Se acordă multa atenție din partea unor oficiali occidentali perspectivei de a-l îndemna pe Zelenski să ia în serios perspectiva negocierilor pentru a obține alinare din acest război sângeros și pentru a elimina riscul escaladării. De ce nu cere Putin negocieri de pace? Oare pentru că încă visează la victorie? Poate, dar un motiv mai deranjant este că nu îndrăznește să încheie războiul într-un mod care să-i impună recunoașterea eșecului.

Singurul acord de pace care ar respecta standardele dreptului internațional, este respins de Moscova pentru că nu acceptă că este agresor și că este obligată să se retragă de pe teritoriul ocupat. Un târg cinic de pace este ca fiecare parte să capete ceva, chiar dacă niciuna nu va fi mulțumită. Și apoi  Zelenski a promis că va duce orice acord la un referendum. Ce își dorește Moscova? Relaxarea sancțiunilor. Dar poate trăi și așa cu lecțiile pe care Teheranul le-a predat acum câteva săptămâni.

O serie de întâlniri recente între înalți oficiali ruși și iranieni, cu participarea inclusivă a șefului Băncii Centrale Iraniene Ali Salehabadi și a ministrul adjunct al Economiei Ali Fekri, au implicat stabilirea unei baze de colaborare, susțin diplomații occidentali pentru Politico. Dacă Moscova reușește să copieze sistemul iranian, ar putea spera să atenueze impactul multora dintre sancțiunile cu care se confruntă, în special în sectorul său de petrol și gaze, care formează coloana vertebrală a economiei sale.

Un astfel de sistem i-ar oferi președintelui rus Vladimir Putin mult mai multă flexibilitate – și timp – pentru a continua să-și ducă războiul împotriva Ucrainei, menținând fluxul veniturilor din petrol. Diplomații care au emis avertismentul privind tehnicile de evaziune a sancțiunilor au remarcat în discuțiile cu jurnaliștii de la Politico, că băncile occidentale, precum Commerzbank și Deutsche Bank din Germania, precum și Citigroup din SUA, au jucat un rol în a ajuta Iranul să continue să obțină venituri din export prin tranzacții subterane.

Riscul este ca aceleași bănci occidentale – fie cu bună știință, fie fără să vrea – să fie absorbite de Rusia în același stil de comerț. Relațiile dintre Rusia și Iran, care au colaborat în Siria pentru a susține regimul lui Bashar al-Assad în războiul civil din această țară, s-au intensificat însă pe alte fronturi. De exemplu Iranul a devenit un furnizor major al dronelor „kamikaze” pe care Rusia le folosește în Ucraina. Între timp, Teheranul a cerut ajutor Kremlinului pentru a-și avansa programul nuclear, a informat CNN, citând serviciile de informații americane.

Să enunțăm un scenariu posibil la acest moment, scenariu anvizajat acum câteva zile la Washington de generalul Mark Milley, scenariu care ne duce la un acord de încetare a focului/dezangajare, negociat pe o bază militară. Acesta ar impune retragerea Rusiei în granițele recunoscute internațional, dar acest lucru promițător în comparație cu alte opțiuni mai puțin credibile ar depinde în continuare de progresul militar al Ucrainei. Ridicând steagul ucrainean peste o clădire guvernamentală, Zelenski a adus în prim plan o vorba celebra din al Doilea Război Mondial. Winston Churchill, după victoria britanică în a doua bătălie de la El Alamein în 1942 declarase „sfârșitul începutului” conflictului, care avea să se prelungească încă trei ani. Zelenski a încercat să răstoarne narațiunea spunând „Acesta este începutul sfârșitului războiului”. Totuși, aproximativ o cincime din teritoriul ucrainean rămâne ocupat de Rusia.

Europa își revizuiește politica față de Rusia

UE nu și-a actualizat din punct de vedere tehnic principiile directoare ale politici sale față de Rusia din 2016, cu mult înainte de începerea războiului de către Moscova. Potrivit unui proiect intern devoalat de POLITICO, oficialii UE discută despre noi principii care să înlocuiască documentul învechit care ghidează politica blocului față de Moscova. Cel mai important principiu actualizat? „Izolarea Rusiei la nivel internațional, impunerea și punerea în aplicare a măsurilor restrictive împotriva Rusiei și prevenirea ocolirii acestora”.

Într-un fel, modificarea este o simplă reflectare a realității de pe teren. De când Moscova și-a lansat invazia pe scară largă în Ucraina în februarie, UE s-a concentrat pe adoptarea și apoi aplicarea de sancțiuni ample care vizează o mare parte din economia țării, importurile și exporturile.  Proiectul de text – pregătit de organismul diplomatic al blocului și denumit „linie de urmat” în jargonul UE – include șase puncte menite să înlocuiască cinci principii directoare anterioare asupra cărora blocul a convenit în 2016. O să le discutăm când ele vor fi concretizate oficial. Între timp UE a desemnat Rusia drept ”stat sponsor al terorismului”.

Rezoluția parlamentară a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare cu 494-58 de voturi, cu 44 de abțineri. Reacția Rusiei a fost imediată. Site-ul web al Parlamentului European s-a aflat miercuri 23 noiembrie sub atacuri cibernetice paralizante ale hackerilor ruși ai GRU sau mai bine zis a trolilor lui Prigojin din Sankt Petersburg. Pentru a fi clar „mișcarea este în mare măsură simbolică, deoarece Uniunea Europeană nu are un cadru legal care să o susțină”, notează Reuters, raportând de la Bruxelles. Și asta înseamnă că declarația este mai degrabă o recomandare către națiunile individuale din UE de a-și impune propriile interdicții Moscovei.

Cel puțin patru națiuni au făcut deja acest lucru și vorbim aici de grupul nordic al națiunilor baltice din Letonia, Lituania, Estonia și Polonia. După ce UE  a plătit încă 2,5 miliarde de euro Ucrainei pentru „reparații urgente” și reconstrucție oficialii UE plănuiesc deja un ajutor estimat la 18 miliarde de euro pentru Ucraina pentru anul calendaristic următor, a spus președintele Comisiei UE, Ursula von der Leyen, și a încheiat notând: „Vom continua să sprijinim Ucraina atâta timp cât va fi nevoie”.

Infrastructura energetică a Ucrainei aproape închisă!

Kremlinul a recunoscut cauza loviturilor cu rachete și drone supra infrastructurii energetice a Ucrainei. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat reporterilor săptămâna trecută că loviturile în infrastructură sunt „consecințele” lipsei de dorință a Ucrainei de a „intra în negocieri”. În ciuda amenințărilor rusești, oficialii de la Kiev spun că nu simt nevoia să negocieze, sperând, în schimb, să folosească impulsul ofensivelor de toamnă pentru a menține forțele ruse pe picior defensiv.

„Pe întreaga linie a frontului”, a declarat săptămâna trecută generalul Mark A. Milley, președintele Statului Major Comun al SUA, pentru New York Times „ucrainenii au obținut succes după succes, iar rușii au eșuat de fiecare dată”. Dar generalul Milley a remarcat, de asemenea, că rușii controlează încă o parte considerabilă din Ucraina și a sugerat Kievului, în ciuda succeselor sale, să semnalează ceva mai multă deschidere pentru negocieri. „Nu este o bucată mică de pământ”, a spus generalul Milley despre teritoriul care rămâne de eliberat… „Și nu se va întâmpla în următoarele două săptămâni, decât dacă armata rusă se prăbușește complet, ceea ce este puțin probabil.”

În schimb guvernul Zelensky nu crede că vreo înțelegere negociată cu rușii ar fi de durată. Vorbind prin video la Forumul Internațional de Securitate de la Halifax, sâmbătă pe 19 noiembrie, Zelenski a spus că mulți oameni se întreabă cum să pună capăt războiului. „Dar vă voi cere să formulați o întrebare mai precisă – cum să restabiliți pacea reală și justă”, a spus el. ”Un armistițiu acum, a spus el, nu va marca sfârșitul războiului. I-ar acorda Moscovei timp să-și revină înainte de a ataca din nou”. „Compromisurile imorale”, a mai spus el, „vor duce doar la mai mult sânge”.

Vorbind despre loviturile rusești șeful militar al Ucrainei, generalul Valerii Fedorovich Zaluzhni a declarat marți 22 noiembrie că Rusia mai are doar 119 rachete balistice Iskander, ceea ce reprezintă doar 13% din presupusele sale stocuri de la începutul invaziei din februarie. În ultimele 6-7 raiduri aeriene loviturile rușilor au afectat, conform furnizorului de energie al Ucrainei, aproape toate centralele termice, hidrocentrale mari și stațiile electrice tip hub din toată țara.

Asta înseamnă că se așteaptă acum că întreruperile regulate de curent vor dura cel puțin până la sfârșitul lunii martie, scrie Institutul pentru Studiul Războiului în cea mai recentă evaluare. Rușii intenționează să ”stingă lumina” și să ”închidă căldura” în toată Ucraina. Este un scenariu care merită menționat. Armata rusă însă nu va reuși să își atingă obiectivul de a degrada voința de a luptă ucraineană.

Operațiunea Kinburn

Războiul dronelor este în plină desfășurare în Ucraina. Ucraina lovește cu drone orașul port Sevastopol și face eforturi pentru a recupera Peninsula cheie a Mării Negre. Operațiunile au loc în timp ce Kievul încearcă să-și deschidă porturile asediate și să se bazeze pe câștiguri semnificative în regiune. Traficul maritim din Sevastopol a fost suspendat temporar în urma atacului, au declarat autoritățile locale agenției de presă TASS, controlată de statul rus.

Forțele ucrainene au început, de asemenea, un asalt asupra Pintenul Kinburn, o fâșie de pământ care iese în mare la sud de Nikolaiev și care a fost ocupată luni de zile de forțele ruse acestea blocând accesul în orașul-port. Comandourile ucrainene s-au infiltrat în Pintenul Kinburn, o bucată de nisip și tufișuri de aproximativ 5 km la gura râului Dnipro, la vest de Herson. Prin ocuparea bucății de nisip și a peninsulei adiacente Kinburn, ucrainenii vor flanca pozițiile defensive pe care rușii le construiesc pe malul lor al râului Nipru.

Operațiunea Kinburn ar putea fi prima fază a unei ofensive ucrainene mai ample care vizează forțele ruse de pe malul stâng al Niprului. Deocamdată, această operațiune militară este pe ”modul silențios” în limbajul militar de la Pentagon. Forțele de operațiuni speciale ale Ucrainei sunt unele dintre cele mai bune din lume. Pintenul Kinburn îngust și nedezvoltat este un teren bun pentru infanteria ușoară care se deplasează rapid cu bărci mici, dar peninsula adiacentă – și, mai spre est, terenul agricol deschis din sudul regiunii Herson ar putea favoriza forțele grele.

Este mai ușor de spus decât de făcut. Forțele armate ucrainene au constituit o forță considerabilă de bărci mici de asalt/patrulare inclusiv cele 18 bărci „40 Defiant”, cu sprijin american, pentru patrularea Niprului și au desfășurat raidurilor pe râu. Aceste bărci nu pot deplasa un batalion mecanizat. Dacă există un wild card, care ar putea fi nava amfibie Yuri Olefirenko, aparent ultima navă mare supraviețuitoare a marinei ucrainene. În octombrie, un videoclip a circulat online, care o înfățișează pe bătrâna navă Yuri Olefirenko trăgând cu rachete împotriva forțelor rus în apropierea Pintenului Kinburn.

Dacă Yuri Olefirenko este într-adevăr operațională și navighează undeva în jurul Hersonului, ea ar putea fi în măsură să mute forțe mai grele în Kinburn. Asta ar putea face din peninsulă un punct de plecare viabil pentru o manevră de flancare care vizează malul stâng al Niprului. Recapturarea Pintenului Kinburn oferă Ucrainei avantaje militare cheie, permițând forțelor sale să opereze de-a lungul coastei Mării Negre, în timp ce încearcă să împingă trupele Kremlinului afară din zonă. Ucraina a contestat din ce în ce mai mult dominația Rusiei asupra Mării Negre de la începutul războiului, scufundând nava amiral a flotei Moscovei în regiune și folosind lovituri cu drone și rachete antinavă pentru a împinge alte nave rusești departe de orașul-port cheie din sudul Odessei.

Rusia a învinuit, de asemenea, Ucraina pentru o serie de atacuri asupra forțelor sale din Crimeea, precum și pentru o explozie care a distrus parțial podul Kerci care leagă Peninsula Crimeea de Rusia. Recucerirea Hersonului de către Ucraina a pus capăt, de asemenea, speranțelor Rusiei de a lansa un nou asalt de-a lungul coastei Mării Negre spre Odesa, spun analiștii militari. Flota Rusiei de la Marea Neagră rămâne o amenințare, cu fregate, submarine și nave amfibie, toate la dispoziția Kremlinului.

Rusia a folosit unele dintre nave pentru a lansa rachete de croazieră din clasa Kalibr către ținte de pe uscat în Ucraina, ca parte a unui val recent de atacuri asupra infrastructurii cheie, în special a rețelei electrice a țării. Recuperarea Pintenului Kinburn ar putea oferi, de asemenea, Ucrainei un impuls economic, făcând viabilă pentru autoritățile ucrainene redeschiderea portului Nikolaiev, care s-a ocupat în trecut  de 35% din exporturile de alimente critice ale țării. Portul orașului a transportat 30 de milioane de tone de cereale, minereuri metalice și alte mărfuri în 2021, potrivit datelor administrației portuare din Ucraina.

Dronele războiului în secolul XXI

Și fiindcă am vorbit de drone să mai dam câteva elemente ce caracterizează actuala perioadă a războiului din Ucraina. După săptămâni de loviri cu sălbăticie a orașelor ucrainene cu drone de fabricație iraniană, Moscova a ajuns în ”liniște” la un acord cu Teheranul pentru a începe fabricarea a sute de avioane fără pilot/drone dotate cu arme, pe teritoriul Rusiei, potrivit noilor informații scurse din serviciile de informații americane și din alte agenții de securitate occidentale.

Sub comanda lui Patrushev secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei din 2008 oficialii ruși și iranieni au finalizat acordul în timpul unei întâlniri în Iran la începutul lunii noiembrie, iar cele două țări se deplasează rapid pentru a transfera modele și componente cheie care ar putea permite ca producția să înceapă în câteva luni, au declarat trei oficiali familiarizați cu problema în interviuri pentru Washington Post și New York Times.

Rusia a desfășurat peste 400 de drone de atac de fabricație iraniană împotriva Ucrainei din luna august până acum, spun oficialii serviciilor de informații, multe dintre aeronave fiind folosite în atacuri împotriva țintelor infrastructurii civile, cum ar fi centralele electrice. După ce a fost forțată să abandoneze o parte din teritoriul ucrainean Moscova a trecut la o strategie de atacuri aeriene necruțătoare asupra orașelor ucrainene, folosind o combinație de rachete de croazieră și drone cu auto-detonare pline cu explozibili pentru a elimina infrastructura de electricitatea și apa curentă pentru milioane de oameni.

Pentru Moscova, acordul ar putea satisface o nevoie critică de muniții ghidate de precizie, care sunt insuficiente după nouă luni de lupte. Aranjamentul oferă, de asemenea, beneficii economice și politice substanțiale pentru Iran, spun oficialii occidentali. În acest caz, Iranul acționează ca un birou de proiectare pentru o mare putere. Proiectele iraniene care utilizează tehnologie occidentală furată sunt conjugate acum cu puterea industrială a Rusie. Win-win Rusia și Iran! Rusia deține deja o serie de vehicule aeriene neînarmate, sau UAV, care sunt folosite în principal pentru supraveghere și reperarea artileriei adverse.

Dar Moscova nu a investit în flote mari de drone armate de tipul celor pe care forțele americane le-au folosit în mod obișnuit în campaniile militare din Afganistan și Orientul Mijlociu.  Oficialii occidentali au spus că nu este clar ce fel de asistență caută Teheranul de la Moscova în schimb, dincolo de bani și avantajele care vin dintr-o alianță consolidată. În trecut, Rusia a oferit Iranului un satelit de supraveghere pentru a-i permite să-și spioneze vecinii, precum și componente cheie pentru centrala nucleară Bushehr. Media occidentală a raportat că Iranul ar putea căuta ajutor nuclear suplimentar în schimbul asistenței sale în campania militară a Rusiei.

O întrebare cheie, spun experții în arme, este dacă Rusia poate achiziționa sau produce tipurile de electronice și sisteme optice care permit dronelor iraniene să efectueze cu succes lovituri de precizie pe distanțe lungi. Sancțiunile economice impuse Iranului și Rusiei au restricționat sever vânzarea către ambele țări a tehnologiei sensibile, inclusiv a sistemelor electronice de ghidare. Un raport din octombrie bazat pe examinările a trei tipuri de drone construite în Iran – Mohajer-6, Shahed-131 și Shahed-136 – a identificat existența pieselor de motor și a componentelor electronice construite de firme din SUA, Germania și China, potrivit Institutului pentru Știință și Securitate Internațională, o organizație nonprofit din Washington care a efectuat analiza.

”Deși nu este clar cum a obținut Iranul piesele, Teheranul are o istorie lungă de eludare a sancțiunilor internaționale menite să sprijine activitatea de construire a sistemelor de armament, precum și a instalațiilor sale de energie nucleară”, se arată în raport. În săptămânile care urmează, în tehnologiile emergente ușor terifiante, veți vedea o nouă dronă letală, aparent versatilă, de mărimea unei cizme, care ne-ar putea aduce pe toți cu câțiva pași mai aproape de lumea futuristă prezentată în jocurile video precum seria „Call of Duty: Modern Warfare” plină de gadget-uri.

Este vorba de „LANIUS” de la firma Elbit Systems cu sediul în Israel. Elbit spune că LANIUS folosește inteligența artificială pentru a „cerceta și cartografia în mod autonom clădirile și punctele de interes pentru posibile amenințări, detectarea, clasificarea și sincronizarea” cu sistemele conexe din familia Elbit. De asemenea, se presupune că poate acționa ca o bombă zburătoare care se  poate detona la apăsarea unui buton sau poate fi setată să acționeze ca o bombă cu declanșarea automată atunci când senzorii săi de mișcare detectează mișcarea în apropiere. Asta este lume spre care ne îndreptăm!