La aproape o săptămână după uciderea la Teheran a liderului politic Hamas, Ismail Haniyeh, autoritățile iraniene își cântăresc opțiunile cu privire la modul de a răspunde Israelului, pe care l-au acuzat pentru asasinat. De la liderul suprem ayatollah Ali Khamenei la noul președinte moderat ales Masoud Pezeshkian până la comandanții militari duri, retorica s-a concentrat în mare parte pe promisiunea că uciderea nu va rămâne fără răspuns, iar răzbunarea va fi severă și va face Israelul să-și regrete fapta.

În aceste condiții prezența militară a SUA în regiunea Orientului Mijlociu Lărgit va rămâne semnificativă (America’s Greater Middle East (GMO)-un termen  politic inventat de a doua administrație Bush în primul deceniu al secolului XXI și lansat de Condoleezza  Rice, fost secretar de stat al SUA,  pentru a desemna diferite țări, care aparțin lumii musulmane, în special Afganistan, Iran, Pakistan și Turcia dar care sunt incluse numai uneori în arie cât și alte diverse țări din Asia Centrală).

În timp ce operațiunile militare ale Israelului în Fâșia Gaza au devenit controversate și sensibile pentru Casa Albă, un conflict între Israel și Iran în care regimul iranian lansează un număr mare de drone, rachete de croazieră și rachete balistice în Israel este o problemă cu totul diferită, ceea ce înseamnă că acum este sigur că asistența de securitate americană va fi disponibilă. Negocierile dintre Israel și Hamas pentru un acord de încetare a focului, pentru eliberarea ostaticilor, sunt efectiv suspendate și nu vor continua, în cel mai bun caz, decât după ce Iranul va lansa represaliile promise împotriva Israelului pentru asasinarea liderului Hamas Haniyeh. 

Cine îl va înlocui pe Haniyeh?

Pentru Hamas, moartea lui Haniyeh este o mare pierdere. El nu a fost doar o voce eficientă pentru grupul din străinătate, ci și unul dintre liderii săi cei mai pragmatici din punct de vedere politic, care a lucrat pentru a construi arhitectura de sprijin regional a Hamas.

Haniyeh a avut o rețea profundă de relații personale formate de-a lungul anilor în rolul său. Acestea vor trebui acum cultivate cu minuțiozitate de oricine îi va urma, într-un moment delicat pentru grup. Știrile din zonă ne devoalează numele viitorului lider Hamas: Yahya Sinwar este cel care îl va înlocui pe Ismail Haniyeh ca următor șef al biroului politic al Hamas. Sinwar, care a petrecut două decenii în închisorile israeliene, a fost mult timp privit de oficialii israelieni ca un strateg sofisticat, cu o înțelegere aprofundată a societății lor.

El este liderul Hamas în Gaza din 2017. Decizia de a-l numi pe Sinwar este un indiciu că, la zece luni de la începutul războiului, liderii grupării palestiniene rămân ferm în spatele deciziei luate pe 7 octombrie de a ataca sudul Israelului. În mod sigur ideea uciderii liderilor Hamas nu a decapitat organizația.

De ce se așteaptă ca Iranul să atace Israelul?

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a emis un ordin ca Iranul să lovească direct Israelul, potrivit a trei oficiali iranieni informați cu privire la ordin scrie The Israel Times. Guvernul iranian a spus că orice atac de răzbunare va implica și forțele sale proxi, care includ Hezbollah din Liban, Houthii din Yemen și militanți din Irak. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a declarat duminică, 4 august, că țara sa se află „într-un război pe mai multe fronturi împotriva axei malefice a Iranului” și este „pregătită pentru orice scenariu – atât ofensiv, cât și defensiv”.

Între timp Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Şoigu, a sosit la Teheran pentru discuții cu conducerea iraniană, inclusiv cu preşedintele Masoud Pezeshkian (Reuters). În timp ce legăturile bilaterale au înflorit sub defunctul președinte conservator Ebrahim Raisi (2021-2024), actualul președinte reformist Pezeshkian a semnalat dorința de a se angaja cu Occidentul.

O astfel de schimbare a Teheranului, dacă ar fi acceptată de capitalele occidentale, ar putea fi problematică pentru Moscova și ar putea juca un rol în angajarea Rusiei. Problema din punctul meu de vedere rămâne declarativă la nivelul președintelui Iranului. Relația cu Rusia este complexă la ora actuala și este greu ca Teheranul să schimbe macazul. Pentru mine rămâne neclar dacă data exactă a călătoriei lui Shoigu în Iran a fost stabilită înainte de uciderea lui Haniyeh.

Cu toate acestea, o astfel de călătorie, în climatul actual poate fi văzută fie ca sprijin rusesc pentru Iran față de Israel, fie ca o încercare de a gestiona tensiunile dintre cei doi inamici regionali. Depinde de interesul lui Putin în relația cu Netanyahu. Egiptul a informat delegația israeliană la nivel înalt care a vizitat sâmbătă 3 august Cairo, pentru discuții indirecte cu negociatorii americani și egipteni, că nu va face parte dintr-o coaliție militară regională pentru a respinge un potențial atac de răzbunare iranian împotriva Israelului, anunță publicația de știri deținută de Qatar Al-Araby al-Jadeed.

În aprilie, un atac masiv cu drone și rachete din Iran a fost dejucat de o coaliție care cuprindea Israel, Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Qatar, Egipt, Iordania, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Bahrain. Într-un efort de a-și menține neutralitatea și de a reduce tensiunile din regiune declanșate de asasinarea șefului Hamas Ismail Haniyeh, Egiptul a notificat, de asemenea, Teheranul că își va închide spațiul aerian oricărei acțiuni militare care ar amenința securitatea regională, scrie publicația din Qatar.

În aria Israelului s-au făcut eforturi deosebite de a crea o zonă de apărare anti aeriană, pe teritoriul Iordaniei, de care să beneficieze și Israelul. Acesta este o dovadă a durabilității tratatului de pace din 1994, în ciuda relațiilor foarte dificile dintre Iordania și Israel din ultimele șase luni, a dorinței conducerii iordaniene de a evita o escaladare a conflictului regional care a început pe 7 octombrie și, mai important, cât de mult Regele Iordaniei Abdullah apreciază legăturile sale strategice cu Statele Unite.

Al Araby al Jadeed, cu sediul în Londra, deținută de Qatar scrie că Iordania și-a exprimat îngrijorarea față de Irak cu privire la prezența milițiilor irakiene susținute de Iran de-a lungul graniței Iordania-Irak, citând doi oficiali irakieni. Se pare că Iordania este îngrijorată în mod special de posibilitatea ca milițiile irakiene susținute de Iran să tragă cu drone și rachete din zonele apropiate de granița cu Iordania, spre Israel.

Război în Orient?

Da, va fi! Când, cum se va desfășura nu știm. Ar putea fi atacate orașele și instalațiile militare din Israel sau active ale Israelului din străinătate? Propaganda iraniană a făcut o listă cu țintele militare și civile, probabile, ale armatei sale în Israel, sugerând ca Forțele de Apărare Israeliene (IDF) să disperseze mijloacele de apărare antiaeriană și antirachetă într-o zonă largă. 

Eu scriu aceste rânduri pe 5 august. Surse anonime de informații occidentale au declarat pentru Sky News Arabia că Iranul și Hezbollah-ul libanez ar putea ataca Israelul de sărbătoarea evreiască Tisha B’Av din 12-13 august ca răzbunare pentru uciderea lui Ismail Haniyeh (Tisha B’Av sau Ziua a 9-a lunii Av este o zi de post în religia iudaică, stabilită în cartea profetului Zaharia 8:19 împreună cu alte trei posturi în amintirea distrugerii Templului din Ierusalim). Palnificarea unui răspuns a Hezbollah și a Teheranului este o „lucrare în curs”, o lucrare complicată pentru că iranienii intenționează o lovire a Israelului din mai multe direcții.

Ea se poate declanșa în orice moment. Iranul și Axa sa de rezistență ar folosi probabil primul val al atacului asupra Israelului pentru a evalua apărarea antiaeriană israeliană în pregătirea celui de-al doilea val al atacului. Iranul și aliații săi au lansat aproximativ 170 de drone de atac unidirecțional, 30 de rachete de croazieră și 120 de rachete balistice asupra Israelului în atacul din aprilie 2024. Acum numărul acestora va crește semnificativ.

Reacția SUA

Președintele Joe Biden a convocat pe 5 august Consiliul Național de Securitate pentru a discuta cele mai recente evoluții regionale și a vorbit, de asemenea, cu Regele Abdullah II al Iordaniei. Duminică, 4 august, regele și-a trimis ministrul de externe, Ayman Safadi, în Iran, într-un ultim efort de a modera represaliile Iranului. Safadi a fost primul oficial iordanian, la nivel înalt, care a vizitat Iranul în aproximativ 20 de ani, iar vizita sa a venit pe măsură ce tensiunile dintre Amman și Teheran au izbucnit în aprilie, când Regatul Hașemit a luat parte la coaliția condusă de SUA care a interceptat sute de proiectile iraniene lansate. împotriva Israelului.

Între timp, instituțiile de știri israeliene au raportat, după o întâlnire de securitate convocată duminică 4 august de prim-ministrul Benjamin Netanyahu, că Israelul va lua în considerare lansarea unui atac preventiv pentru a descuraja Iranul dacă propriile sale informații ar dezvălui că Teheranul este pe cale să lanseze un atac. Să înțelegeți clar marea problemă care declanșează atacul iranian este locul unde a fost ucis liderul Hamas: Teheran!. Atacurile de la Beirut și Teheran semnalează un război israelian mai larg cu Iranul și împuterniciții/proxi săi.

În ultimele săptămâni, Forța de Apărare Israeliană (IDF) a intrat în mod clar în ofensivă cu un raid în portul Hodeida din Yemen, care este sub controlul rebelilor Houthi. Apoi a ucis oficialul militar Hezbollah, Fuad Shukr, în suburbiile capitalei Libanului, Beirut, și în final asasinarea liderului Hamas, Ismail Haniyeh, la Teheran. Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a promis răzbunare pentru uciderea lui Haniyeh. Poveste cum a fost ucis nici nu mai contează.

Mossadul are un arsenal sofisticat de scenarii de ucidere a liderilor teroriști. Nu există nicio îndoială că Hezbollah va dori și el să se răzbune pentru uciderea lui Fuad Shukr. De asemenea, Houthi vor lua parte, fără îndoială, la orice răzbunare pe care o plănuiește Iranul. Hamas, Hezbollah și Houthii, precum și milițiile atât din Irak, cât și din Siria sub auspiciile Corpului Gărzilor Revoluționare din Iran (IRGC), alcătuiesc ”Axa de rezistență” a Iranului. Conducerea IRGC a încurajat, cel puțin de la jumătatea anului 2023, coordonarea între aceste grupuri dar și crearea unui centru de comandă comun în Damasc. Conflictul dintre Israel și Hamas din Gaza a oferit uneori ocazia testării acestei colaborări. 

Rusia înarmează Houthi! 

Agențiile de informații ale Statelor Unite spun că Rusia ar putea trimite rachete antinavă avansate pentru Houthi  din Yemen, ca răzbunare pentru sprijinul acordat de Washington pentru Ucraina, a informat ziarul The Wall Street Journal, citând oficiali americani. Între timp, șeful Comandamentului Central al SUA, Erik Kurilla, a avertizat că operațiunile conduse de SUA „eșuează” să prevină atacurile Houthi la Marea Roșie.

Într-o scrisoare secretă către secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, Kurilla a cerut acțiuni militare potențial mai puternice și o abordare a „întregul guvernului” care ar intensifica presiunea diplomatică și economică asupra Houthi. Mulți oameni au considerat că tonul memoriului este puțin șocant dar punctul lui Kurilla a fost că ”militarii americani vor muri dacă continuăm să mergem în acest fel” (The Time of Israel).

SUA și alte națiuni, în special Marea Britanie, au efectuat lovituri aeriene ample asupra țintelor Houthi din Yemen, în efortul de a preveni atacurile rebelilor susținuți de Iran asupra navelor comerciale din Marea Roșie. Jurnalul Middle East Eye a raportat în iunie că Arabia Saudită a convins Rusia să nu furnizeze rachete de croazieră antinavă Houthi.

Cu toate acestea, serviciile de informații americane evaluează că Moscova își reînnoiește eforturile de a înarma Houthii după ce Casa Albă a aprobat utilizarea de către Kiev a armelor fabricate de SUA pentru a lovi ținte în interiorul Rusiei, a spus jurnalul, adăugând că natura informațiilor este neclară. Sute de rachete Houthi, lansatoare de rachete și drone de atac, precum și zeci de spații de depozitare și mai multe centre de comandă, sisteme de apărare aeriană, radare și elicoptere, reprezentând „o cantitate semnificativă de capacitate militară  Houthi”, au fost distruse în lovituri conduse de SUA, a spus un oficial al apărării pentru Time of Israel.

Reacția Hezbollah după moartea lui Fuad Shukr

Este important să rețineți că uciderea lui Fouad Shukr în Beirut deschide o pagină  separată între Israel și Hezbollah-ul libanez. Până acum, Hezbollah a precizat clar că angajamentul său împotriva Israelului s-a constituit într-un „front de sprijin” pentru Hamas în Gaza, care va fi închis la atingerea unui încetări a operațiunilor militare israeliene. Pierderea lui Shukr în capitala libaneză introduce un nou calcul pentru Hezbollah, deoarece încetarea focului fără răzbunare pentru uciderea acestui înalt oficial militar riscă din nou să prezinte slăbiciune în fața propriilor militanți.

Atât pentru iranieni, cât și pentru mandatarul lor libanez, principala dilemă constă în evaluarea obiectivelor israeliene. Iranienii au avut un deceniu și jumătate de succes neîntrerupt, extinzându-și raza de acțiune militară în Irak, Siria și Yemen, apropiindu-se în același timp de o capacitate nucleară. Dacă acum, prematur din punctul lor de vedere, ar provoca un război regional, ei s-ar putea confrunta cu pagube și distrugeri ample. 

Israelul prioritate de securitate națională pentru Washington

SUA nu doresc ca Israelul să escaladeze în continuare, dar ar putea să ajute Ierusalimul în fața unui atac susținut la scară largă. Secretarul Apărării, Lloyd Austin, a ordonat desfășurarea de distrugătoare și crucișătoare suplimentare ale marinei, ambele cu capacități de rachete balistice ofensive și defensive, deoarece Pentagonul ia, de asemenea, măsuri pentru a consolida apărarea antirachetă terestră, a declarat Sabrina Singh, purtătoarea de cuvânt a Pentagonului, într-o declarație vineri seară, pe 2 august. 

Printre opțiunile disponibile pentru asistență se numără avioanele de luptă de la bordul portavionului  Theodore Roosevelt și distrugătoarelor navale din apropiere, inclusiv USS Daniel Inouye, USS Russell, USS Cole, USS Laboon și USS Michael Murphy. Distrugătorul USS John S. McCain se află și el în regiune, rămânând în Golful Persic pe măsură ce celelalte nave de război americane s-au mutat, a declarat un oficial american familiarizat cu repoziționarea.

Alte cinci nave de război americane se află în estul Mării Mediterane și ar putea ajuta Israelul dacă vor fi solicitate. Printre acestea se numără USS Wasp, USS Oak Hill, USS New York, USS Bulkeley și USS Roosevelt. Bulkeley și Roosevelt sunt distrugătoare cu capacități de rachete balistice ofensive și defensive, în timp ce celelalte trei formează Wasp Amphibious Ready Group, o echipă de trei nave formată cu peste 4.000 de pușcași marini și marinari americani, care include avioane de luptă ale Corpului Marin, un batalion de infanterie și alte forțe de luptă din Unitatea 24 Expediționară Marină.

O escadrilă suplimentară de avioane de luptă va fi de asemenea dislocată în Orientul Mijlociu pentru a consolida sprijinul aerian defensiv, a spus purtătoare de cuvânt. Austin a ordonat, de asemenea, desfășurarea unui portavion USS Abraham Lincoln și a navelor de escortă asociate acestuia pentru a se asigura că un portavion rămâne în regiune, a spus Singh.

Un alt portavion, USS Theodore Roosevelt, a fost văzut vineri, 2 august, în Golful Oman însoțit de alte câteva nave de război, după care s-a muta într-o altă locație nedevoalată, a declarat un oficial american, vorbind sub rezerva anonimatului din cauza sensibilității problemei. Schimbarea lasă deschisă posibilitatea ca aceste active navale să se mute în apropierea Israelului dacă navighează spre vest în jurul Yemenului, spre Marea Roșie. Ce opțiune va alege Teheranul? Vom ști în curând.

În Ierusalim, municipalitatea tocmai a publicat o listă de adăposturi, împreună cu o declarație laconică prin care îi sfătuia pe locuitorii orașului să aprovizioneze cu suficientă apă și hrană pentru trei zile. De remarcat ca acum vreo 20 de ani Israelul a construit un buncăr special pentru conducerea țării, un buncăr care are legătură directă cu ministerul apărării.

Cum poate arăta răzbunarea Iranului?

O primă opțiune este un atac cu rachete și drone, care implică atât forțe iraniene, cât și forțe proxi din diferite puncte din regiune. Este de remarcat faptul că atacurile din 13 aprilie, după uciderea de către Israel a generalului IRGC Mohammed Reza Zahedi, nu au implicat forțe proxi și au fost conduse numai de mijloacele militare ale statului iranian. Dar mandatarii Teheranului din Yemen, Liban, Irak și Siria au lovit cu toții Israelul în cursul conflictului într-un atac necoordonat. Un atac coordonat ar reprezenta răspunsul maxim al Iranului. Este cea mai probabilă opțiune de a deschide ușa către un război regional. 

O a doua opțiune ar fi un atac care implică unul sau altul dintre proxi sau o combinație a acestora. Dilema iraniană aici ar fi că un astfel de atac ar putea să nu fie perceput ca un răspuns suficient de sever chiar și la numărul mare al loviturilor de la Teheran. 

O a treia opțiune ar fi o lovitură direcționată asupra unei ținte israeliene de prestigiu, cum ar fi un înalt oficial. Acesta ar constitui un răspuns direct și simetric la uciderea lui Haniyeh. Până acum, însă, Iranul nu a demonstrat capacitățile de informații precise care singure ar face fezabilă o astfel de operațiune. 

În cele din urmă, Iranul ar putea lăsa problema răzbunării în seama Hamasului. La urma urmei, un lider al acelei mișcări a fost ținta Israelului. Cu toate acestea, având în vedere starea actuală neplăcută a capacităților Hamas, această opțiune pare puțin probabilă.

Odată cu lovitura asupra lui Fuad Shukr (sau Hajj Mohsin), un consilier militar al liderului Hezbollah Hassan Nasrallah de la Beirut, israelienii au vrut să transmită un mesaj puternic conducerii Hezbollah că amândoi sunt vulnerabili și că IDF, în ciuda lunilor de luptă, au capacitatea de a provoca daune semnificative ”cetății Hezbollah” din Beirut. Există presiuni politice în Israel pentru a adopta și o abordare mai consistentă, atât ca răspuns la incidentul din Majdal Shams, cât și, în general, pentru a rezolva amenințarea gravă pe care o reprezintă organizația pentru comunitățile israeliene din apropierea graniței Israel-Liban, încălcând Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 1701 (2006).

optzeci de mii de israelieni și-au părăsit casele temându-se de un atac în stilul din 7 octombrie, ceea ce nu este o îngrijorare nerezonabilă având în vedere descoperirile recente de tuneluri sub graniță. Dacă vreți o concluzie eu cred că un război între Israel și Hezbollah/Liban a devenit inevitabil.

Livrările de armament din Rusia către Teheran

În timp ce cooperarea a crescut în general, rămân multe obstacole. De exemplu, Iranul a evitat până acum să exporte suficiente rachete balistice în Rusia, pe fondul avertismentelor de la Washington. În plus, colaborarea în sectorul energetic a fost slabă. În februarie 2024, au apărut rapoarte conform cărora Iranul ar fi furnizat Rusiei aproximativ 400 de rachete, inclusiv rachete cu rază scurtă de acțiune Fateh-110.

Cu toate acestea, se pare că aceste rapoarte au fost respinse de Iran, Rusia și Ucraina. Speculațiile conform cărora Rusia ar putea livra Iranului până la două duzini de avioane de luptă Sukhoi-35 (Su-35) și elicoptere de atac Mi-28 nu s-au concretizat sau nu avem informații concludente. Asta chiar dacă în septembrie 2023 au apărut rapoarte conform cărora avioanele de luptă Yak-130 au fost transferate în Iran pe fondul zvonurilor că ar fi putut fi pregătită o bază aeriană pentru sosirea Su-35.

Este cert că Teheranul vrea avioanele Su-35 și sisteme de apărare aeriană S-400 care ar putea consolida în mod semnificativ capacitățile militare ale Iranului, reprezentând o amenințare masivă la securitatea israeliană. Pentru Iran, această achiziție ar putea marca o îmbunătățire substanțială a forțelor sale aeriene, care constă în principal din avioane reconstruite din epoca sovietică și americană și care datează din anii 1970. Achiziționarea acestor avioane de vânătoare a fost un subiect de discuție din martie 2023, când presa de stat iraniană a raportat că a fost încheiat un acord pentru achiziționarea avioanelor de vânătoare Su-35 Flanker-E. Se anticipează că Teheranul va primi un minim de 24 de avioane, care au fost inițial desemnate pentru Egipt.

Cu toate acestea, până acum, nu există nicio dovadă publică a livrării Su-35-urilor, datorată în principal unei întârzieri atribuite procesului de plată al Iranului, așa cum au indicat oficialii de informații din SUA și din Orientul Mijlociu familiarizați cu înțelegerea. Anul trecut, o delegație iraniană a vizitat o fabrică de apărare rusă unde a examinat producția diferitelor sisteme de apărare aeriană, inclusiv S-400. S-400, cunoscut pentru capacitatea sa de a detecta și distruge o serie de amenințări aeriene, inclusiv avioane stealth, ar putea crește semnificativ capacitatea Iranului de a se apăra împotriva atacurilor israeliene.

Deși amploarea progresului Iranului în achiziționarea S-400 rămâne nedezvăluită, surse americane și israeliene au avertizat încă de anul trecut despre eforturile Iranului de a securiza acest sistem de apărare de ultimă generație. Între timp, Teheranul este deja un utilizator al sistemului rusesc de apărare antiaeriană S-300. În 2007, Teheranul a fost de acord să achiziționeze sistemul antiaerian S-300 al Rusiei. Cu toate acestea, Moscova s-a confruntat cu presiuni din partea Statelor Unite și a puterilor europene, care au întârziat livrarea armelor.

Cum pot afecta Su-35 și S-400 dinamica regională?

Achiziționarea sistemelor de rachete de apărare aeriană S-400 a fost un obiectiv de lungă durată pentru Iran, condus de dorința de a-și consolida capacitățile defensive împotriva potențialelor atacuri americane sau israeliene asupra instalațiilor sale nucleare și militare.

Cel mai recent raport al serviciilor de informații americane a evidențiat, de asemenea, că unele variante ale S-400 sunt echipate cu radare capabile să învingă tehnologia stealth, reprezentând o amenințare semnificativă pentru avioanele de război de generația a cincea utilizate de SUA și Israel. Rusia a desfășurat S-400 pentru a-și proteja bazele militare din Siria și și-a demonstrat deja eficiența în contracararea aeronavelor americane și israeliene care operează în spațiul aerian sirian.

Dacă sunt livrate Iranului, aceste sisteme avansate de apărare aeriană ar întări și mai mult spațiul aerian iranian. În plus, desfășurarea sa alături de avioanele de luptă Su-35 ar putea modifica dinamica militară din Orientul Mijlociu, introducând un efect de descurajare formidabil împotriva oricăror potențiali agresori. Combinarea capacităților S-400 și Su-35 – atunci când sunt utilizate în mod eficient – ​​ar putea pune provocări substanțiale pentru campaniile militare care vizează Iranul.

Chiar dacă aceste sisteme au performanțe slabe în unele cazuri, integrarea lor într-un sistem de apărare aeriană bine pregătit și profesionalizat ar putea complica operațiunile militare israeliene și americane în regiune. În plus, perspectiva de a se confrunta cu armamentul rusesc avansat ar forța probabil operatorii israelieni să-și reconsidere strategiile, în timp ce acțiunile militare deschise ar trebui să neutralizeze aceste ținte de mare valoare pentru a asigura lovituri de succes împotriva programului nuclear al Iranului. Integrarea sistemelor rusești de apărare aeriană ar completa, de asemenea, sistemele de apărare aeriană dezvoltate la nivel intern ale Iranului, cum ar fi Khordad 15 și Bavar-373.

Teheranul a făcut investiții substanțiale în crearea sistemelor autohtone de apărare aeriană la mare altitudine. S-a spus că capacitățile Bavar-373 sunt la egalitate cu cele ale S-400. Combinația de sisteme de arme rusești și iraniene, desfășurate pentru a proteja instalațiile vitale și instalațiile subterane, ar ridica, fără îndoială, miza oricărei intervenții militare în Iran.

Ar putea descuraja atacurile preventive și ar putea crește semnificativ costul și complexitatea oricărei campanii militare împotriva țării. Și încă un lucru dacă Iranul achiziționează S-400, ambițiile Israelului de a neutraliza instalațiile nucleare ale Teheranului ar deveni foarte dificile, deoarece ar trebui să bombardeze mai întâi radarele S-400 și apoi facilitățile nucleare. India și-a desfășurat, de asemenea, S-400-ul în apropierea graniței cu China, instalații care amenință toate avioanele de război PLAAF, inclusiv J-20.

Războiul electronic a ajuns și în Iran!

Rusia furnizează Iranului sistemul EW cu rază lungă de acțiune „Murmansk-BN” pentru a contracara SUA și Israelul. Raportul despre desfășurarea de către Iran a sistemului „Murmansk-BN” a apărut după ce surse din sistemele de informații, Open Source Intelligence (OSINT), au monitorizat zborurile continue, recente, ale aeronavelor de transport rusești între Rusia și Iran.

Se presupune că aceste avioane de transport rusești IL-76 au cărat diverse tipuri, necunoscute, de sisteme de arme. Sistemul „Murmansk-BN” este considerat cel mai puternic sistem EW (Război Electronic) din armata rusă. Alte sisteme rusești de război electronic includ „Krasukha” și „Divnomorie”, care sunt folosite pentru a întrerupe comunicațiile prin satelit, semnalele GPS și comunicațiile cu drone. Sistemul „Murmansk-BN” este considerat cel mai puternic deoarece poate bloca și intercepta semnalele radio inamice, GPS, comunicații, sateliți și alte sisteme electronice până la 5.000 de kilometri distanță.

Scopul său principal este de a perturba sistemele de comunicații prin satelit de înaltă frecvență deținute de Statele Unite și NATO. În plus, poate face munițiile „inteligente” și sistemele de drone „oarbe și surde”. Unii analiști ai apărării sugerează că raza de funcționare a sistemului Murmansk-BN nu este de 5.000 km, ci de până la 8.000 de km.

Acest sistem rusesc de război electronic nu numai că este capabil să bruieze semnalele radio și de comunicații ale inamicului, dar este și folosit pentru a intercepta capabilitățile radio ale adversarilor. Imaginează-ți că aeronavele israeliene sau americane, fără sisteme radio, electronice și prin satelit ar fi incapabile să comunice cu stațiile de la sol. Cu alte cuvinte, aceste active inteligente ar deveni „orbi, muți și surzi”.