Există o mișcare continuă de trupe la granița cu Ucraina. Avioane și tehnică de luptă terestră sunt dislocate în noi locații de-a lungul graniței dintre Federația Rusă și Ucraina. Unii spun ca Rusia își retrage trupele alți spun că aduce noi trupe. Si uni și alți au dreptate. Nu știm ce este în mintea lui Putin. Asistăm la scene comice de manipulare media.

Europa liberă descrie un dialog purtat la Kremlin între Putin și Lavrov pe care l-am văzut și noi la televizor (redau mai jos textul din comentariul de pe site-ul online Europa Liberă):

Putin către Lavrov: „În opinia ta sunt șanse să ne înțelegem, să ajungem la o înțelegere cu partenerii noștri în privința problemelor care ne îngrijorează sau doar încearcă să ne atragă în negocieri interminabile care nu au nicio concluzie logică?”
Lavrov: „Ai spus de mai multe ori, la fel și alți reprezentanți ai Federației Ruse, că am avertizat despre discuțiile interminabile asupra unor probleme care trebuie rezolvate astăzi. Dar, totuși, trebuie să spun că întotdeauna mai e o șansă. Mie se pare că posibilitățile noastre sunt departe de a fi finalizate.”
Putin (răspunde ambiguu): “OK”.

Lavrov a mai spus că Rusia a pregătit un răspuns de 10 pagini pentru NATO și Statele Unite, cu privire la cererile de securitate ale Kremlinului. Ambiguitatea cu privire la ceea ce urmează a fost esențială pentru strategia lui Putin în criza declanșată de acumularea de trupe. Oficialii occidentali avertizează că o invazie rămâne o posibilitate reală în zilele următoare.

Cea ce am văzut este un teatru pentru toți! O discuție care nu spune nimic despre ceea ce vor face rușii. Spune doar că există bune intenții, din partea oficialilor de la Kremlin, de a continua discuțiile diplomatice. O altă informație vine de la Kremlin despre o întâlnire dintre Putin și ministrul apărării Sergei Șoigu odată cu finalizarea unora dintre exercițiile derulate în jurul granițelor Ucrainei. La întâlnirea televizată a lui Putin cu Șoigu, președintele nu și-a exprimat propria poziție, chiar și după ce ministrul său al apărării i-a spus că exercițiile militare rusești se încheie. Ministrul nu a precizat care exerciții se încheie, dar Rusia a folosit pretextul exercițiilor pentru a muta trupe și nave de război din toată țara la o distanță scurtă de granița Ucrainei.

În întâlnirea televizată dintre Putin și Lavrov s-a evidențiat frenezia diplomatică a Occidentului ca un semn că strategia Kremlinului de a asocia negocierile cu presiunea militară funcționează. Putin a expus această strategie într-o adresă adresată diplomaților ruși în noiembrie 2021: este bine că „tensiunile” sunt mari cu Occidentul, le-a spus președintele, și este „important pentru ca ei să rămână în acest status atât de mult timp cât este posibil.”

Criza ucraineană și Parlamentul European

Pentru Ucraina, aderarea la NATO este o aspirație care a fost consacrată în constituția sa după ce Rusia a anexat Peninsula Crimeea și a stimulat un război în estul țării în 2014. Dar înainte de aceste evenimente, legea ucraineană a definit oficial țara ca fiind o țară neutră. Însă visul Ucrainei de a deveni membru NATO se spulberă odată cu vizita lui Scholz la Kiev. Germanii nu-i acorda Ucrainei sprijin în tehnică militară în schimb se alătură țărilor care oferă sprijin financiar. Cu toate acestea pe ordinea de zi din aceasta săptămână a Parlamentului European este situația din Ucraina. Este clar că Parisul și Berlinul prin cele două grupuri S&D și Renew pun presiune pentru a nu influența cursul discuțiilor diplomatice prin acțiuni “necugetate”. Deputații europeni sunt pregătiți să voteze un pachet de 1,2 miliarde de euro propus de Comisa pentru Ucraina. Ce remarcăm este faptul că unitatea Parlamentului European este lipsită de consistență. Pe 16 februarie este programată o dezbatere cu șeful SEAE, Josep Borrell. Se pare că data a fost aleasă special după calendarul de operațiuni militare propus de Der Spiegel. Să nu credeți ca nu există în Parlamentul European și o minoritate pro-rusa care are o agenda proprie pe care încearcă s-o impună. Este o realitate care demonstrează fisurile din unitatea Parlamentului European. O rezoluție privind Ucraina votată în decembrie a devoalat aceste fisuri: 69 de europarlamentari au votat împotriva rezoluției iar 54 de parlamentari s-au abținut. Deloc surprinzător, toți cei 22 de europarlamentari ai partidului candidatului francez Marine Le Pen au votat împotriva rezoluției – partidul are de multă vreme legături cu Rusia, nu în ultimul rând financiare. Printre toți votanți împotriva rezoluției găsim inclusiv membri ai SPD-ului german. SPD-ul german este continuatorul politici de la începutul anilor 1970, politică așa numită Ostpolitik, care a încercat să aducă Uniunea Sovietică mai aproape de Occident. Este cert că majoritatea companiile private germane au interese de afaceri în Rusia și nu se vor da în lături de la orice acțiune.

Kremlinul Mecca geopoliticii europene

Olaf Scholz se află astăzi la Moscova, în încercarea de a asigura o soluționare diplomatică a crizei după călătoria sa de luni la Kiev. Dar Scholz nu va fi singurul personaj UE din regiune: ministrul polonez de externe Zbigniew Rau este așteptat să se întâlnească cu omologul său rus Serghei Lavrov la Moscova, în timp ce ministrul de externe al Italiei, Luigi Di Maio, urmează să meargă la Kiev înaintea unei vizite la Moscova. În schimb SUA continu să avertizeze despre o posibilă invazie și a luat măsuri inclusiv prin constituirea unui grup de acțiune în Polonia sub comanda generalul-maior Christopher T. Donahue din Divizia 82 Aeropurtată. Congresul SUA a luat în discuție să ofere Ucrainei 1 miliard de dolari în garanții pentru împrumuturi suverane și încearcă să ofere ucrainenilor ajutor militar prin livrare terestră dacă Rusia invadează. De asemenea viziunea americană asupra poziție germane este exprimată de Jake Sullivan, Consilierul pentru securitate națională, care le-a declarat congresmenilor ca Germania are nevoie de o „constrângere constantă” atunci când vine vorba de sancțiuni împotriva Rusiei. În schimb Comisia Europeană întocmește o listă de sancțiuni atent supravegheată și solicită informații din partea țărilor UE cu privire la modul în care acestea vor fi afectate. Șeful de cabinet al președintelui Comisiei, Ursula von der Leyen, Bjoern Seibert a vorbit direct cu Jake Sullivan în weekend, discutând despre sancțiunile ce pot fi aplicate dar și despre sancțiunile în curs de desfășurare. Alte teme au fost criza energetică și noua strategie globală a UE)

Boris Johnson va conduce astăzi, 15 februarie, o ședință a Comitetului de Urgență al Guvernului-Cobra, subliniind că încă mai este timp pentru a ajunge la o soluție diplomatică la criza din Ucraina. Boris și-a întrerupt o vizita în Cumrbia pentru a se întoarce la Westminster după ce a primit o informare despre cele mai recente dezvoltări din Ucraina de la șeful spionilor din Marea Britanie. De asemenea a avut o convorbire telefonică cu Joe Biden pe 14 februarie seara. Cei doi lideri au convenit că aliații occidentali ar trebui să rămână „uniți în fața amenințărilor rusești” și vor păstra legătura strânsă pe măsură ce situația se dezvoltă. Un purtător de cuvânt din Downing Street a declarat: „Primul ministru și președintele Biden s-au informat unul pe celălalt cu privire la discuțiile lor recente cu colegii lideri mondiali. Ei au convenit că rămâne o fereastră crucială pentru diplomație și pentru Rusia să se retragă de la amenințările sale la adresa Ucrainei”. Liderii au subliniat că orice incursiune ulterioară în Ucraina ar duce la o criză prelungită pentru Rusia, cu pagube de anvergură atât pentru Rusia, cât și pentru lume. „Au convenit că aliații occidentali trebuie să rămână uniți în fața amenințărilor ruse, inclusiv prin impunerea unui pachet semnificativ de sancțiuni în cazul în care agresiunea rusă ar escalada”.

Pe ce prieteni se bazează Putin?

Afișarea prieteniei dintre China și Rusia la Beijing a fost suficient de caldă pentru a topi un “ghețar siberian”. Înaintea ceremoniilor de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă președintele rus Vladimir Putin a străbătut cu “viteză” un covor roșu pentru a prinde brațul întins al liderului chinez Xi Jinping. În discursurile care au urmat Putin a vorbit despre o apropiere „fără precedent” între cele două puteri. Declarația lor comună are 5.300 de cuvinte și a fost lansată în aceeași zi. Este, putem spune echivalentul unui tratat despre pericolele preeminenței americane, susținând o regândire a tuturor lucrurilor, de la definiția de la Washington a „democrației” până la guvernarea internetului. Declarația comună nu a menționat Ucraina pe nume. China nu a vrut acest lucru. Putin, așa cum a subliniat New York Times, a stocat rezerve valutare, a redus bugetul și s-a reorientat de la importurile din SUA și Europa pentru a se pregăti pentru pedeapsa occidentală. Și-a luat inclusiv iahtul de la reparații dintr-un port german. Dar chiar și așa Rusia are nevoie de prieteni. China este cel mai bun pariu al lui Putin. În umbra escaladării crizei din Ucraina, cele două națiuni au părut să creeze legături mai strânse, bazate pe interese strategice comune și pe inamici comuni. Declarația comună este o foaie de parcurs pentru o axă autoritara care servește drept contrapondere la un Occident democratic, chiar dacă au încercat să răstoarne definiția democrației în sine. Beijingul a negat informațiile care sugerează că Xi i-ar fi cerut lui Putin să nu invadeze Ucraina în timpul Jocurilor Olimpice. „Partea chineză pledează pentru soluționarea divergențelor prin dialog și consultări”, a declarat misiunea diplomatică chineză la Moscova, negând aceste informații, potrivit agenției de presă de stat a Rusiei TASS. Chinei îi pace să câștige pariurile pe care le face. China are în vedere răspunsul SUA la criza ucraineană și îl ia ca pe o lecție pentru la o eventuală agresiune în Taiwan. Numai că acolo lucrurile nu stau la fel ca la criza ucraineană. Acolo SUA va interveni în forță. Luna trecută, China a efectuat 39 de incursiuni deasupra Taiwanului într-o singura zi. Așa ca să tracaseze apărarea anti-aeriană a insulei.

Avem un moment Munich?

Neville Chamberlain în 1938, spunea că nu vrea să ducă un război pentru „o ceartă într-un țară îndepărtată între oameni despre care știm puține” Dar dacă există un moment Munchen în criza din Ucraina, atunci s-a întâmplat cu aproape șapte ani în urmă – în 2015, când administrația Obama a susținut acordurile de la Minsk II și practic dezmembrarea Ucrainei. Dacă suntem acum condamnați să repetăm anii 1930, este pentru că nu am reușit să ne amintim corect. Ceea ce vedem seamănă mai mult cu un moment din Sudetenland [1]. Acordurile de la Minsk au recompensat invadarea Crimeei și a unor părți din Donbas de către Putin în 2014. Kievul se îndreptă spre federalizare. O Ucraina federală însemna sfârșitul suveranității Ucrainei. Regiunile controlate de ruși din est și sud ar fi „finlandizate” și ar avea drept de veto asupra guvernului ales de la Kiev. Întreaga Ucraine va aluneca în timp sub controlul Rusiei, la fel ca Belarus. Faptul că acordurile s-au prăbușit nu a făcut decât să încetinească procesul de federalizare. Minsk II a fost opera Angelei Merkel și a lui Emmanuel Macron. Niciun lider francez nu s-a grăbit atât de mult să ajungă la Moscova de la Napoleon Bonaparte precum Macron. Cât despre germani, ei sunt mereu grăbiți să ajungă la Moscova, într-un fel sau altul. Totul se face sub umbrela lui Gerhard Schroeder. Nu este nevoie ca Putin să invadeze Ucraina. I s-a promis deja „finlandizarea” de către Macron. Când Olof Scholz a mers luni la Kiev și a cerut „semne de detensionare” Rusiei, el nu apăra suveranitatea Ucrainei, ci afirmă termenii anexării acesteia. Așa cum München a condus la anexarea Sudeților la Germaniei tot așa și Minsk II conduce la zonele majoritar rusești din recent creata Ucraina în anii 90. Putin este binevenit să încaseze din dividendele Acordului Minsk II, atâta timp cât ne scutește de jena invaziei.

Administrația Biden, la fel ca aliații săi europeni, nu are intenția de a lupta pentru Ucraina. Obiectivele sale sunt de a preveni un eșec strategic pe care nu-l poate împiedica diplomația și de a păstra ceea ce rămâne din influența sa asupra Franței și Germaniei. Jocul diplomatic este extrem de dur si câteodată am impresia că Washingtonul nu este interesat de Europa. Pentru oficiali de acolo China este adevăratul adversar. Biden și-a îndeplinit obligații luate prin Tratatul de la Washington și a consolidat flancul estic. Mai mult de atât nu se va mai întâmpla. Mulțumim lui Dumnezeu că au fost politicieni precum Constantinescu care a încheiat un parteneriat strategic cu SUA și lui Năstase ca l-a prelungit prin soluțiile legislative adoptate. Biden are probleme cu alegerile la mid-term. Trebuie să înțelegem ca lucrurile sunt mult mai complicate decât invazia Ucrainei. Rusia își va păstra bruma de adâncime strategică care cuprinde Ucraina și Belarus, SUA și NATO au consolidat militar flancul estic, securitatea europeana este asigurată. De acum încolo Franța va construi autonomia strategica a Europei care convine și americanilor. Rusia va ataca Ucraina ca ultimă opțiune a unui scenariu care aparține “old time” adică Războiului Rece.

[1]Suderland- Regiunea Sudeților a fost numele folosit în prima jumătate a secolului al XX-lea pentru regiunile locuite în principal de germani, în regiunile de graniță din Boemia, Moravia și acele părți ale Sileziei asociate cu Boemia.