Suntem sau nu în al Treilea Război Mondial? De la invazia Rusiei din februarie 2022, Ucraina a devenit de departe principalul beneficiar al ajutorului extern al SUA. Aceasta este prima dată când o țară europeană deține primul loc de când administrația Harry S. Truman a direcționat sume vaste în reconstruirea continentului prin Planul Marshall după cel de-al Doilea Război Mondial. Americii i s-a alăturat Europa sub conducerea NATO.

Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia a unificat alianța transatlantică și partenerii săi – comunitatea transatlantică este mai puternică ca niciodată, iar misiunea de bază a NATO este și rămâne apărarea colectivă în Europa. Războiul a revoluționat strategia militară a NATO, deplasând organizația către o alianță de război mai capabilă și spre instalarea pe flancul estic al unei descurajării militare puternice. De asemenea, a schimbat echilibrul de putere în Europa spre est, marcând începutul unei realinieri strategice. Un adevăr simplu a apărut din februarie 2022: viitorul alianței transatlantice se bazează pe viitorul Ucrainei. Ecuația este simplă. Europa nu este sigură dacă Ucraina nu este sigură, iar Statele Unite nu sunt sigure dacă Europa nu este sigură. Eșecul în Ucraina nu este o opțiune pentru Statele Unite și aliații săi. Pe măsură ce aliații și partenerii Statelor Unite și Ucrainei iau în considerare opțiuni pentru securitatea pe termen lung a Ucrainei, totuși, concluzia este că singura garanție de securitate durabilă pentru Ucraina și Europa este apartenența Ucrainei la NATO. Va consolida alianța, va îmbunătăți descurajarea și va spori capacitățile.

Câți bani au oferit Statele Unite Ucrainei?

De la începutul războiului, Congresul SUA a votat cinci proiecte de lege care au oferit Ucrainei ajutor, cel mai recent făcând acest lucru în aprilie 2024. Cifra „de titlu” adesea citată de mass-media este de 175 miliarde USD. Zeci de alte țări, inclusiv majoritatea membrilor Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și ai Uniunii Europene (UE), oferă, de asemenea, pachete mari de ajutor Ucrainei. O mare parte din ajutorul SUA a fost destinat furnizării de sisteme de arme, instruire și informații de care comandanții ucraineni aveau nevoie pentru apărarea teritoriului împotriva Rusiei, care are una dintre cele mai puternice armate din lume. Majoritatea analiștilor occidentali spun că ajutorul militar oferit de Statele Unite și de alți aliați a jucat un rol esențial în apărarea și contraofensiva Ucrainei împotriva Rusiei. Invazia Rusiei, un război de agresiune brutal și ilegal la frontiera NATO care, dacă va avea succes, ar subjuga milioane de ucraineni și nu numai; ar încuraja scopurile revanșarde ale președintelui rus Vladimir Putin; și ar invita la o agresiune similară din partea altor puteri rivale, în special din partea Chinei împotriva Taiwanului. Desigur au fost întârzieri în livrarea de armamente și muniții dar și limitări impuse pentru utilizarea acestora. De asemenea întârzierile au împiedicat abilitățile de luptă ale Ucrainei și au permis Rusiei să recâștige inițiativa câmpului de luptă și să recupereze teritoriul de-a lungul frontului de est.

Ce arme și echipamente au trimis Statele Unite și Europa Ucrainei?

Aliații NATO sunt deosebit de precauți să nu fie atrași direct în ostilități, ceea ce ar putea crește dramatic riscul unui război nuclear. Cu toate acestea, pe măsură ce luptele au progresat, multe guverne donatoare au renunțat la reticența de a oferi Ucrainei bunuri mai sofisticate, cum ar fi tancuri și avioane de luptă moderne. În vara lui 2023, Statele Unite au fost de acord să permită aliaților săi europeni să furnizeze Ucrainei F-16 fabricate în SUA. Primul transfer al acestor echipamente  avansate este așteptat la mijlocul anului 2024, în jurul perioadei în care primul set de piloți ucraineni este programat să își finalizeze antrenamentul pe aeronavă. La mai bine de doi ani de război, administrația Joe Biden a furnizat sau a fost de acord să ofere Ucrainei o listă lungă de capacități de apărare, inclusiv tancuri de luptă Abrams, rachete antiaeriene, obuze de artilerie, muniții cu dispersie, nave de apărare de coastă și sisteme avansate de supraveghere radar. La începutul anului 2024, administrația Biden a început să furnizeze Ucrainei un număr semnificativ de rachete de precizie cu rază lungă de acțiune, cunoscute sub numele de ATACMS, care pot lovi ținte la aproape 322 de kilometri distanță. A fost suficient? Poate ca da, poate că nu!

Lecții din războiul din Ucraina

Este timpul să facem câteva analize asupra lecțiilor pe care le-am învățat din războiul din Ucraina acum când ne aflăm în fața unui an crucial, an care va determina o cale spre oprirea sau spre continuarea războiului. Am văzut reputați analiști vorbind de al Treilea Război Mondial. Eu am făcut această afirmație în 2013. Mulți analiști au zâmbit. Practic acest al Treilea Război Mondial a fost anunțat de Putin pe 10 februarie 2007 la Munchen. Putin a citat la Munchen un discursul din 1990 al lui Manfred Wörner pentru a-și susține poziția conform căreia NATO a promis că nu se va extinde în noi țări din Europa de Est. El a declarat: „(Worner) a spus la acea vreme că- „faptul că suntem gata să nu plasăm o armată NATO în afara teritoriului german oferă Uniunii Sovietice o garanție fermă de securitate”. Unde sunt aceste garanții?”. Senatorul Joe Lieberman a declarat că discursul a fost „provocator” și marcat de „retorică care suna mai mult ca Războiul Rece”. Lunile care au urmat discursului de la Munchen au fost marcate de tensiune și de o creștere a retoricii pe ambele maluri ale Atlanticului. Atât oficialii ruși, cât și cei americani au negat însă ideea unui nou Război Rece. Și totuși în 2014 a fost făcut primul pas prin preluarea Crimeei întru-un conflict hibrid. Acum având în vedere amploarea tulburărilor care zguduie părți ale globului – în special în Ucraina și Orientul Mijlociu – există deja potențialul pentru o scânteie care poate aprinde la propriu al Treilea Război Mondial. Ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu are și un impact global, mai ales că Iranul este susținut de Rusia și are legături strânse cu China, în timp ce cei mai puternici aliați ai Israelului, conduși de SUA, sunt predominant națiunile occidentale. Un posibil conflict între Iran și Israel are potențialul de a se extinde într-o conflagrație militară majoră în Orientul Mijlociu, cu implicații globale. Elementele pentru izbucnirea unui conflict global sunt deja pregătite. S-au acumulat de-a lungul timpului scurs de la începutul de secol XXI. Și totuși să nu fim pesimiști. Calea principală către un scenariu al Treilea Război Mondial rămâne o ciocnire directă a Occidentului cu Rusia. Acest scenariu va fi mai probabil dacă Donald Trump câștigă și subminează NATO, ispitindu-l pe Vladimir Putin să atace țările baltice ceea ce probabil nu se va întâmpla. Adică chiar dacă va câștiga alegerile Donald Trump nu va submina NATO. Și în nordul Europei în Marea Baltică Rusia a plantat semințele unei confruntări prin negare demarcațiilor teritoriale la Marea Baltică. Tabla de șah a geopolitici este mult mai complicată ea constând în mai multe zone de posibil conflict. Dacă opinia lui Macron de a trimite trupe în linia frontului se materializează atunci acesta va fi scânteia unei conflagrații globale.

Coaliția pentru Ucraina

Comunitatea internațională a antrenat, până la începutul lui 2024, peste 118.000 de militari ucraineni în peste 80 de zone de antrenament diferite din întreaga lume. Din acest total, 16.300 de soldați au participat la antrenamente la bazele armatei americane Grafenwoehr și/sau Hohenfels din Germania, 9.900 au finalizat antrenamentul cu arme combinate, 5.100 au finalizat antrenamentul pe platformă de luptă (tancuri, transportoare și alte mijloace) și 1.300 au finalizat pregătirea personalului și/sau conducerea. Dar munca de coaliție depășește instruirea și include reuniuni lunare ale Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei (UDCG) derula cu prezența a aproximativ 50 de țări, menite, parțial, să identifice armele care ar urma să fie trimise la Kiev. Această activitate a inclus înființarea a opt ”coaliții de capacitate” – forțe aeriene, apărare aeriană, artilerie, securitate maritimă, blindaje, tehnologia informației, deminare și drone. Spre exemplu Polonia conduce acea coaliție a armelor grele-tancurile. Mulți analiști/militari ezită să citeze anumite „lecții învățate” pe frontul terestru, dar afirmă că războiul a arătat că tancurile și alte vehicule blindate rămân relevante, la fel ca menținerea unei magazii de artilerie consolidată, lansarea de muniții zburătoare (Switchblade UAV) și utilizarea unei game largi de sisteme aeriene și navale fără pilot.

Lecții, lecții, lecții…

Rusia a pierdut până acum 3.000 de tancuri și sacrifică „cantitatea în detrimentul calității”. Dependența Ucrainei de artilerie a rămas o constantă în acest an și este de așteptat să continue în viitorul previzibil. Provocarea actuală și viitoare va rămâne probabil reaprovizionarea cu proiectile de 155 mm. Sistemul de rachete tactice a armatei americane (ATACMS) și-a făcut loc și el în arsenalul Ucrainei începând cu anul doi de luptă. Dronele pot ajunge să fie arma definitorie a acestui conflict, de ambele părți. Anul 2022 a evidențiat proliferarea ”munițiilor rătăcitoare” pe viitorul câmp de luptă, SUA trimițând drone de atac Switchblade 600 pentru a lovi blindatele ruse, în timp ce Moscova folosește unele precum Lancet-3. O lecție pe care americanii au învățat-o este anularea programul Future Attack Reconnaissance Aircraft (FARA). Liderii armatei americane intenționează să reinvestească finanțarea de la FARA, parțial, în dezvoltarea capacităților aeriene fără echipaj. Ucrainei îi lipsește forța aeriană. Garda Națională Aeriană SUA a spus că piloții ucraineni care sunt antrenați sub egida ei progresează și, de fapt, „zboară F-16 solo în fiecare zi.” 12 piloți urmează să se antreneze în anul fiscal 2024. Toți vor absolvi „între mai și august”. Ucraina va intra în posesia avioanelor F-16 Fighting Falcon donate de la diverși utilizatori din Europa: 19 din Danemarca, 24 din Țările de Jos, două din Norvegia și un număr nedezvăluit din Belgia începând cu 2025. La acestea se adaugă necesitatea unei infrastructuri aeroportuare adecvate. Pregătirea piloților ucraineni se face și în Europa în Danemarca. Invazia Rusiei abia începuse când valoarea sateliților comerciali pentru rezistența Ucrainei a devenit clară. Musk a intrat în război cu serviciile de internet spațiale ale Starlink și sute de terminale date ucrainenilor. Starlink a fost folosit de atunci în Ucraina, nu doar pentru a menține cetățenii și guvernul conectați la lumea exterioară și la economia funcțională, ci și pentru a sprijini forțele militare ale Ucrainei. Rețeaua oferă comunicații militare, precum și îndrumare pentru dronele și rachetele ucrainene. Din cauza configurației Starlink, care implică mii de sateliți pe orbita joasă a Pământului, folosind antene mici și semnale criptate, până acum încercările Rusiei de a-l bloca au eșuat în mare măsură. Într-adevăr, se pare că Rusia ia acum o atitudine care ne spune: „dacă nu îi poți învinge, alătură-te” pe Starlink. O serie de alte companii comerciale de sateliți din SUA au jucat, de asemenea, roluri cheie în rezistența Ucrainei de până acum. Acestea sunt în primul rând firme implicate în teledetecție comercială, ale căror abilități au permis guvernului și liderilor militari ai Ucrainei să țină ochii pe mișcările trupelor rusești, precum și pe propriile forțe. Aceste companii – inclusiv Planet, Maxar Technologies (achiziționată recent de Advent International), BlackSky, Capella și Hawkeye360 – au fost, de asemenea, firme cheie în informarea publicului din SUA și din întreaga lume despre război, ajutând guvernul american să stabilească o contra- narațiune la campania activă de propagandă a Rusiei.

Care este viitorul tancului?

Armatele din întreaga lume dezvoltă în mod constant următoarea generație de tancuri, vehicule de infanterie, artilerie și multe altele. Statele Unite au fost în fruntea dezvoltării aeronavelor avansate de zeci de ani, doar Rusia și China oferind concurență reală pentru aceste avioane. Și totuși problema nu sunt avioanele, problema sunt tancurile. Imaginile cu tancurile rusești distruse au devenit sinonime cu războiul aflat în desfășurare în Ucraina. Acest lucru a declanșat o dezbatere globală despre faptul că tancul, cândva o forță dominantă pe câmpul de luptă, a devenit acum învechit în fața armamentului modern. În timp ce pierderile suferite de unitățile blindate rusești sunt incontestabile, o privire mai atentă sugerează o realitate mai complexă. Ucraina a desfășurat efectiv o combinație de rachete antitanc portabile, cum ar fi NLAW sau Javelin, drone și lovituri de artilerie de precizie, cu un efect devastator împotriva formațiunilor de tancuri rusești. Aceste arme relativ ieftine, ușor de desfășurat, au expus vulnerabilitățile tancurilor, în special atunci când funcționează fără suport adecvat. În mod interesant, oficialii armatei indiene oferă o perspectivă nuanțată asupra acestor pierderi. Ei susțin că, în timp ce tacticile ucrainene au avut succes, vina este mai puțin a tancului ca platformă și mai mult a „tacticilor slabe” folosite de Rusia. Lipsa operațiunilor coordonate de infanterie, a sprijinului artileriei, a capacităților de război electronic și a unei acoperiri aeriene suficiente au lăsat tancurile rusești expuse și susceptibile. În timp ce războiul din Ucraina a evidențiat vulnerabilități inerente în războiul blindat, ar fi prematur să scriem necrologul tancului. Viitorul nu constă probabil în vechimea tancului, ci în adaptarea și integrarea acestuia într-un spațiu de luptă în schimbare. Tehnologii precum sistemele de protecție activă (APS), care pot intercepta proiectilele trase, împreună cu o conștientizare îmbunătățită a situației și a rețelelor de comunicații, pot crește semnificativ supraviețuirea tancurilor. Aceste progrese, împreună cu un accent reînnoit pe doctrina armelor combinate, ar putea asigura relevanța continuă a tancului. Rolul tancului în războiul modern a fost fără îndoială contestat, dar nu eliminat. Imaginile din Ucraina evidențiază nevoia de evoluție tactică și tehnologică, mai degrabă decât abandonarea totală a unei platforme care încă deține valoare potențială atunci când este utilizată strategic.

Povestea tancului Abrams în Ucraina

După ce a anunțat că va furniza Ucrainei tancurile Abrams în ianuarie 2023, SUA au început să antreneze militarii ucrainenii la baza armatei Grafenwoehr din Germania în primăvara aceea, cu privire la modul de întreținere și exploatare a acestora. De asemenea, ei i-au învățat pe ucraineni cum să le folosească în războiul de arme combinate – unde tancurile operează ca parte a unui sistem de avansare a forțelor blindate, coordonând mișcările trupelor  de infanterie cu focuri ofensive aeriene. Pe măsură ce primăvara progresa și contraofensiva foarte așteptată a Ucrainei stătea (în 2023), trecerea de la antrenamentul cu tancuri în Germania la aducerea Abrams pe câmpul de luptă a fost văzută ca un imperativ pentru a sparge liniile fortificate rusești. De atunci, însă, Ucraina a angajat tancurile doar într-o manieră limitată și nu a inclus războiul combinat cu armele în operațiunile sale, adică nu a folosit aviația fie că nu era suficientă fie nu a reușit corelarea cu forțele terestre. În timpul retragerii din Avdiivka, un oraș din estul Ucrainei, care a fost în centrul luptelor intense luni de zile, mai multe tancuri au fost pierdute în urma atacurilor rusești. Explicația a fost: o întârziere îndelungată a Congresului în adoptarea de noi finanțări pentru Ucraina ce a însemnat că forțele sale au trebuit să raționeze muniția și, în unele cazuri, au putut să tragă înapoi un proiectil la 5 proiectile rusești. În Avdiivka, forțele ucrainene au fost puternic depășite și au ripostat împotriva bombelor glisante rusești și a dronelor ucigașe de vânătoare cu orice muniție le-a mai rămas. Ucraina ar fi scos tancurile de luptă americane Abrams M1A1 de pe linia frontului, parțial din cauza tacticilor rusești cu drone, au declarat oficialii Pentagonului. Într-un videoclip postat pe canalul său YouTube Army TV, Ministerul Apărării al Ucrainei a oferit o respingere a unui raport din 26 aprilie al Associated Press, potrivit căruia Ucraina a scos tancurile americane Abrams de pe linia frontului, după ce blindajul acestuia s-a dovedit vulnerabil la atacurile asistate de drone ruse. Ele au fost retrase din anumite zone. SUA a trimis 31 de Abrams în Ucraina în ianuarie 2023. Cinci au fost pierdute în urma atacurilor rusești. Aceasta este o parte din cele 796 de tancuri de luptă ale Ucrainei care au fost distruse, capturate sau abandonate de la începutul războiului în februarie 2022, potrivit Oryx, un site de analiză militară care numără pierderile pe baza dovezilor vizuale. Marea majoritate a acestora sunt tancuri din epoca sovietică, rusă sau ucraineană; doar aproximativ 140 dintre cele scoase din luptă au fost date Ucrainei de către statele NATO. Și Rusia a pierdut până acum peste 2.900 de tancuri, arată datele Oryx, deși Ucraina susține că numărul depășește 7.000. Tancurile germane Leopard au fost, de asemenea, vizate în Ucraina, cel puțin 30 fiind distruse, spune Oryx. Dar Abrams este văzut pe scară largă ca unul dintre cele mai puternice din lume. Proliferarea dronelor înseamnă că nu există teren deschis pe care să poți trece cu mașina de luptă fără teama de a fi detectat. Forțele ruse au suferit pierderi grele ale propriilor tancuri și echipamente blindate din cauza supravegherii extrem de eficiente și a atacurilor din partea unităților de război cu drone ucrainene. Lupta cu drone din Ucraina, care transformă războiul modern, a început să afecteze unul dintre cele mai puternice simboluri ale puterii militare americane – tancul – și amenință că va rescrie modul în care va fi folosit în conflictele viitoare.

Cum sunt eliminate tancurile de pe câmpul de luptă?

În ciuda puterii lor, tancurile nu sunt impenetrabile ele fiind vulnerabile acolo unde blindajul lor placat cu materiale ceramice este mai subțire: în partea de sus, la blocul motor din spate și la spațiul dintre carenă și turelă. Ani de zile tancurile au fost vizate în principal de mine terestre, dispozitive explozive improvizate, grenade propulsate de rachete și rachete ghidate antitanc, cum ar fi sistemele de umăr „trage și uită/fire&forget”. Acestea au fost utilizate pe scară largă la începutul războiului din Ucraina, deoarece puteau lovi tancurile de sus. Dronele care sunt acum folosite împotriva tancurilor în Ucraina sunt și mai precise. Cunoscute sub numele de drone FPV sau quadcopter, acestea sunt echipate cu o cameră care transmite imagini în timp real înapoi către controlerul lor, care îi poate direcționa să lovească tancurile în locurile lor cele mai vulnerabile. În mai multe cazuri, FPV-urile au fost trimise pentru a „termina” tancuri care au fost deja avariate de mine sau de rachete antitanc, astfel încât acestea să nu poată fi recuperate de pe câmpul de luptă și reparate. FPV-urile transportă grenade propulsate de rachete sau focoase auto-forjate cunoscute sub numele de proiectile formate exploziv sau EFP, care au fost utilizate pe scară largă în bombele de pe marginea drumurilor în timpul războiului din Irak. În funcție de dimensiunea și sofisticarea lor tehnologică, dronele pot costa chiar și 500 de dolari – o investiție mică pentru scoaterea unui tanc Abrams de 10 milioane de dolari. Iar unele drone pot transporta muniție pentru a spori impactul exploziei lor.  Retragere tancurilor i-a dus pe unii la concluzia că militarii de top ucraineni plănuiseră să salveze Abrams-urile pentru viitoarele operațiuni ofensive care vor urma anul viitor și s-au opus trimiterii lor în linia frontului, unde riscau să le piardă. Tancurile au fost desfășurate la începutul acestui an cu Brigada 47 Mecanizată antrenată și echipată de americani, în timp ce Ucraina a căutat, dar nu a reușit să mențină controlul asupra Avdiivka, o fortăreață din zona estică a Donbasului, care a căzut în mâinile trupelor ruse în februarie. Experții în război au scris că, deși tancurile occidentale, precum Challenger 2 și Leopard 2, ar putea câștiga împotriva adversarilor lor în lupte individuale, unu la unu, acestea nu au făcut o diferență suficientă în Ucraina, deoarece Kievul nu avea masa de echipamente necesară pentru a trece de liniile rusești. În război este vorba de numere. În al Doilea război Mondial SUA a construit peste 100.000 de tancuri Sherman,  Uniunea Sovietică a construit aproape 120.000 de tancuri T-30 , iar Germania învinsă numai 50.000 de tancuri. Așa se judecă forța de penetrare în război. Noi avem cum mai spuneam o împletirii a elementelor din Primul Război mondial (artileria) cu cele din al Doilea Război Mondial(tancul) și cu elemente din al Treilea Război mondial (dronele).

Cum pot fi oprite dronele?

FPV-urile pot fi oprite cu bruiaj care le întrerup conexiunea cu pilotul de la distanță. Puștile și chiar plasele simple de pescuit au fost folosite pentru a distruge sau a prinde unele dintre ele pe câmpurile de luptă ale Ucrainei. Eficient pentru a le distruge războiul electronic și diferite tipuri de protecție pasivă, inclusiv armuri suplimentare și alte tipuri de scuturi pe tancuri (ați văzut acel grilaj pus deasupra turelei). Ucraineni au făcut o greșeală trimițând sistemele Gepard sau alte arme antiaeriene cu rază scurtă de acțiune, să protejeze tancurile de dronele mici de tip FPV, arme care în mod tradițional s-ar desfășura în primele linii pentru a proteja orașele și infrastructura critică. În Ucraina se testează acum arme laser împotriva dronelor. Astfel așa-numitele arme cu energie direcționată vor fi probabil mai ieftine și cu o aprovizionare mai mare decât alte tipuri de muniție și ar putea atinge ținte mici precum FPV-urile. Dar, ca și în cazul oricărui război emergent, este doar o chestiune de timp până când se inventează contramăsuri.

Post Scriptum: Conflictele recente au stârnit nenumărate întrebări despre viitorul tancului. Tancurile din Ucraina au suferit pierderi grele, vizate de vehiculele aeriene (UAV) – în special de ”muniții rătăcitoare” – și de rachete ghidate antitanc (ATGM).

Tacticile proaste pe câmpul de luptă au reprezentat o altă problemă. Contraofensiva Ucrainei din 2023, susținută de echipamente occidentale, inclusiv M1A1 Abrams din Statele Unite și MBT Leopard 2 germane, a avut câștiguri limitate. Tancurile au suferit pierderi, în parte din cauza elicopterelor rusești de atac Ka-52 Alligator, Kremlinul arătând recent o parte din echipamentele capturate la Moscova. Dar criticile îndreptate acum asupra tancului pot masca o evoluție importantă: războiul cu tancuri se transformă mai degrabă decât moare.

Luptele dintre Azerbaidjan și Armenia în jurul enclavei Nagorno-Karabah au demonstrat, de asemenea, vulnerabilitatea tancului, la fel ca și alte conflicte. ATGM-urile Houthi au distrus MBT-urile saudite M1A2 Abrams în Yemen în 2016. ISIS a distrus șapte dintre tancurile Leopard 2A4 ale forțelor armate ale Turciei în Siria în timpul bătăliei de la al-Bab din 2017. În mod similar, Hamas a distrus tancurile israeliene Merkava în timpul atacului surpriză din 7 octombrie 2023 asupra țării, când echipajele și vehiculele nu erau pregătite. Tancurile au primit acum un fel de armură adaptivă pentru a ține pasul cu realitatea câmpului de luptă.

Tancurile israeliene și rusești, de exemplu, prezintă acum adesea cuști pentru a reduce eficiența munițiilor care le lovesc. Israelul, cu ani în urmă, a îmbrățișat sistemele active de protecție (APS) pentru a intercepta grenadele reactive și alte proiectile. Versiunile mai noi ale Merkava (Mk. 3, 4 și Barak) folosesc Trophy APS de la Rafael sau  sistemul similar Iron Fist-Elbit Systems. Aceste dispozitive folosesc radare pentru a detecta o amenințare și pentru a lansa un proiectil, în câteva secunde, către racheta care se apropie. Rata lor de interceptare a crescut de-a lungul anilor. Rafael spune că acum este la peste 90% din cauza senzorilor și a vitezei de procesare.

Nu numai că APS mărește capacitatea de supraviețuire, dar poate provoca schimbări de tactică și doctrină pentru tancuri și angajarea transportoarelor blindate în luptă. Tancurile echipate cu APS devin adevărate active în războiul urban, acționând ca fortărețe care pot proteja vehiculele din apropiere. Israelul, de exemplu, a integrat sistemul de management al luptei Torch-X al Elbit Systems în Merkava Barak. Vine cu un sistem de căști IronVision pentru a oferi comandanților o capacitate de vedere pe zi și noapte la 360°. Aceste informații pot fi partajate cu alte vehicule, UAV-uri și noduri de comandă și control.

Americanii intenționează să doteze Abrams M1A2 cu astfel de sisteme. Noul Leopard 2A8 al Germaniei va fi dotat cu sistemul Trophy la fel ca și noul tanc britanic Challenger 3. Polonia s-a angajat într-o masivă  cumpărare de tancuri, iar Franța și Germania au convenit recent să continue dezvoltarea comună a unui nou tanc. Germania, în loc să-și elimine treptat tancurile, investește în vehicule de apărare antiaeriană noi, blindate, pentru a le proteja. Tancurile vor continua să evolueze, devenind ”suite de senzori” de rulare și noduri de comandă, control și informații pentru războiul de la sol.