doar dacă erai cetățean israelian. La ei toți fac armata. Din această cauză țin ”în loc” 200.000 milioane de arabi. Am mai scris. Umbra Munchen-ului intimidează liderii democrațiilor occidentale, și nu fără motiv. Dar dacă există un ”moment Munchen” în ultima criză din Ucraina, atunci s-a întâmplat cu aproape șapte ani în urmă – în 2015, când administrația Obama a susținut acordurile de la Minsk II și dezmembrarea Ucrainei. Dacă suntem acum condamnați să repetăm ”dezlănțuirea Europei” din anii 1930, este pentru că nu am reușit să ne amintim corect. Ceea ce vedem seamănă mai mult cu un moment din Sudetenland. Asta este adevărul și nu putem să-l negam. Europa se află din nou în starea geopolitica de dinaintea de Primul Război Mondial. Diplomație, diplomație, atentat și dintr-o dată război!

Scenarii rusești-modelul Georgian sau îmbrățișarea pitonului?

Există mai multe scenarii ale invaziei dintre care cel puțin unul este fezabil: unul este o invazie totală iar al doilea o invazie parțială. Invazie totală? Nu se va întâmpla decât în cazul unui răspuns militar ucrainian. Al doilea scenariu: formațiuni militare care pretind menținerea păcii în republicile ucrainene recunoscute de Moscova (ceea ce se întâmplă acum). O altă opțiune posibilă este o ”strângere asemănătoare aceleia a pitonului”, favorizată de faptul că Belarus le permite trupelor ruse să rămână pe termen nelimitat în țară, de unde pot amenința Kievul, capitala Ucrainei. Putin ar putea paria că poate spulbera economia Ucrainei și alunga guvernul acesteia fără a fi nevoit să arunce imediat în luptă tancurile și rachetele. Așa o fi. În mod sigur ar trebui ca scenariul să fie îmbunătățit cu ceva tancuri! Exercițiile în Belarus continuă deși s-a anunțat că s-au încheiat. Acest fapt permite o amenințare viabilă la granița de nord a Ucrainei. Scenariul unei invazii graduale, menționat la conferința liderilor mondiali de la München, i-ar permite lui Vladimir Putin să testeze  dacă Germania sau Italia, țările europene cele mai dependente de gazul rusesc, nu cumva și-ar putea nuanța pozițiile. Se va întâmpla? Este greu de presupus. Presiunea internațională este mare. Noi am vorbit în permanență de invazie la scara mare cu atacarea Kievului. La ora actuală este o invazie indirectă sub umbrela apărării celor două republici recunoscute de Moscova. Modelul Georgian s-a aplicat din nou. Și acolo proxi ruși din guvernul georgian l-au împins  pe Miheil Saakașvili să-i confrunte pe ruși. Așa l-au împins și pe Zelenski să nu recunoască Acordul de la Minsk II care i-ar fi adus o Ucraină federală nu una invadată. Dar fiecare doarme așa cum își așterne. Întrebările cheie sunt: trupele și echipamentul rusesc vor lansa o ofensivă dincolo de cele două regiuni separatiste, către râul Nipru și capitala Kiev, apoi spre restul Ucrainei? Ce se va întâmpla cu orașul-port al Ucrainei Mariupol, la Marea Azov?  Cred că răspunsurile sunt ”da” la ambele întrebări. TASS, liderul mass-media de stat rusă, părea să pună pe 22 dimineața bazele unei ofensive ulterioare la Mariupol. Este clar ca Moscova a făcut un nou pas spre resurecția URSS sau mai bine zis spre Uniunea Asiatică Rusă. Medvedev amenință cinic pe Twitter: „Bine ați venit în noua lume curajoasă, unde europenii vor plăti foarte curând 2.000 de euro pentru 1.000 de metri cubi de gaz natural!”. Este clar rușii vor dubla prețul la gazul natural. Europa anunță ceva sancțiuni dar acestea vor depinde de fiecare stat în mod individual. Măsurile UE vor fi greu de conjugat împreună. Deocamdată răspunsurile Comisie Europene prin vocea Ursula von der Leyen, referitoare la declarația lui Medvedev: Europa ar fi acum pregătită în cazul în care Rusia oprește livrările de gaze și ar pune pe masă sancțiunile sale însă Ursula nu spune cum. Uniunea Europeană a început deja să sancționeze 351 de parlamentari ruși care au votat pentru independența provinciilor Lugansk și Doneț, precum și peste două duzini de oficiali și comandanți militari despre care se crede că ajută la mișcările de trupe în Ucraina. „UE s-a pregătit și este pregătită să adopte măsuri suplimentare într-o etapă ulterioară, dacă este necesar, în lumina evoluțiilor ulterioare”, au declarat oficialii europeni într-un comunicat dat pe 22 februarie. De asemenea UE limitează accesului Rusiei la piețele și serviciile de capital și financiare ale UE.

În Statele Unite, senatorul republican Lindsey Graham, vrea să dezlănțuie acum greutatea sancțiunilor americane „pentru a distruge rubla și a zdrobi sectorul petrolului și gazelor din Rusia”, a scris el pe Twitter luni, 21 februarie, după-amiază. Premierul Boris Johnson a anunțat marți, 22 februarie, prima tranșă de sancțiuni a Marii Britanii împotriva Rusiei pentru ultimele sale mișcări în Ucraina, vizând cinci bănci rusești și trei miliardari ruși care sunt membri ai cercului apropiat al președintelui Vladimir Putin. Vorbind în Camera Comunelor, Johnson a spus că orice active deținute în Marea Britanie de bănci și persoane  din Rusia (băncile sancționate: Banca Rossiya, IS Bank, General Bank, Banca Marea Neagră, Promsvyazbank) vor fi înghețate și că celor cinci directori de afaceri le va fi interzis să intre în țară și să facă afaceri acolo. Cei trei miliardari sunt: (1) Gennady Timchenko, 69 de ani, proprietar al firmei de investiții Volga Group, care deține participații în energie și infrastructură, cu sediul în Luxemburg; (2) Boris Rotenberg, 65 de ani, coproprietar al Grupului SGM [1] o companie de construcții specializată în conducte de petrol și gaze și linii de alimentare cu energie electrică din Rusia-Grupul a fost implicat și în construcția pentru Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 de la Soci, Rusia;(3) Igor Rotenberg, 48 de ani, nepotul lui Boris Rotenberg. A fost acționar majoritar la Gazprom Drilling, o companie energetică, până în 2021. Directorii de afaceri au fost loviti anterior cu sancțiuni de către Departamentul de Trezorerie al SUA și clasificați de guvernul SUA drept oligarhi ruși. Timchenko și Boris Rotenberg au fost loviti de sancțiuni în 2014 după invazia și anexarea Crimeei de către Rusia și au fost descriși de guvernul SUA drept „membri ai cercului interior al conducerii ruse”. Departamentul de Trezorerie al SUA l-a sancționat pe Igor Rotenberg în 2018. Secretarul de presă al Casei Albe, Jen Psaki, a declarat marți, 22 februarie, că Statele Unite salută anunțul Germaniei de a opri  procesul de aprobare și de reglementare pentru Nord Stream 2, un proiect controversat de gazoduct între Germania și Rusia, în urma acțiunilor Moscovei în Ucraina.

Consiliul de Securitate s-a întâlnit la New York. Rezultatul? Nul. Kenia a avut cel mai dur discurs referitor la recunoașterea celor două republici de Rusia. Cert este că măsurile sunt ambigui, oligarhi deja sancționați, parlamentari și militari etc. Nimic important. După ultimele luni de escaladare a tensiunilor, este imposibil să ne imaginăm că SUA și aliații săi NATO, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte, că se întorc la locurile lor și vor menține pretenția unei ostilități deschise. Ultimele două sesiuni ale Consiliului de Securitate asupra Ucrainei ne-au dus cu gandul la epoca Războiului Rece. S-a simțit o întoarcere la o epocă uitată, cu acuzații divergente și cu un nivel de ostilitate ce pare propice, în orice moment, pentru o lovitură de pantofi a lui Hrușciov. Este greu de imaginat că Consiliul, în ciuda mandatului său de menținere a păcii și securității globale, va produce în viitorul apropiat altceva decât vetouri și poziții geopolitice ambigui. ONU a devenit o instituție din alt timp, din alt secol.  

Războiul Rece redivivus!

Actualul Război Rece a început cu mult înainte de criza din Ucraina, și nu doar pe o axă Rusia-NATO. Rivalitatea dintre SUA și China a inspirat deja retorica Războiului Rece și va fi probabil cea mai semnificativă dinamică care modelează sistemul internațional și va desemna sferele de influență concurente în următoarele decenii. Dar actualul Război Rece ne devoalează diferențe  față de ultimul, în modul în care va fi urmărit sau în cel în care va dezvolta ciclu de competiție geopolitică. Profesorii mei de la NDU îl creditează pe George Orwell pentru că a inventat sau popularizat expresia „Război Rece” în eseul său din 1945, „Tu și bomba atomică”( You and the Atom Bomb), care a fost scris după ce armele nucleare au fost folosite pentru prima dată la Hiroshima și Nagasaki. Eseul său a fost o meditație asupra modului în care natura acestei noi arme va modela competiția interstatală, precum și climatul ideologic din sfera de influență a fiecărei superputeri. În opinia sa, inventarea unei arme care nu avea egal în potențialul său militar, dar care ar putea fi produsă doar de câteva țări, cel puțin după standardele tehnologice ale vremii, ar crea un blocaj de război înghețat între superputeri ale lumii- SUA, Rusia sovietică și China. Rusia a desfășurat acum câteva zile exercițiul nuclear GROM cu rachete strategice trase de pe un submarin, rachete hipersonice Kinjal și Zirkon dar și rachete de croazieră Kalibre. Exercițiile sunt făcute pentru a descuraja orice răspuns NATO la posibile acțiuni ofensive ale Rusiei împotriva Ucrainei.

Siria a fost un exercițiu pregătitor

Avem exemplul Siriei unde Rusia a folosit aviația și companiile militare private tip Wagner. Siria nu a ajuns să fie o mlaștină pentru Putin așa cum au prevăzut unui militari de la Pentagon. Rusia a schimbat cursul războiului, salvându-l pe președintele sirian Bashar al-Assad de o înfrângere iminentă și apoi a transpus forța militară în pârghie diplomatică. A menținut costurile și victimele sustenabile. Acum Rusia nu poate fi ignorată în Siria. Nu a existat un acord diplomatic. În schimb, Moscova a acumulat o influență regională mai mare, de la Israel până în Libia, și a păstrat un partener loial în Assad pentru proiecția puterii Rusiei în Marea Mediterană. În Siria, ceea ce administrația Obama nu a anticipat a fost posibilitatea ca intervenția Rusiei să aibă succes. Statele Unite sunt de fapt cea mai mare putere militară din istoria lumii de la Imperiul Roman și cea mai importantă economie globală, deocamdată, iar Rusia, cu un PIB de mărimea Italiei, a pierdut cu mult timp în urmă statutul de „superputere”. Fără rezervele sale de petrol și armele nucleare (triada nucleară), Rusia ar fi fost retrogradată la rangul de putere mijlocie precum Brazilia. De remarcat că Anthony Eden, care a servit ca secretar de externe al lui Winston Churchill în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și care i-a succedat ulterior ca prim-ministru, a fost probabil primul lider occidental care s-a folosit de momentul „München” pentru a justifica intrarea în război în 1956 împotriva Egiptului sub Gamel Abdel Nasser, pe care l-a comparat cu Hitler. (De remarcat că sovieticii au comparat aproape fiecare lider occidental cu Hitler). Campania a eșuat lamentabil. În 1967 Israelul s-a revanșat  în Războiul de 6 zile. Acum avem Ucraina. Cum va proceda Rusia?

Macron liderul Europei a făcut o greșeală tactică mergând la Moscova?

Franța deține președinția UE și din acest punct de vedere Macron a acționa cu curaj. Cu toate ca evoluțiile militare sunt în desfășurare diplomația rămâne în arenă dar se apropie de o fundătură. Președintele francez Emmanuel Macron a vorbit duminică, 20 februarie, de două ori la telefon cu omologul său rus Vladimir Putin. Între cele două convorbiri Macron a mai discutat cu Volodimir Zelenski, premierul britanic Boris Johnson și cancelarul german Olaf Scholz. Macron a mediat un summit Putin-Biden. Biden a fost de acord. Putin nu. Urmează întâlnirea Lavrov-Blinken la Geneva care să stabilească agenda unei potențiale întâlnirii între Biden și Putin posibilă în funcție de evoluțiile militare din teren. Există o frustrare tot mai mare în cercurile diplomatice europene cu acțiunile lui Emmanuel Macron din ultimele săptămâni. La câteva ore de la mult lăudata convorbire telefonică de la mijlocul nopții al lui Macron cu Putin, președintele rus s-a comportat ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată și a ordonat trupelor sale să intre în Ucraina. Liderul francez a suferit o „umilință totală” care va dauna inclusiv în alegerile din aprilie. Noi trebuie să avem grijă când discutam cu liderii autocrați. Ideea nu este că liderii occidentali nu ar fi trebuit să dea dovadă de rezistență în a face față unor întâlnirii față în față cu Nasser, Ho Chi Minh, Saddam sau cu Fidel Castro sau, de altfel, cu ayatollahii Iranului de astăzi. Dar nu orice concesiune militară și diplomatică făcută cu un tip autocrat este echivalentă cu liniștirea. Totuși, Biden nu a exclus că se poate ajunge la un modus vivendi cu Putin. Biden a crezut în diplomație dar de data asta nu a avut dreptate decât cu faptul că rușii vor invada Ucraina. Ucraina este acum paralizată. O invazie totală ar fi o mare greșeală care ar depăși greșelile făcute în Ungaria în 1956 sau Cehoslovacia în 1968. Pe atunci ambele țări erau recunoscute ca aparținând sferei de influență a Uniunii Sovietice. Acum Ucraina nu mai este în sfera Rusiei. Un atac, bazat pe cel mai subțire pretext, ar reprezenta revanșismul rusesc în forma sa cea mai odioasă.

Oficialii occidentali l-au sunat în continuu pe Putin și s-au deplasat la Kremlin pentru discuții. Rezultatul? Zero! Companiile de aviație Air France, Lufthansa, KLM au renunțat la zborurile spre Ucraina. Polonia este pregătită pentru o invazie de ucraineni. România? Oficiali zic ca da! Rusia a recunoscut că așa zisele Republici Populare Donețk și Lugansk și a început să desfășoare trupe în Donețk și Lugansk. De asemenea a semnat tratate de cooperare reciprocă care stipulează desfășurarea forțelor ruse în Donbass.

Evaluez că Rusia va adopta probabil o abordare treptată a unei invazii, mai degrabă decât să înceapă imediat cu o invazie la scară largă. Va interveni Zelinski? Nu cred că va putea pentru început, pentru că ar declanșa războiul. Cele două provincii fiind acum motivul unui răspuns militar rus. Kremlinul a declarat că trupele ruse se vor desfășura pentru a îndeplini „funcții de menținere a păcii” în Doneț și Lugansk și că Rusia va stabili în mod oficial relații diplomatice și va implementa tratate de „prietenie, cooperare și asistență reciprocă” cu provinciile. Da menținerea păcii! Rușii știu s-o facă bine așa cum au făcut-o și în Transnistria și la celelalte conflicte înghețate din Georgia. Kremlinul a schimbat strategia acum câteva săptămâni. A renunța la Acordul Minsk II este ca și cum ai renunța baza legală a încetării focului din 2015, acordul ce a păstrat cele două provincii în componența Ucrainei. Anunțul l-a făcut Peskov, cu câteva zile înainte de semnarea decretelor referitoare la recunoașterea provinciilor. Astfel Peskov a spus ca Rusia  renunță la Acordul de la Minsk II pentru că Kievul nu l-a implementat. Calea spre desfășurarea de trupelor ruse a fost astfel deschisă fără să fie o invazie în termeni discutați anterior de serviciile de spionaj. Unii cu condamnările în media alți cu ocuparea teritoriului suveran  al altei țări. Președinții Statelor Unite şi Franței, Joseph Biden şi Emmanuel Macron, împreună cu Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, au avertizat Rusia, în cursul nopții de luni spre marți, că decizia de recunoaștere a independenței regiunilor Doneț şi Lugansk „nu va rămâne fără ripostă”. Trăim o stare de neputință a unei expresii geopolitice coerente. Deși știam ca Moscova va executa o mișcare de sufocare/îmbrățișarea pitonului, cum am denumit-o, nu am avut o soluție. Acum ne întrebam care este următoarea mișcare a lui Putin.  

Donbass (prescurtarea de la Bazinul Cărbunelui Doneț)

Într-un discurs televizat, noaptea trecută, 21 februarie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut cetățenilor să-și păstreze calmul. El a indicat că Kievul nu are intenția de a răspunde militar, ceea ce i-ar putea oferi lui Putin un pretext pentru un atac devastator la scară largă. Este o gândire logică a președintelui Zelinski. „Mișcarea Rusiei de a recunoaște „independența” așa-ziselor republici controlate de proprii împuterniciți este un act previzibil, rușinos”, a scris pe Twitter secretarul de stat al SUA Antony Blinken. Blinken merge la Kiev pe 22 februarie. În decretele publicate luni noaptea târziu, 21 februarie, Putin a ordonat „implementarea funcțiilor de menținere a păcii” de către forțele armate ruse în republicile autodeclarate independente. Este acest fapt un nou pas spre răsturnarea guvernului de la Kiev?. Da pentru că cele două provincii erau deja în controlul Kremlinului. Se vor opri trupele lui Putin la linia de contact sau vor deschide focul asupra soldaților ucraineni? Vor porni trupele ruse spre noile zone de la granița cu provinciile independente recunoscute de Kremlin pornind astfel un nou război în toată regula în Europa? Ce sancțiuni se vor adopta astăzi la Bruxelles la întâlnirea ambasadorilor din UE? Pe surse se știe ca vor fi impuse sancțiuni unor persoane și va fi redus comerțul cu ”republicile” separatiste. Hai să fim serioși aceasta este o măsură simbolică. Acum vedem cât de bine au lucrat oamenii de influență ai rușilor la Bruxelles și în alte cancelarii occidentale. Washingtonul a declarat că se va consulta cu aliații europeni pentru a anunța sancțiuni. Vom vedea în zilele următoare. Toți se lauda că i-au oferit lui Putin o șansă ca să nu înceapă o invazie totală. Am spus-o mai sus o concesie atrage altă concesie. Putin a pus un picior militar în Ucraina. De acum înainte va juca oficial pentru distrugerea guvernului de la Kiev.

Ce spune Europa?

Șeful Consiliului European Charles Michel a vorbit astăzi cu Zelinski și a postat pe Twitter un mesaj „UE vă sprijină ferm și sprijină pe deplin integritatea teritorială a Ucrainei”, adăugând: „Mișcarea Rusiei este un atac împotriva dreptului internațional și a ordinii internaționale bazate pe reguli”. Declarațiile actuale sunt nesemnificative față de amploarea operațiunii ruse. Cea ce vom face de acum înainte va marca evoluția copiilor noștri. Noi cu declarații rușii cu ocupare de teritorii. Adâncimea strategică a Federație Ruse capătă contur: Belarus și în viitor Ucraina. Până și invazia celor doua republici a avut o semnificație: 8 ani de la Maidan!

Invazie sau nu!

Puteți să-i spuneți cum vreți tot invazie este intrare militarilor ruși în Donbass. Putin a susținut în mod fals că trupele sale îndeplinesc „funcții de menținere a păcii” – în realitate este o escaladare militară agresivă a crizei care ar putea declanșa rapid un război la scară largă. SUA, Marea Britanie și UE au promis că vor lovi Rusia cu sancțiuni astăzi, deși există o divizare semnificativă între aliații occidentali cu privire la faptul dacă incursiunea în regiunea Donbass ar trebui să aibă ca rezultat cel mai sever pachet disponibil sau măsuri mai slabe. Boris Johnson și miniștrii săi au ținut o întâlnire în Consiliu de urgență COBRA pentru a discuta răspunsul Regatului Unit. Aliații au discutat toată noapte despre sancțiuni. Ce pachet trebuie aplicat unei astfel de invazii? Se pare că Londra va da tonul sancțiunilor. Va urma Casa Albă. Linia roșie stabilită de Occident a fost depășită astă-noapte.

Întrebarea este a împărțit Putin invazia în două etape? Se poate ca aceasta să fie prima parte. SUA mută tot personalul Departamentului de Stat și ambasada sa din Ucraina și în Polonia știre confirmată peste noapte de secretarul de stat Antony Blinken.

A greșit Washingtonul (Obama) și Londra (Cameron) când s-au retras în 2014 din procesul Normandia, lăsând Germania și Franța în centrul atenției ca mediatori?. Se pare ca da. A fost un dezastru, deoarece dependența Germaniei de gazul rusesc și preferința Franței pentru o abordare mai conciliantă cu Moscova, combinată cu o presupusă lipsă de interes din partea lui Obama și a lui Cameron pentru o țară care nu era pe agenda geopolitica a lor, au însemnat pentru Putin obținerea de avantaje depline. Acum prin discursul de ieri Putin a șters cu buretele istoria Ucrainei! Amenințarea Kievului cu pedepsirea criminalilor este de o gravitate fără precedent. Litania lui Putin este o lista de acuzații la adresa suveranității Ucrainei. Putin este un maestru în a folosi Maskirovka. A învățat-o la lecțiile luate la cursurile de la Lubianka [2] Discursul a fost precedat de o întâlnire cu șefii serviciilor și cu comandați militari pentru obținerea aprobării. A fost o manipulare în direct a opiniei publice. Merită să urmăriți schimbul extraordinar dintre Putin și șeful spionajului extern SVR, vizibil inconfortabil, Serghei Narishkin. Mi îmi spune ca încrederea în acțiunile lui Putin începe să scadă în rândul spionilor, Narishkin fiind un pretendent la coroana supremă. Putin a lansat o campanie al cărei sfârșit nu poate fi bun pentru liderul de la Kremlin. Până și chinezii au înțeles acest lucru (vezi poziția exprimată de ministrul de externe la Conferința de Securitate de la Munich). Va urma o nouă schimbare de garnitură prezidențială (consilier, șefi de servicii , militari) în cel mai bun caz.

[2] Lubianka este numele cartierului general al sediul central al serviciului de securitate KGB