Astazi, 26 martie, are loc la Bruxelles, in capitala Europei, Summitul Uniunea Europeana-Statele Unite ale Americii. Presedintele american Barack Obama se afla pentru prima data la Bruxelles de cand a preluat mandatul in 2009.

Astfel, prin prezenta sa in capitala UE, presedintele SUA confirma in mod neechivoc greutatea si importanta parteneriatului euro-atlantic.

Relatiile dintre Uniunea Europeana si SUA pe timpul crizei nu au fost consistente, fiecare incercand sa puna in ordine afacerile interne sau sa isi canalizeze eforturile catre zone mai apetisante, cum ar fi Asia-Centrala si Orientul Mijlociu pentru americani, in timp ce focusul pentru europeni a ramas doar pe criza interna pe care inca nu a reusit sa o rezolve.

Un semnal puternic de implicare dat de SUA a fost reprezentat de initiativa Acordului de Liber Schimb, un parteneriat economic cu beneficii reciproce si care are capacitatea de a consolida cele doua economii.

Asa cum am mai spus, importanta acestui acord este data si de o simpla cifra : Uniunea Europeana impreuna cu Statele Unite detin aproximativ 50% din PIB-ul mondial si realizeaza aproape o treime din volumul total al schimburilor comerciale din lume.

Cei aproximativ 500 de milioane de cetateni fac din Uniunea Europeana una din cele mai mari piete din lume pentru importul de produse finite si servicii, in special al celor cu valoare adaugata mare, este zona cu cele mai multe investitii ale companiilor straine si realizeaza cel mai mare numar de investitii in strainatate. Asadar, este o piata cu o atractivitate foarte mare. Inca.

In urma noilor evolutii la granita estica, acest acord prinde noi valente, care implica in mod direct tara noastra. Romania se poate constitui ca o trambulina pentru piata estica, un punct din care se pot ramifica relatiile comerciale – si nu numai – cu estul. Este o afirmatie ambitioasa, dar deloc imposibila.

Totusi, atentia din ultima perioada in relatiile UE-SUA s-a canalizat catre criza uncraineana/ criza din Crimeea. Acesta va fi si subiectul central al intalnirii de astazi. In mod specific, posibilele masuri de sanctiune aplicate Rusiei, masuri economice destul de dificile in conditiile in care multe state europene sunt dependente energetic de Rusia si de piata de desfacere estica. Si toate acestea asezate pe o „crestere economica zero” a UE.

Aici intervine iarasi importanta Acordului de Liber Schimb, prin intermediul caruia SUA ar putea exporta gaze (gazele de sist) in Europa. Se asteapta si votul Congresului american pentru ca acest lucru sa fie posibil.

Depasind spatiul colaborarii UE-SUA, nu pot sa nu ma intreb, in lumina ultimelor declaratii ale oficialilor trans-atlantici, cat de puternic ramane angajamentul NATO in regiune. Polonia, Romania si statele baltice, au solicitat direct sau indirect o reafirmare a principiului solidaritatii cuprins de articolul 5 din Carta Atlanticului de Nord. In consecinta s-au realizat exercitii militare comune, navale, aeriene pentru a calma teama instalata de instabilitatea regionala. Dar aceasta teama a fost emanata si de un lucru extrem de concret. Bugetul alocat inzestrarii armatei nu s-a ridicat la cifra agreata in Tratatul de Aderare si implicit capacitatea armatei romane nu se afla la standardele aliantei militare din care facem parte.

Am dorit pe buna dreptate si pe deplin justificat o garantie de securitate si apoi ne-am simtit confortabil cu semnarea acordului de aderare. Dar sa nu uitam ca securitatea, asemenea bunastarii economice, nu este un dat. Nu este in mod cert niciodata un cadou. Atat securitatea cat si bunastarea, nu se primesc. Se castiga!

In cadrul vizitei la Bruxelles, Barack Obama va avea o intalnire si cu Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen. Vizita la Bruxelles face parte dintr-un turneu care se va termina in Arabia Saudita. Despre acest turneu, consilierul pe Securitate Nationala, Susan Rice declara zilele trecute ca: „Daca exista o tema comuna al acestui turneu, ea consta in puterea fundamentala si in importanta aliantelor si parteneriatelor noastre. Din Europa pana in Asia si Orientul Mijlociu, capacitatea noastra de a conduce coalitii puternice este esentiala in realizarea unor progrese.”

Practic aici sta esenta politicii externe americane din ultimii ani. Faptul ca Europa este inclusa explicit pe aceasta axa a coalitiilor puternice, semnifica reafirmarea unei legaturi pragmatice, euro-atlantice, care a fost neglijata pana acum, mai ales in contextul actualei crize.

Dar ceea ce este valabil pentru Romania este valabil in mod evident si pentru Europa. Si in cazul Europei, ca si in cazul Romaniei, securitatea si bunastarea nu pica din cer si nici nu asteapta vremuri mai bune. Cu siguranta, Federatia Rusa si Vladimir Putin nu iau aceasta varianta in considerare.

Fara o armata comuna, fara o politica interna comuna (adica coordonata coerent) si mai presus de politica interna a unor state membre si fara o strategie si o politica economica comuna si vizionara, Uniunea Europeana nu va reusi sa isi castige nici securitatea si nici bunastarea.

Si cand vorbim de armata comuna, nu putem lua ca referinta procentul bugetului comun al UE din acest moment. Adica cel de 1% din PIB-ul spatiului european.