Trilaterala SUA-Japonia-Coreea de Sud, un croșeu de dreapta aplicat Chinei! Pandemia de COVID a forțat anularea unui summit planificat pentru G 7 acolo în 2020.

Tot ca o premieră cei doi lideri din Asia au fost cazați la amplasamentul prezidențial, retras, din munții Catoctin din Maryland. Trilaterala este considerată ca fiind primul summit de sine stătător organizat vreodată de toate cele trei țări.

Din punct de vedere istoric, ambele țări au fost aliați extrem de apropiați ai americanilor timp de decenii. Și totuși în acest timp au alimentat o ostilitate considerabilă una față de cealaltă, în mare parte datorată moștenirii dominației japoneze asupra Coreei, în cea mai mare parte a primei jumătăți a secolului XX.

A fost o întâlnire fără precedent deoarece până acum se întâlneau în marja Summitului de cooperarea economică Asia-Pacific.

Am cinci întrebări de pus:

Trilaterala SUA-Japonia-Coreea de Sud. Cât de departe merg relațiile între cele trei în domeniul apărării reciproce?

Relația China, Rusia și Coreea de Nord se profilează a fost un punct distinct de discutat de pe agenda de lucru. Oficialii au pus masa documente pentru o cooperare semnificativ sporită în domeniul securității naționale și al apărării reciproce, deși nu vor construi o structură de genul articolului 5 din Carta NATO, care cere semnatarilor să vină în ajutorul unui aliat atacat.

Se vor face consultări rapide ca răspuns la amenințările unui atac cu rachete împotriva oricăreia dintre cele trei țările. Va fi înființată o linie telefonică sigură pentru a permite liderilor să fie în contact în situații de criză și în timp de pace.

Exercițiile militare trilaterale ocazionale vor deveni anuale și se vor face în toate cele trei categorii de forțe navale terestre și aeriene, exercițiile de apărare împotriva rachetelor balistice vor deveni regulate, iar schimbul de date privind amenințările nord-coreene cu rachete balistice se va consolida.

Mecanism de partajare a datelor privind avertizarea de atac cu rachete balistice în timp real

Cele trei țări vor activa un mecanism de partajare a datelor privind avertizarea de atac cu rachete balistice în timp real, potrivit unei fișe informative de la Casei Albă devoalată de Washington Post. Speranța este ca acest mecanism să fie funcțional până la sfârșitul anului 2023.

Vor fi întâlniri anuale între liderii țărilor, precum și întâlniri anuale între miniștrii apărării și alți oficiali de rang înalt. Se va constitui un grup de lucru între cele trei țări pentru a combate activitățile cibernetice rău intenționate ale Coreei de Nord și ale Chinei (să nu uitam recentul atac asupra Japoniei).

De asemenea se va realiza un acord comun care să condamne orice posibilă utilizare a forței militare împotriva Taiwanului. Cei trei lideri au subliniat într-o conferință de presă comună faptul că angajamentele lor în materie de securitate depășesc răspunsul unei singure țări, Kishida subliniind importanța „ordinii internaționale bazate pe reguli” și a „stabilității regionale”.

Trilaterala SUA-Japonia-Coreea de Sud. Exerciții militare anuale majore

Înțelegerea pentru exerciții militare anuale majore se bazează pe un acord anterior din ianuarie 2023 semnat între secretarul american al apărării Lloyd J. Austin și ministrul sud-coreean al apărării Lee Jong-sup, pentru a intensifica exercițiile militare între cele două țări, inclusiv cu desfășurarea mai multor active militare, cum ar fi a cincea generație de avioane de luptă F-35 și bombardierele strategice.

În aprilie 2023, Biden și Yoon au lansat un nou acord, numit „Declarația de la Washington”, care vizează întărirea angajamentului SUA față de misiunea sa de „descurajare extinsă” – în care America promite că va apăra Coreea de Sud de atacuri cu toată gama sa de capabilități militare, inclusiv arme nucleare.

Ca parte a acestei declarații, SUA au fost de acord să efectueze desfășurări importante, dar temporare, de sisteme cu capacitate nucleară în peninsula coreeană, cum ar fi bombardierele B-52 și submarinele cu rachete nucleare.

Un submarin american cu propulsie nucleară, USS Michigan, a sosit, pe 6 iunie 2023, în portul din orașul sud-coreean Busan, la scurt timp după ce Coreea de Nord a lansat două rachete cu rază scurtă de acțiune în largul coastei sale de est în aceeași zi.

Japonia și SUA, exerciții în fiecare lună

Potrivit statul major sud-coreean submarinul are în dotare 150 de rachete de croazieră Tomahawk cu rază de acţiune de 2.500 km. Între timp, Japonia și SUA și-au intensificat exercițiile bilaterale în 2022, potrivit agenției de presă Nikkei, și au efectuat exerciții în fiecare lună din acest an. Avioane B-1 au fost dislocate la Baza Aeriană Misawa ca parte a unei rotații a Bomber Task Force.

Au avut loc exerciții trilaterale: în februarie, aprilie și iulie, cele trei țări combinându-se pentru exerciții navale de apărare antirachetă balistică ca răspuns la testele nord-coreene de rachete.

Exercițiile aeriene trilaterale au fost mai puțin obișnuite până în acest moment, dar comandantul Forțelor Aeriene din Pacific, generalul Kenneth S. Wilsbach a declarat pentru ziarul Nikkei în aprilie că ar dori să le vadă cât mai curând.

Se pot rezolva unele tensiuni economice dintre cei trei?

În ceea ce privește securitatea economică, cei trei vor anunța inițiative de susținere a lanțurilor de aprovizionare pentru tehnologii critice, cum ar fi semiconductori și baterii EV (pentru vehiculele electrice), inclusiv printr-un sistem de „avertizare timpurie” cu privire la lipsuri, au spus oficialii.

Însă atât Coreea de Sud cât și Japonia și-au exprimat îngrijorarea profundă cu privire la impactul asupra industriilor lor interne al Legii de reducere a inflației a lui Biden și al actului CHIPS, care vin cu stimulente de miliarde de dolari pentru a direcționa investițiile către Statele Unite.

Toate părțile insistă că își rezolvă diferendele și că există semne pentru găsirea de soluții.

Ce aduce anul 2024?

Momentul actual este totuși unul fragil din punct de vedere electoral atât în Japonia cât și în Coreea de Sud. Yoon și prim-ministrul japonez Fumio Kishida se confruntă amândoi cu cote de aprobare a votanților stagnante.

Eforturile lui Yoon ar putea fi îngreunate după alegerile legislative din 2024, dacă partidul său nu poate câștiga majoritatea. Și peste cele două alegeri vin alegerile din SUA unde Donald Trump ar putea fi reales.

Aceste lucruri ar putea întări mai degrabă decât să slăbească dorința liderilor de a consolida alianța. Iar pentru un Biden orientat spre realegere nu l-ar deranja titlurile despre un front unit în fața Chinei.

Dar ar putea, de asemenea, să-l facă mai puțin predictibil în ceea ce privesc concesii de politică economică.

Care va fi reacția Chinei?

China, care este cel mai mare partener comercial atât al Japoniei, cât și al Coreei de Sud, a denunțat summitul ca un efort de a construi un „mini-NATO”.

Cum va reacționa Beijingul, imediat după acest summit? Cu o demonstrație de forță economica sau cu o demonstrație de forță militară? Nu știm dar vom afla curând.

De ce acum această trilaterală?

Din punct de vedere istoric, a existat o dușmănie între Japonia și Coreea de Sud, împiedicând cooperarea. Dar la Camp David, Yoon și Kishida au prezentat un front unit și s-au angajat să deschidă un „nou capitol” de cooperare.

Istoria se scrie la Camp David

Camp David, acest loc de refugiu prezidențial rustic din munții Maryland, care a fost fundalul unor ”momente semnal” în politica externă a SUA, poate niciunul mai notabil decât Acordul de pace încheiat de președintele Jimmy Carter între Egipt și Israel în 1978.

Vinerea trecută pe 18 august 2023, președintele Joe Biden și-a găsită propriul său loc în tradiția Camp David, sperând că mersul pe poteci cu frunze și discuțiile fără portul cravatei cu premierul japonez Fumio Kishida și cu președintele Coreei de Sud Yoon Suk Yeol îi va încuraja pe acești aliați ai Americi, în dezghețarea relației dintre ei  și îi va aduce la masa cooperării având în vedere preocupările lor comune cu privire la agresiunea din China și Coreea de Nord.

Manageriat de reprezentanții Corpului Infanteriei Marine, păzit de pușcași marini și mai puțin impunător decât Casa Albă, Camp David a fost o alegere deliberată a unui președinte care acordă prioritate interacțiunilor față în față cu omologii săi străini.

Pelerinaj de lideri la Cammp David

Prim-ministrul britanic Winston Churchill, liderul sovietic Nikita Hrușciov și Margaret Thatcher, o succesoare a lui Churchill, sunt doar câteva dintre figurile mondiale care au petrecut timp la Camp David la invitația președinților americani. Președintele Barack Obama a reunit liderii celor mai mari economii din lume pentru un summit al Grupului celor Opt în 2012, cel mai mare contingent străin care s-a reunit vreodată acolo.

Președintele Donald Trump a scris pe Twitter în septembrie 2019 că a anulat o întâlnire secretă planificată pentru Camp David cu liderii talibani și liderii oficiali ai Afganistanului, după ce un soldat american a fost printre cei uciși într-un bombardament la Kabul.

Pentru a produce Acordurile de la Camp David, Carter a căutat un loc intim, un loc departe de presă, unde credea că Anwar Sadat din Egipt și Menahem Begin din Israel vor fi încurajați să discute între ei. Trei zile au fost rezervate pentru discuții, dar summitul a durat aproape două săptămâni.

Acordurile de la Camp David au fost semnate la Casa Albă în martie 1979. Spre deosebire de Casa Albă, unde jurnaliștii vin și pleacă, presa de știri nu are acces la Camp David, cu excepția cazului în care sunt invitați să acopere un eveniment, cum a fost recentul summit al trilateralei.

Evoluții militare în Asia

Marina SUA intenționează să facă exerciții cu omologii săi japonezi și australieni în această săptămână în Marea Chinei de Sud. Ulterior, delegații din cele trei națiuni vor analiza exercițiile cu organizate cu oficialii filipinezi.

Filipinezii au făcut schimb de acuzații cu oficialii chinezi cu privire la prezența navală filipineză la contestatul atol ”Second Thomas Shoal”, la aproximativ 100 de mile marine vest de Filipine și la mai mult de 700 de mile sud de insula Hainan din China.

Paza de Coastă chineză a încercat să blocheze flota militară navală a statului Filipine să-și aprovizioneze trupele aflate la  banc, inclusiv prin utilizarea unui tun de apă într-un efort aparent de a împiedica navele să descarce alimente și provizii către marina filipineză.

Două portavioane, ajutor pentru Manila

Din fericire pentru Manila, două nave care transportau provizii au sosit la banc. Pentru exercițiile viitoare, „SUA intenționează să desfășoare un portavion, USS America, în timp ce Japonia va trimite una dintre cele mai mari nave de război ale sale, portavionul JS Izumo, a informat Associated Press din Manila.

Australienii plănuiesc să-și trimită nava port-elicopter, HMAS Canberra. Filipine plănuiseră să participe, dar mai târziu a descoperit că navele sale erau prea mici pentru a găzdui aeronavele implicate.

HMAS Canberra derulează deja un exercițiu cu marina filipineză chiar lângă arhipelagul Palawan.

Acest exercițiu marchează „prima fază a primului exercițiu amfibiu bilateral între Filipine și Australia”, a informat luni US Naval Institute. Aproximativ 150 de militari americani sunt, de asemenea, implicați în aceste exerciții.

Sprijin și de la Marine Rotational Force

Aviația Corpului de Infanterie Marină a SUA (Marine Rotational Force – Darwin) sprijină, de asemenea, exercițiile australo-filipineze, cu o cantitate nespecificată de avioane MV-22B Osprey văzute îmbarcate la bordul Canberra, scrie USNI.

SUA este pe cale să vândă australienilor 22 de sisteme de artilerie HIMARS cu rază lungă de acțiune pentru mai puțin de un miliard de dolari. Agenția de Cooperare pentru Securitate a Apărării a Pentagonului a anunțat acordul. Între timp, SUA și Coreea de Sud au început exercițiile lor anuale ”Ulchi Freedom Shield”.

Acestea sunt de așteptat să se desfășoare până la sfârșitul lunii și să includă un „exercițiu la postul de comandă bazat pe simulare pe computer, antrenament simultan pe teren și exerciții de apărare civilă Ulchi”, potrivit Agenție de știri Yonhap. Între timp Coreea de Nord spune că va încerca din nou să lanseze un satelit pe orbită.

Problemele din Marea Galbenă

A trimis o notificare către Garda de Coastă din Japonia și a spus că testul ar putea avea loc până în 31 august (Coreea de Nord a încercat și nu a reușit să trimită un satelit pe orbită pe 31 mai) Oficialii sud-coreeni au condamnat lansarea planificată ca fiind „o încălcare clară a Rezoluțiile Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite care interzic orice lansări care utilizează tehnologia rachetelor balistice.

Phenianul a enumerate că sunt trei posibile zone maritime de pericol pentru test și acestea includ două situate „la vest de Peninsula Coreeană, în timp ce a treia este la est de insulă filipineză Luzon”, a informat luni Kyodo News din Japonia.

Ca răspuns, marina sud-coreeană a trimis un distrugător echipat cu rachete Aegis în Marea Galbenă, iar SUA a zburat cu un avion de recunoaștere RC-135V Rivet Joint deasupra Peninsulei Coreene, a informat Yonhap.

Un satelit militar spion se numără printre armele de înaltă tehnologie pe care Nordul a promis să le dezvolte, împreună cu rachetele balistice intercontinentale cu combustibil solid și un submarin cu propulsie nucleară, scrie Yonhap.

Post Scriptum: Camp David

Washington Post descrie zona și istoria ei: Camp David a fost înființat în 1942 în timpul președinției lui Franklin Roosevelt și a fost folosit de fiecare președinte american de atunci încoace.

Lui Roosevelt îi plăcea să se relaxeze pe un iaht prezidențial, dar armata și serviciile secrete au început să-și facă griji pentru siguranța în ape deschise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Roosevelt a cerut Serviciului Parcurilor Naționale să identifice locuri pe o rază de 100 de mile de Casa Albă pe care le poată folosi pentru odihnă.

A ales ceea ce acum este cunoscut sub numele de Camp David. I-a dat numele original de Shangri-La, din romanul lui James Hilton „Lost Horizon”. Președintele Dwight Eisenhower l-a redenumit Camp David după nepotul și tatăl său.

Roosevelt a stabilit, de asemenea, precedentul pentru găzduirea liderilor străini la Camp David, invitându-l pe Churchill de două ori. În 1943, au discutat despre invazia Normandiei; Roosevelt l-a luat pe prim-ministru și la o partidă de pescuit.

Locul multor negocieri cruciale

Eisenhower l-a găzduit pe Hrușciov timp de două zile în 1959, prima dată când un lider sovietic a venit în Statele Unite. Au urmărit, printre alte activități, filme occidentale americane.

Bill Clinton spera să reproducă isprava lui Carter invitându-l pe premierul israelian Ehud Barak și pe liderul palestinian Yasser Arafat la Camp David pentru o nouă rundă de discuții de pace în Orientul Mijlociu în 2000.

Dar după două săptămâni de discuții, summitul s-a încheiat fără un acord. George W. Bush a vizitat des Camp David, găzduind o serie de lideri străini și petrecând Crăciunul cu familia sa. Britanicul Tony Blair a fost primul care a vizitat noul ales președinte Bush acolo în 2001.

Când reporterii i-au cerut președintelui să descrie ceva ce el și Blair au descoperit că au în comun, Bush a glumit: „Amândoi folosim pastă de dinți Colgate”. „Se vor întreba de unde știi asta, George”, a răspuns Blair.

Cabane pentru oaspeți

Pe lângă summitul G-8, Obama a găzduit un grup de lideri din Golful Persic în 2015. Locul de 80 mii de mp are o cabană, numită Aspen de către prima doamnă Mamie Eisenhower, care este rezervată președintelui, plus aproximativ o duzină de alte cabane pentru oaspeți.

Există o cabană principală cu săli de conferințe, o sală de mese și un birou pentru președinte. Oaspeții au la dispoziție o serie de facilități interioare și exterioare, inclusiv un centru de fitness, pistă de bowling, cinematograf, piscină încălzită și terenuri de tenis și baschet.

Există și o capelă pentru slujbele religioase. Acolo a avut loc o nuntă prezidențială. Sora lui Bush, Dorothy, s-a căsătorit cu cel de-al doilea soț al ei, Robert Koch, la Camp David în 1992. Biden merge frecvent să petreacă timp cu familia lui la Camp David.

A vizitat-o prima dată în februarie 2021, la câteva săptămâni după preluarea mandatului. Biden s-a întors de 27 de ori de atunci, petrecând toate sau parțial 96 de zile, potrivit lui Mark Knoller, fost corespondent CBS News la Casa Albă, care ține statistici prezidențiale.