Evenimentele din 9/11 au produs schimbări dramatice în operațiunile militare și în cele de culegere a informațiilor pe ambele maluri ale Atlanticului. Lordul Roberson spunea: Lectia lui 9/11 trebuie învățată în fiecare zi deoarece ce s-a întâmplat atunci nu este doar o dată în calendar sau o linie pe o hartă este un avertisment dramatic că imprevizibilul și surpriza, într-o lume complexă, ambiguă și integrată, înseamnă un pericol pentru noi și pentru generațiile care urmează. Vorbim din ce în ce mai des de evenimente neprevăzute așa-numitele, în jargonul comunității de informații,  black swan events: invazia sovietică în Cehoslovacia, invazia Argentinei în insulele Falklands, războiul de Yom Kippur și atacul lui Saddam asupra Iranului iar după căderea Berlinului pierderea războiului de către sovietici în Afganistan, invazia lui Saddam în Kuveit, atacul terorist de la 9/11, erupția vulcanului din Islanda 2010 sau tusnami din Japonia, criza din 2008 din SUA și Primăvara Arabă. Atât SUA cât și statele Europene au descoperit că răspunsul la aceste provocări trebuie să fie dat împreună de membrii alianței NATO. Traim într-o lume interconectată și suprasaturată cu informații iar provocarea începutului de secol provine din zona spațiului virtual. Cele 28 de țări membre ale NATO sunt de acord că războiul cibernetic este o amenințare letală și în creștere. Conceptele Alianței se schimbă din mers. NATO a trecut de la conceptul de need to know, necesitatea de a cunoște o informație la cel de need to share, necesitatea de a distribui informația. Am fost unul dintre cei care au avut posibilitatea de a îl asculta, la sediul B.N.R., pe generalul Michael Hayden, ex-şef al C.I.A. şi N.S.A. un ofițer cu o perspectivă clară asupra rostului serviciilor secrete americane. Prezenţa generalului Hayden în România a fost una binevenită, datorită experienţei sale în cadrul serviciilor de informaţii americane. Michael Hayden, în vârstă de 69 de ani, a fost director al NSA (1999- 2005) şi al CIA (2006-2009), lucrează în prezent pentru compania de consultanţă, în domeniul securităţii, Chertoff Group. În cariera sa, generalul Hayden a mai condus, pe lângă cele două structuri menţionate mai sus, Agenţia Naţională de Informaţii Geospaţiale şi Biroul Naţional pentru Operaţiuni de Recunoaştere, iar între 2005 şi 2006 a fost primul director-adjunct al National Intelligence, comunitatea care reuneşte toate agenţiile de informaţii din SUA. Este un bun cunoscător al Europei de Est fiind între 1985-1987 ataşat militar aero în Bulgaria, dar şi Directorul Directoratului de Informaţii al Comandamentului European din Stuttgart, Germania. Trădarea lui Snowden şi fuga sa premeditată la ruşi a făcut ca situaţia serviciilor de informaţii americane să intre într-o perioadă de reconstrucţie, pe baze noi, transparente, aşa cum afirma recent preşedintele american Barak Obama. Ceea ce este benefic pentru sectorul de informaţii de peste Ocean şi nu numai, este faptul că, în discursul său, preşedintele Obama, The First Customer/Primul cumpărător, cum este cunoscut în comunitatea de informaţii americane, după descrierea francă a pericolelor din realitatea lumii de astăzi, a apărat profesionalismul şi legalitatea comunităţii de informaţii americane. Fundamental, preşedintele a apărat activităţile de bază ale NSA. Activitatea agenției s-a reflectat şi în colaborările pe care aceasta le-a avut cu organizaţii similare din Europa, în vederea depistării şi contracarării acţiunilor teroriste. Oricum, în 2015, multe din reglementarile care dirijează NSA vor suferi modificări. Europa s-a agitat după dezvăluirile fugarului de la Moscova. Comisia pentru Drepturi Civile a adoptat un raport care preconizează suspendarea unor acorduri fundamentale cu SUA, datorită interceptărilor NSA. Este vorba de acordul Safe Harbour – care permite transferul în SUA, a datelor personale ale cetăţenilor europeni- şi suspendarea acordului Swift – ce oferă acces la date bancare europene, în scopul combaterii terorismului. Ce şanse are să treacă în Parlamentul European?  Minime. Cine se va opune? Marea Britanie în primul rând. Să ne aducem amite. În 2008, la două zile după alegerea sa, fostul senator Obama primea primele instrucțiuni de securitate într-o cameră pregătită special (Senzitive Compartmented Information Facility-SCIF), în clădirea Kluczynski Federal Building, un auster zgărie nori din Chicago, de la Michael J. Morell cel care conduce divizia de analiză a CIA. Președintelui i-au fost prezentate pe scurt agențiile și programele speciale dar și situația din Irak, Pakistan și Afganistan unde erau 160000 de militari americani. Mc Connell i-a prezentat președintelui un fapt pe care puțină lume îl știe, însă mulți îl bănuiesc: un atac cibernetic terorist asupra a două dintre bancile ce operează la New York în fiecare zi 3 trilioane de USD în tranzacții financiare, The Bank of New York și Citibanck, ar fi creat haos în lumea finaciară globală. Nimic nu este protejat total iar sistemele sunt deschise pentru un eventual atac criminal comenta generalul. Atunci, spunea generalul Heyden, i s-a cerut președintelui să renunțe la telefonul său Black Berry pe care-l folosea obsesiv. Președintele a refuzat și echipa de protecție s-a văzut nevoită să-i limiteze sms-urile și emailurile la un grup de familie și prieteni iar aparatul în sine a suferit niște îmbunătățiri de securitate. Cel mai puternic om din cea mai puternică țară de pe pământ a fost avertizat că discuțiile sale telefonice sunt vulnerabile la interceptarea de către serviciile de informații străine în propria capitală (e valabil pentru orice șef de stat în propria țară). Fostul șef al NSA a amintit că probelmele nostre (americani sau europeni) în securitatea informațională nu sunt de natură tehnică, sunt probleme de politică, de lege, de cultură instituțională și de norme internaționale. Spațiul cibernetic a devenit cel de-al cincilea teatru de război alături de uscat, aer, apă și spațiul cosmic modificând conceptele de operațiuni militare. Internetul este deja spațiul unde se duce un război cu consecițe dramatice de cele mai multe ori.  În cadrul discursului generalul a prezentat propria listă cu pacatele și cu păcătoșii Internetului. Cel mai mare păcat, spunea generalul, este când cineva îți fură identitatea, datele, cardurile de credit, secrete comerciale etc. Alte păcate sunt denigrare și dezmembrare care vin împreună cu distrugerea de date. Exemplul elocvent este dat de atacul hakerii patrioți ruși asupra Georgiei unde aceștia au oprit intenetul înaintea atacului militar al Moscovei. Se întâmplase și cu un an în urmă când au atacat sistemul bancar Estonian din cauza mutării statuii soldatului sovietic din centrul capitalei Talin la periferie. Hakerii iranienii, cu virusul shamoon, au distrus într-o sâmbătă informațiile depuse pe 25000 de harduri din Arabia Saudită. Norocul a fost, dacă se poate numi așa, că nu erau informații operaționale. Iranienii au încercat și bancile americane Bank of America, Chase Manhattan cu un atac DDOS dar nu au reușit. A treia categorie de păcate se numește distrugerea lucrurilor fizice, și înseamnă preluarea unei rețele și distrugerea ei. Astăzi acest lucru este denumit generic Stuxnet, virusul care a distrus 1000 de centrifuge iraniene. Virusul controlează dispozitivele denumite Programmable Logic Controller (dispozitiv de Control Logic Programabil/PLC), care sunt de fapt computere digitale folosite la automatizarea proceselor industriale. PLC-ul controlează procesele și în același timp dictează măsurile în fucție de ieșirile din sistemul monitorizat. Virusul a mărit intenționat viteza de rulare a centrifugelor în timp ce arăta o funcționare normală a acestora. Ar trebui să fim conștienți că ne aflăm într-un momet delicat cănd acest virus a devenit conform lui Eugene Kaspersky un virus sălbatic care a reușit să infecteze mai multe obiective inclusiv, spre exemplu o centrală nucleară în Rusia și chiar stația orbitală internațională datorită unui stick USB folosit de un astronaut rus. Domeniu Internet este unul ca un stat de drept însă un stat de drept din Africa cam neguvernabil în opinia generalului. Hayden a declarat în mod deschis faptul că intimitatea pe internet este practic imposibilă, întreg mediul online este periculos şi afectează toate aspectele vieţii noastre. În opinia generalului cu ocazia apariției Stunex un stat sau două au trecut Rubiconul folosind o armă de distrugerea a unei infrastructuri critice într-un alt stat (virusul Stunex), o armă cibernetică asta ne duce cu gândul la noile arme folosite în al Doilea Război Mondial. Armele din spațiul virtual trăiesc acolo pentru todeauna spre deosebire de cele convenționale care odată folosite se distrug/distrug(80% din virusul Stunex se păstrează permanent). Cine sunt păcătoșii? Păcătoşii din spaţiul cibernetic sunt: statele, grupările infracţionale şi anarhiştii. Fostul director al NSA Michael Hayden a declarat, că SUA fură informaţii pentru a asigura securitatea cetăţenilor săi, nu pentru a-i îmbogăţi, aşa cum face Beijingul. Se știe bine despre războiul cibernetic care se poartă între Beijing și Washington. Acest mesaj trebuie citit ca unul în care se spune că acțiunile de spionaj au trecut în lumea privată adunând informații pentru companiile ce dezvoltă noi tehnologii. Grupurile infracționale întâlnite, în general, în fostul spaţiu sovietic sunt cel de-al doilea păcătos din spațiul virtual. Ele lucrează pentru a fura sau pentru a distruge reţele la ordinul celor care-i plătesc. Cel de-al treilea grup sunt așa numiții dezafectați. Este grupul cel mai periculos. Aici sunt grupații anarhiști și cei care o fac de plăcere. Sunt tineri în jur de 18-20 ani– menționa generalul- care stau în pijamale şi șlapi, trăiesc încă la mama, în subsol, şi care pot fi supărati pe lume, care au nevoi pe care eu şi voi nu le putem înţelege şi, cu siguranţă, nu le putem îndeplini. Statele pot fi contolate și au regulile lor dar aceștia sunt extrem de periculoși când posedă capabilitățile pe care le au grupurile infracționale. Cine răspunde de protecția noastră? Guvernul trebuie să ajungă în spațiul virtual unde nu este același lucru cu celelalte 4 domenii unde acțiunile sunt militare. Telefonul meu, spunea generalul, este o poartă spre Somalia! O poartă spre conflicte. Generalul a încheiat cu următoarele cuvinte: Ce v-am spus aici, astăzi, este real sau, ar putea fi real în viitorul imediat… Noi putem schimba Internetul de acum. El nu trebuie să fie pentru todeauna la fel… Am fost în Soho, cartierul londonez în 1980, cam rău famat nu-i așa?. Ce obțineai acolo artă, muzică, teatru, literatură, droguri, prostituție, infracționalitate  etc. Soho din anii 80 este Internetul de astăzi! În sesiunea de întrebări și răspunsuri, l-am întrebat pe general: Credeți că discursul președintelui Obama și măsurile ulterioare ne vor duce înainte de 9/11. Mă refer la securitatea și libertățile noastre în condițiile în care Orientul Mijlociu, doar la un pas de noi este raiul teroriștilor?  Răspunsul a fost: Cred că este o greșală a guvernului meu să încerce să explice culegerea de informații doar găndindu-se la terorism. Noi americanii, România, avem nevoie de sistemele de culegere de informație în vederea prevenirii terorismului dar și a altor acțiuni. Am să fiu chiar oficial. Am să încerc să vă explic dilema pentru care terorismul este doar un exemplu și nu o cauză. Eu însumi am depus mărturie în Congres în primăvara lui 2000 pentru măsurile pe care le-am decis la agenție. Dacă ne întoarcem în istoria NSA există o serie de momente când examinând Rusia încercam să interceptăm comunicații dintre comndamentul forțelor strategice și bazele de rachete intercontinentale din Asia Centrală și de Sud. Culegerea de informații militare este o țină legală. Vroiam să monitorizăm această rețea pentru a vedea când se lansează o astfel de rachetă. Nu existau comunicații protejate pe acestă rețea. Ceream cetățenilor care aveau echipamente să ne ajute la interceptare lor și era, pentru ei, o datorie patriotică. Hai să vedem cum este în 2014. Țintele sunt terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, crima organizat toate coexistă pe aceiași rețea cu datele nostre personale și nu mai poți să ceri cetățenilor să te ajute pentru că ei nu au echipamentele necesare prezenței pe o rețea unde apar și comunicațiile noastre. Și acum mă reântorc în fața comisiei senatoriale din Congres unde i-am spus președintelui comisie cu ocazia audierilor: iată domnule președinte care este problema  trebuie să avem puterea și autoritatea ca să captăm și să examină aceste semnale trebuie să aveți încredere în noi. Este o problemă fundamentală de tehnologie moderă. Acum lucrurile nu se mai pot face ca în trecut și domnule președinte… în primul rănd… trebuie să închidem acum telefoanele noastre și a celor din sală. Să le închidem oare ? Și asta ne lasă cu o întrebare. Important este să nu uităm ca miezul unei relaţii profunde între state este de multe ori reprezentat de relaţiile între serviciile de informaţii