Ruleta lui Putin

Nici premierul indian Narendra Modi și nici Recep Tayyip Erdogan, președintele turc, un partener oportunist al lui Putin, nu l-au convins de inutilitatea războiului. Liderii țărilor din fosta Uniune Sovietică îl tratează acum pe Putin ca pe o figură periculoasă care își imaginează că este stăpânul unui imperiu inexistent. A rămâne în Rusia, în timpul mobilizării într-o armată care poartă un război „pentru scopuri iluzorii” – ca să o citez pe Alla Pugacheva, faimoasa vedetă pop de la Moscova și cea care s-a refugiat cu familia în Israel– înseamnă a sacrifica speranțe și planuri și, poate, chiar viața. Retorica patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse care slăvește moartea în lupta din Ucraina afirmând că, dacă cineva moare în serviciul militar „acest sacrificiu spală toate păcatele pe care persoana le-a comis” este cu totul atipică religiei ortodoxe. Până acum, devine clar, și nu numai pentru tânăra generație, că statul lui Putin își poate impune conducerea doar prin violență.

Putin și armele nucleare tactice

Președintele Vladimir V. Putin al Rusiei are în jur de 2.000 de arme nucleare tactice, dar utilitatea lor pe câmpul de luptă ar putea să nu merite costurile ulterioare. În ciuda tuturor amenințărilor sale de a folosi arme nucleare tactice asupra țintelor ucrainene, președintele Vladimir V. Putin descoperă acum ceea ce chiar oficialii americani au concluzionat cu ani în urmă: armele nucleare ”mici” sunt greu de folosit și greu de controlat.

Aruncate dintr-un obuzier nu vor fi utile scopului ales. Ar putea fi parte a unui ultim efort al lui Putin de a opri contraofensiva ucraineană, prin amenințarea că părți din Ucraina devin nelocuibile. Țintele ar putea fi o bază militară ucraineană sau un oraș mic. Cât de multă distrugere și radiații persistente ar rezulta depinde de factori precum dimensiunea încărcăturii nucleare și clima/vânturile. Dar chiar și o mică explozie nucleară ar putea provoca mii de morți și ar putea face o bază militară sau o zonă centrală nelocuibilă ani de zile. Din octombrie 2021 simulările pe computer realizate de Pentagon, de laboratoarele nucleare americane și agențiile de informații au încercat să modeleze ce s-ar putea întâmpla și cum ar putea reacționa Statele Unite în cazul în care Rusia ar folosi armele nucleare.

Nu este o sarcină ușoară, deoarece armele tactice vin în multe dimensiuni și varietăți, majoritatea cu un procent redus din puterea distructivă a bombelor aruncate de Statele Unite asupra Hiroshima și Nagasaki în 1945. Într-un discurs înflăcărat, plin de amenințări, dat după referendumurile de anexare a celor 4 regiuni ucrainene, Putin a spus că acele bombardamente „au creat un precedent”.

Cum au fost rezultatele simulărilor? Rezultatele acestora, a spus un oficial american familiarizat cu efortul, variază dramatic – în funcție dacă ținta lui Putin este o bază militară ucraineană îndepărtată, un oraș mic sau o explozie „demonstrativă” deasupra Mării Negre. Și totuși un mare secret înconjoară arsenalul de arme tactice al Rusiei, știind fiind faptul că acestea variază ca mărime și putere. Arma pentru care europenii se îngrijorează cel mai mult este focosul nuclear care se potrivește unei rachete Iskander-M și care ar putea ajunge în orașele din Europa de Vest mai ales că aceste rachete sunt desfășurate în Kalinigrad, undeva spre centrul Europei.

Cifrele ruse pun cea mai mică sarcina nucleară utilă a rachetei Iskander la aproximativ o treime din puterea explozivă a bombei de la Hiroshima. Se cunosc însă mult mai multe despre armele tactice concepute pentru arsenalul american din timpul Războiului Rece. Una făcută la sfârșitul anilor 1950, numită ”Davy Crockett” după grănicerul care a murit la Alamo, cântărea aproximativ 31 kg, părea un pepene mare cu patru aripioare. A fost concepută pentru a fi aruncată/trasă din spatele unui jeep și avea aproximativ o miime din puterea bombei aruncată la Hiroshima.

Amenințările nucleare ale lui Putin rămân ambigue

Statele Unite au avertizat Moscova despre „consecințele catastrofale”, dacă va folosi armele nucleare, după ce Rusia a anunțat că doctrina sa nucleară se va aplica pentru „noile” teritorii pe care le-a anexate de la Ucraina scrie Reuters. Generalul David Petraeus, fost șef al CIA și omul care a învins insurgența în Irak în timpul războiului de acolo, a devoalat că în caz de atac nuclear în Ucraina Occidentul va ataca toate țintele militare ruse din teritoriul ucrainian și din Marea Neagră (rușii și-au retras flota de submarine de la Sevastopol, din Crimeea, în portul Novorossiysk din sudul Rusiei). Relocarea se datorează probabil schimbării recente a nivelului de amenințare la securitatea bazelor ruse din Crimeea în fața capacității crescute de lovire pe distanță lungă a ucrainenilor. Consolidarea forțelor marinei ruse în Marea Neagră ca parte a invaziei Ucrainei este bine-cunoscută.

Mai puțin se vorbește despre construcția aferentă în Marea Mediterană, văzută ca apărare exterioară pentru operațiunile din Marea Neagră. În urma doctrinei ruse, aceasta poate face parte dintr-o descurajare împotriva implicării NATO în război. Naval News a văzut indicii puternice că un submarin de atac rus (SSN) sau un submarin cu rachete de croazieră (SSGN) operează în apropierea Italiei. Nu este clar de cât timp operează submarinul acolo. Cea mai simplă explicație este că a fost desfășurat acolo pentru a înlocui crucișătorul, clasa Slava, Mareșal Ustinov, care a părăsit Marea Mediterană pe 24 august. În timp ce Ustinov navighează provocator între Regatul Unit și Irlanda, submarinul s-ar putea să fi fost relocat în Mediterană din Flota de Nord. Într-un fel, crucișătorul oferă o distragere a atenției. Dar atenția NATO pare să-și fi îndreptat către mișcările submarinului. Ce tip de submarin este?

Nu prea se știe. Putem restrânge cercetarea la trei tipuri generale de submarine. Poate fi un submarin de atac cu propulsie nucleară (SSN): principalul tip în serviciul rusesc este clasa Akula, dar există și clase Sierra-I/II și Victor-III. Sau poate fi un submarinul cu rachete de croazieră din clasa Oscar-II (SSGN). Acestea sunt înarmate cu 24 de rachete antinavă supersonice extrem de puternice de tip Granit (SS-N-19 Shipwreck). Deși acestea sunt submarine mai vechi, ele sunt încă o platformă anti-portavion formidabilă, mai mult decât Ustinov.În cele din urmă, poate fi unul dintre cele mai recente SSGN-uri din clasa Severodvinsk (alias Yasen) ale Marinei Ruse. Acestea poartă rachete de croazieră mult mai moderne, capabile atât de misiuni anti-navă, cât și de atac pe uscat. Ele sunt, de asemenea, mai silențioase și considerate mai puternice.

În multe privințe, clasa Severodvinsk este cea mai capabilă din inventarul rusesc. Unul dintre aceste submarine, Severodvinsk (K-560) a fost andocat la Sankt Petersburg în iulie. A părăsit Marea Baltică în august, împreună cu un submarin din clasă Akula (K-157). Totuși, acestea trebuiau să navigheze spre nord. Rusia a mai desfășurat submarine cu propulsie nucleară în Mediterană, dar nu frecvent. Flota din Mediterana are deja două submarine din clasa Improved-KILO la baza marinei ruse din Tartus, în Siria. În contextul actual, desfășurarea de submarine de atac rusești este legată de războiul din Ucraina. Tensiunile recente dintre Serbia și Kosovo sunt, de asemenea, în apropiere iar acestea devin un mijloc de descurajare. Revenind la posibila folosire a armelor nucleare The New York Times precizează că declarațiile consilierului în probleme de securitate națională al SUA, Jake Sullivan, ilustrează cât de repede s-a intensificat această retorica, pe măsură ce Rusia a șovăit pe câmpul de luptă în ultimele luni. Avertismentul Casei Albe, repetat de Jake Sullivan de mai multe ori în trei interviuri televizate pe 2 octombrie 2022, a fost lăsat în mod deliberat o vagă percepție cu privire la consecințele: diplomatice, economice sau militare. Financial Times relatează că țările occidentale fac planuri de răspuns în cazul în care Rusia va folosi arme nucleare. Cel mai probabil, răspunsul va fi unul convențional, nu unul nuclear, concluzionează publicația.

Putin nu a spus în mod explicit că Rusia va folosi arme nucleare împotriva luptei continue a forțelor militare ucrainene pentru a relua regiunile pe care Rusia spune că le-a anexat (deși nimeni nu știe care sunt granițele acestor teritorii). Dar comentariul său din 21 septembrie părea să depășească doctrina Rusiei conform căreia armele nucleare vor fi folosite împotriva adversarilor care folosesc arme convenționale numai dacă existența statului rus este amenințată. Mulți experți militari se îndoiesc că utilizarea armelor nucleare ar schimba starea câmpului de luptă. Armele nucleare tactice sau cu randament redus nu sunt neapărat mai eficiente împotriva țintelor militare decât puterea de foc convențională. Ucraina, care luptă pentru supraviețuirea sa ca națiune și țară independentă, este considerată ca fiind puțin probabil să se predea lui Putin, chiar dacă acesta va ordona un atac nuclear asupra orașelor sale.

Feodosia-13

Există o facilitate în Crimeea din timpul URSS. Ma gândesc la fostul depozit de arme nucleare de la Feodosia din Crimeea. La Feodosia s-a constituit un batalion de asalt aeropurtat 171 aparținând Forțelor Aeropurtate Ruse. Probabilitatea prezenței focoaselor nucleare pentru sistemele de rachete maritime și de coastă pe teritoriul Crimeei a fost foarte mare încă din 2015-2016. Deja în martie-mai 2014, armata rusă a preluat controlul și a inspectat una dintre bazele centrale de depozitare și întreținere a armelor nucleare din fostul URSS – instalația Feodosia-13. În aprilie 2015, a fost înregistrată o mișcare de mașini marcate cu semnul „Pericol nuclear” de la Rostov-pe-Don către Peninsula Crimeea. Anterior, încărcături similare au fost văzute în mod repetat în apropierea orașului Sudak.

Înainte de 1994, această facilitate secretă din Crimeea a servit pentru depozitarea bombelor nucleare. Odată cu angajarea din 2015 a personalului de serviciu la Feodosia-13, Rusia demonstrează intențiile de desfășurare a armelor nucleare în Crimeea ocupată (este posibil ca focoase nucleare să fie deja depozitate). Să vă reamintesc că principala sarcină a Gărzii Naționale Ruse (anterior Trupele Interne ale Ministerului Afacerilor Interne) este asigurarea securității obiectivelor de mare importanță, a mărfurilor speciale, a echipamentelor și a structurilor legate de comunicații la unitățile care sunt supuse cerințelor obligatorii de securitate, pe baza reglementărilor guvernamentale.

Datele au fost strânse prin investigațiile din surse deschise (OSINT-open source intelligence) și…. Acest lucru creează un scenariu îngrijorător pentru țările din regiunea Mării Negre și nu numai, cu posibilitatea ca alte națiuni să devină ținta politicii agresive a Kremlinului pentru extinderea sferei de influență a Rusiei. Îmi aduc aminte de aplicațiile pe hartă pe care le desfășura Tratatul de la Varșovia în România la Neptun (România nu accepta trupele Tratatului pe teritoriul national după 1968-invazia din Cehoslovacia; aplicațiile se făceau pe hartă). În hotărârea finală a comandantului Frontului Tratatului de la Varșovia (cel care conducea aplicația) exista întotdeauna un punct în care se trecea la folosirea armelor nucleare tactice în raionul de responsabilitate (mă refer la Direcția operațională de sud spre Grecia țară NATO).

Apărarea antiaeriană a Crimeei

În Crimeea există Divizia 31 Apărare Antiaeriană – Sevastopol a Armatei 4 Forțe Aeriene și Apărare Antiaeriană – Rostov pe Don. În compunerea diviziei se află două regimente de rachete antiaeriene și un regiment radiotehnic. Regimentul 12 Rachete Antiaeriene – Sevastopol dispune de două divizioane de rachete S-400, dislocate la Sevastopol și Evpatoria, și un divizion Pantsir-S.

În structura Regimentului 18 Rachete Antiaeriene – Feodosia se află trei divizioane S-400, la Feodosia, Dzankoi și Kerci, precum și un divizion Pantsir-S. Rusia dispune în total în Regiunea Mării Negre de șapte divizioane de rachete antiaeriene S-400. Pe lângă cele cinci divizioane din Crimeea, încă două divizioane de acest tip mai sunt dislocate în Ținutul Krasnodar, la Novorossiysk și Soci. Acestea fac parte din Regimentul 1537 Rachete Antiaeriene – Novorossiysk al Diviziei 51 Apărare Antiaeriană – Rostov pe Don. Înainte de începerea războiului în Ucraina partea rusă și-a intensificat pregătirile în ceea ce privește respingerea atacurilor cu rachete de croazieră. În 2021, un exercițiu de acest fel a fost executat și de la bordul navelor de luptă aflate în punctele de dislocare permanentă de la Sevastopol și Novorossiysk. Pregătirile au fost justificate pe fondul creșterii prezenței navale a SUA și NATO în Marea Neagră, unde sunt aduse din ce în ce mai multe nave purtătoare de rachete de croazieră, care ar putea fi întrebuințate pentru un eventual atac împotriva statului rus.

Aderarea la NATO

Și din nou despre aderarea la NATO. Kievul îndeamnă Occidentul să facă mai mult pentru a descuraja un atac nuclear rusesc. Pe 30 septembrie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că guvernul său va solicita aderarea la NATO. Este puțin probabil ca Alianța să spună da: apartenența Ucrainei, în timp ce invazia rusă continuă, ar obliga NATO să intre în război cu Rusia, ceea ce SUA și aliații săi europeni nu o vor face. Liderii Cehiei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Macedoniei de Nord, Muntenegrului, Poloniei, României şi Slovaciei au publicat o declarație comună pe site-urile lor, în care se spune că „Susținem Ucraina în apărarea sa împotriva invaziei Rusiei, cerem (ca Rusia) să se retragă imediat din toate teritoriile ocupate şi încurajăm toți aliații să îşi mărească substanțial ajutorul militar acordat Ucrainei”. În declarație se precizează că liderii „susțin cu fermitate decizia summitului NATO de la București din 2008 privind viitoarea aderare a Ucrainei”.

La summitul din 2008, membrii NATO au salutat aspirațiile de aderare ale Ucrainei şi Georgiei, dar au refuzat să ofere un calendar clar pentru posibila aderare a celor două ţări. Declarația nu a menționat nici ea un calendar. Dacă doreau să fie clari și fermi, cei 9 nu se limitau acum la a face referire la decizia de principiu a NATO din 2008, care, de fapt, a fost un refuz al Alianței față de propunerea SUA, a lui George W Bush , de a discuta invitarea atunci a celor două state est-europene. Germania și Franța s-au opus iar poziția finală a fost un compromis slăbuț și o abandonare a Ucrainei și Georgiei în mâinile criminale ale Rusiei. Poate era mai simplu ca cei 9 să declare că susțin pur și simplu invitarea Ucrainei să adere la NATO, adică ceea ce a cerut Kievul acum. Cei 9 au părut curajoși și fermi, dar au ”dat-o cotită” și, de fapt, se vede că nu vor să îi supere ce cei mari, al căror cuvânt va fi decisiv, deci se feresc să spună răspicat dacă susțin invitarea Ucrainei în NATO. Și mai este un lucru: Estul privește diferit conflictul din Ucraina iar sprijinul acordat acestora de cei 9 este important (vezi instruirea militarilor ucraineni și bazele de reparare a tehnicii militare occidentale din Polonia și transportul esențial de produse agricole pe liniile navale si terestre ale Românie dar și sprijinul politic/militar al Țărilor Baltice).

Războiul de eliberare a teritoriilor ocupate de Rusia trebuie să fie purtat până la înfrângerea Rusiei de către Ucraina (cu sprijinul militar occidental). Consilierul pentru securitate națională al SUA, Jake Sullivan, a declarat pentru reporteri că el consideră că cererea Ucrainei „ar trebui să fie preluată la un moment diferit”. Iar secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a fost circumspect în declarațiile sale cu privire la cererea Ucrainei. Duminică, pe 2 septembrie, într-un interviu la „Meet the Press” de la NBC, Stoltenberg a avertizat că, deși „NATO are o politică cu ușile deschise” și Ucraina este binevenită să aplice, „toți cei 30 de aliați trebuie să fie de acord să ia o astfel de decizie”.

Un fel de… Post Scriptum:

Cu aproximativ o săptămână înainte ca Vladimir Putin să înceapă ”operațiunea specială/războiul în Ucraina”, tribuna editorialelor The Daily 202/Washington Post a oferit un fel de imagine a portretului președintelui rus ca „fostul ofițer viclean al KGB”, calculat și nemilos. Portretul este corect dar devoalează și o parte ciudată a lui Putin. Odată l-a confruntat pe președintele George W. Bush cu afirmația că America a trimis în mod deliberat exporturi de pui congelați expirați în Rusia.

De asemenea el l-a acuzat pe Bush că l-a concediat pe prezentatorul CBS, Dan Rather(!?). A mai fost un moment în care a simțit o capcană în discursul despre sport al președintelui Barack Obama: „Am comparat notițele despre expertiza președintelui Putin în judo și abilitățile mele în declin în baschet”, a glumit Obama când s-au întâlnit în 2013 într-o stațiune din Irlanda de Nord. „Și amândoi am fost de acord că, pe măsură ce îmbătrânești, este nevoie de mai mult timp pentru a te recupera.” Da, Putin a îmbătrânit și ar trebui să lase locul altuia mai tânăr…Din fericire pentru el Politbiuro-ul (centrul de putere sovietic) care să ia decizii a fost desființat în 1990!

Note de subsol

Bătălia de la Alamo (23 februarie – 6 martie 1836) a fost un eveniment esențial în Revoluția din Texas. După un asediu de 13 zile, trupele mexicane sub președintele general Antonio López de Santa Anna au revendicat Misiunea Alamo de lângă San Antonio de Béxar (actualul San Antonio, Texas, Statele Unite), ucigând majoritatea texanilor și tejanilor (mexicani care trăiau în Texas) din interior. Cruzimea lui Santa Anna în timpul bătăliei i-a inspirat pe mulți texani și tejani să se alăture Armatei Texiane. Încurajați de dorința de răzbunare, texanii au învins armata mexicană în bătălia de la San Jacinto, pe 21 aprilie 1836, punând capăt revoltei în favoarea nou-formatei Republici Texas-(Wiki)
2. Simbolurile de clasificare ale marinei Statelor Unite ale Americii pentru submarinele cu rachete de croazieră sunt SSG, SSN și SSGN – SS desemnează submarin, G denotă rachetă dirijată, iar N indică faptul că submarinul este propulsat nuclear.
3 Clasa Akula, desemnarea sovietică a Project 971 Shchuka-B este o serie de submarine de atac cu propulsie nucleară de a patra generație, desfășurate pentru prima dată de Marina sovietică în 1986.
4. K-560 Severodvinsk este un submarin cu rachete de croazieră cu propulsie nucleară din clasa Yasen al Marinei Ruse și nava principală a clasei. Submarinul poartă numele orașului Severodvinsk si este dislocat în Flota Rusă de Nord.
5 În 1981, Rather a fost promovat ca prezentator de știri pentru CBS Evening News, rol pe care l-a ocupat timp de 24 de ani. Alături de Peter Jennings de la ABC News și Tom Brokaw de la NBC News, a fost unul dintre prezentatorii de știri nocturne „Big Three” din SUA din anii 1980 până la începutul anilor 2000. A contribuit frecvent la revista săptămânală de știri a CBS, 60 Minutes. Mai degrabă a părăsit biroul în 2005, în urma controversatei afaceri a documentelor Killian, în care a prezentat documente neautentificate într-un raport de știri despre serviciul militar al președintelui George W. Bush din perioada războiului din Vietnam în Garda Națională. A continuat să lucreze cu CBS până în 2006, când a fost concediat brusc. În septembrie 2007, Rather a intentat un proces de 70 de milioane de dolari împotriva CBS și a fostei sale companii-mamă Viacom. Mai degrabă a acuzat rețeaua și proprietatea și conducerea ei că l-au făcut un „țap ispășitor” în povestea Killian. O curte intermediară de apel a statului New York a respins procesul în septembrie 2009, iar Curtea de Apel din New York a refuzat să-l reintroducă în ianuarie 2010. Din 2021, el scrie buletinul informativ „Steady” pe platforma Substack. Newsletter-ul este gratuit, dar are și opțiune de abonament plătit. (Wiki