La Bruxelles agitație mare! Negocieri, trădări și renunțări pentru funcțiile de top ale Uniunii. Manfred Weber președintele Partidului Popular European, face eforturi pentru un acord favorabil proprie grupări politice. PPE a ieșit cel mai bine  din alegerile europarlamentare din iunie așa că ”bate cu pumnul în masă” să obțină cele mai bune poziții. Popularii au trei obiective importante: asigurarea păcii și securității europene, creșterea economică și limitarea migrației.

Mai mult ei se gândesc și la înlocuirea cancelarului german cu Friedrich Merz, șeful Partidului Creștin Democrat dar și la înlocuirea lui Pedro Sanchez premierul spaniol cu Alberto Nunez Feijoo, de la Partidul Popular. De ce? Ca lucrurile să meargă mai bine în politica europeană. Meloni la rândul ei cu grupul de dreapta pe care-l conduce, Conservatori și Reformiști europeni (ECR), grup care a depășit ca număr de locuri în Parlament grupul Renew Europe a lui Macron vrea să obțină unul din primele trei locuri de top ale Uniunii înlocuindu-i pe liberali. Premierul maghiar Orban a fost la Roma și a îndemnat-o pe Meloni să facă echipă cu Le Pen pentru a crea un supergrup de extremă dreapta în (Frații Italiei ai lui Meloni sunt în ECR, în timp ce Mitingul Național al lui Le Pen se află în Identitate și Democrație).

Orban refuză să adere la ECR din cauza AUR deși Claudiu Târziu, liderul grupului AUR, a declarat că:  ”Orban este încă binevenit în grup”. Cu toate acestea, Orban a reiterat că cooperarea pe dreapta europeană ar trebui să aibă loc în afara unui grup oficial, atâta timp cât partidul român AUR se află în Conservatorii și Reformiștii Europeni ai lui Meloni. Va mai aduceți aminte de vizita lui Simion la Roma vizita cu prilejul participării la o reuniune organizată de partidul Fratelli d’Italia, al premierului italian ? Simion a fost cu un pas înaintea lui Orban. Orban a pierdut 2 locuri la alegerile din 9 iunie și acum are 11 europarlamentari neafiliați unei grupări din Parlamentul European.

Gruparea lui Orban a părăsit preventiv, în 2021, gruparea Partidului Popular European de centru-dreapta într-o dispută privind statul de drept. El va rămâne în sfera ECR dar o intrare în grup îl va pune pe agenda activităților alături de AUR ceea ce ar fi contrar opiniilor exprimate de lideri Fidesz. Giorgia Meloni este supărată că nu a fost inclusă în ultimele discuții privind pozițiile de top din UE. Conservatorii și reformiștii ei europeni de extremă dreapta au obținut câștiguri majore pe 9 iunie, iar obiecțiile pot să deraieze acordul de top cu locuri de muncă. Se zvonește că premierul grec Kyriakos Mitsotakis (care a negociat pentru PPE, împreună cu premierul polonez Donald Tusk) a fost însărcinat să o sune pe Meloni. S-a întâmplat sau nu? Nu știm.

Socialiștii  și liberalii din Parlamentul European au avertizat-o pe von der Leyen să nu facă niciun acord oficial cu ECR. „Ursula este doar un contabil pentru guvernele UE”, i-a spus fostul președinte al Comisiei Romano Prodi lui Marco Bresolin de la ziarul La Stampa. Și încă un fapt de ultimă oră: Partidul naționalist Dreptate și Justiție (PiS) din Polonia ia în considerare renunțarea la alianța sa cu Frații Italiei ai lui Giorgia Meloni în Parlamentul European și este în discuții cu partidele de dreapta populiste cu privire la formarea unui nou grup Europa Centrală și de Est.

Celelalte partide includ Fidesz al premierului ungar Viktor Orban, Acțiunea cetățenilor nemulțumiți din Republica Cehă a lui Andrej Babis și Partidul Democrat Sloven al lui Janez Jansa. „Este destul de evident că am putea fi uniți pe o platformă geografică și nu [o] platformă ideologică. Sunt din ce în ce mai puțin interesat de toate acele elemente ideologice ale puzzle-ului”, a declarat joi fostul premier polonez Mateusz Morawiecki pentru POLITICO în Parlamentul European de la Bruxelles. Morawiecki a adăugat că este în legătură și cu reprezentanții altor delegații. Cert este ca se reconfigurează grupurile politice în Parlamentul European.

Meloni vrea o poziție importantă în Comisia Europeană

Eu personal nu cred că Meloni va lovi în Ursula dar dorința de  putere poate aduce elemente noi. Meloni vrea un portofoliu economic de top pentru Roma în următoarea Comisie. Unul dintre numele pregătite pentru o astfel de slujbă este italianul Raffaele Fitto.

Un alt candidat italian este Elisabetta Belloni, actuala șefă a serviciilor de informații italiene care a organizat întâlnirea G7 derulată recent în Italia. Numele ei circulă la Roma și la Bruxelles pentru rolul de diplomat șef al UE. În pachetul actual de locuri de muncă de top, această slujbă este programată să revină prim-ministrului Estoniei Kallas. Să nu uităm că Meloni, liderul celei de-a treia economii ca mărime a blocului, este unul dintre puținii lideri europeni care a ieșit întărit de la alegerile europene.

Polonia are, de asemenea, influență în negocieri. Premierul Donald Tusk este singurul lider PPE al unei mari țări europene și a ieșit mai puternic de la alegerile europene. Ministrul său de externe, Radoslaw Sikorski, a respins un potențial rol de comisar al UE pentru apărare, deoarece nu are suficientă pondere. Varșovia ar dori un portofoliu mai mare, cum ar fi cel pentru extinderea Uniunii. Atât obiectivele individuale ale statelor cât și aleșii sunt elemente fluide. Von der Leyen și Partidul ei Popular European s-au angajat până acum în discuții doar cu Socialiștii & Democrații (S&D) și Renew, ignorând oficial atât Verzii, cât și ECR, în ciuda faptului că înainte de alegeri ar fi deschisă să colaboreze cu Meloni.

Aceste rânduri sunt scrise în timpul săptămânii, din datele publicate de media sau din discuții cu colegi de la Bruxelles, derulate înainte de întâlnirea liderilor de la Bruxelles în Consiliul European din 27-28 iunie. Dacă liderii UE consideră că von der Leyen nu va trece prin Parlament, pot câștiga timp nominalizând-o, dar pot împinge votul eurodeputaților din iulie până în septembrie – așa cum s-a întâmplat în 2009, când Jose Manuel Barroso a fost reales ca președinte al Comisiei. Verzi vor să participe la discuții dar chiar și cele 50 de voturi ale lor nu vor fi suficiente pentru a trece echipa lui Ursula prin Parlament, iar deschiderea față de ei ar duce la pierderea  cel mai probabil a sprijinul lui von der Leyen în cadrul propriului ei grup PPE.

Alternativa de extrema dreapta pentru Germania  (AfD) intenționează să-și lanseze propria sa grupare de dreapta în Parlamentul European în cadrul unei reuniuni de joi, care va fi numită „Suveraniştii”, așa cum scrie Der Spiegel.

Care sunt pașii următori în alegerea persoanelor de top?

După prim zi a discuțiilor din 27 iunie ale Consiliului Europei, liderii UE au aprobat joi 27 iunie un al doilea mandat de cinci ani pentru Ursula von der Leyen în funcția de președinte al Comisiei Europene. Acum, politicianul german de centru-dreapta se confruntă cu un vot în Parlamentul European, despre care chiar și aliații ei de partid recunosc că va fi o provocare în a reuși.

Pentru a avea succes de data aceasta, va trebui să facă un calcul politic aproape imposibil: rămâne cu cele trei partide din centru, virează către către Verzi sau lărgește aria incluzând părți din grupul de extremă dreapta a lui Giorgia Meloni? Premierul italian s-a abținut de la votul lui von der Leyen joi seară. Există riscuri legate de toate cele trei strategii. Înrolarea Verzilor este, de asemenea, un pariu riscant. După cinci ani în care s-au opus în mare măsură lui von der Leyen, ecologiștii cer acum să facă parte din majoritatea care o susține, ceea ce le-ar oferi șansa de a influența legislația, deși au pierdut locuri din 2019.

Totuși, cea mai riscantă strategie dintre toate este să-o atragi pe Meloni și, probabil, alte părți ale grupării conservatorilor și reformiștilor europeni, care acum se află pe locul trei în Parlament. Următoarele săptămâni vor fi dominate de negocieri. Urmează etapa Parlamentului European care va vota viitorul președinte al Comisiei Europene la jumătatea lunii iulie. Asta în cel mai bun caz dar s-ar putea să avem  o vară plină de incertitudine politică la cel mai înalt nivel al Uniunii. Sunt evaluări care ne spun că acestă coaliție formată din PPE, socialiști și liberali riscă să fie prea mică pentru a obține cele 361 de voturi necesare (din 720).

De ce? După congresul PPE de la București se aproximează că 10%-15% dintre europarlamentarii din aceste grupuri nu o vor vota pe Ursula. Coaliția are aproximativ 400 de europarlamentari. Și dacă von der Leyen eșuează? Consiliul European va alege un candidat alternativ pentru a deveni președinte al Comisiei Europene. Acest lucru riscă să ducă la o criză instituțională și atunci tot eșafodajul din spatele lui von der Leyen se va prăbuși.

În scenariu favorabil lui Ursula de aprobarea a echipei sale și în cazul în care Parlamentul European dă votul de acceptare, noua Comisie Europeană urmează să fie instalată în jurul datei de 1 noiembrie. În cazul scenariului negativ Consiliul European se va întâlni din nou în vară iar Parlamentul European va vota undeva în septembrie. Acest scenariu va complica și întârzia începerea activității viitoarei Comisii Europene.

Din ultimele știri pe care le-am primit înainte de summitul UE, acum când scriu aceste rânduri 25 iunie 2024, vă pot spune că: șase lideri ai UE au negociat cele mai importante locuri de muncă din bloc și au convenit ca germanul Ursula von der Leyen, portughezul Antonio Costa și estoniana Kaja Kallas să obțină cele mai înalte funcții la Comisia Europeană, Consiliul European și serviciul de politică externă. Cei șase negociatori sunt premierul grec Kyriakos Mitsotakis și premierul polonez Donald Tusk (pentru Partidul Popular European), premierul spaniol Pedro Sanchez și cancelarul german Olaf Scholz (pentru socialiști), precum și președintele francez Emmanuel Macron și premierul olandez Mark Rutte (pentru liberali). 

Ce se întâmplă dacă von der Leyen câștigă votul Parlamentului European?

 Dacă este numită de Parlamentul European pentru un alt mandat, ea poate discuta cu guvernele naționale despre nominalizații lor individuali pentru funcția de comisar, deși țările au început deja să se bată informal pentru numele și portofoliile pe care le doresc. Este de așteptat ca von der Leyen să ceară din nou două opțiuni de la fiecare guvern, un candidat de sex feminin și un candidat masculin; modul în care distribuie portofoliile depinde de ea.

Ultima dată, ea a provocat consternare în stânga spectrului politic prin crearea unui portofoliu pentru stilul de viață european, rol deținut de comisarul grec Margaritis Schinas. Și vor mai exista vicepreședinți executivi ai Comisiei, sau va renunța în favoarea unei structuri mai plate? Fiecare comisar se va confrunta cu o criză grea în Parlament, iar apoi întregul colegiu al comisarilor – care o include pe Kaja Kallas, care a fost aleasă drept înalt reprezentant pentru afaceri externe – trebuie votat de majoritatea deputaților europeni într-un vot care nu va fi secret. Cât despre Antonio Costa, care va deveni președinte al Consiliului European cel puțin până în iunie 2027, poate respira ușurat, deoarece nu are nevoie de sprijinul Parlamentului.

Întrebări cu răspuns probabil

Întrebarea de răspunsul cărei suntem interesați este: votul din UE va oferi vreun indiciu pentru viitoarele alegeri din SUA? Câștigurile obținute de extrema-dreaptă arată că problemele aflate în joc în alegerile din SUA care îl favorizează pe Donald Trump, imigrația și criminalitatea, mai ales, continuă să rezoneze în Europa. Coaliția de partide de centru-dreapta, centru-stânga și liberale care controlau efectiv Parlamentul European a scăzut de la 59% din mandate la 56%, rămânând însă o majoritate încă solidă.

Dacă va mai aduceți aminte în 2016 criza imigrației europene și decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană au prefigurat rezultatul uimitor al alegerilor prezidențiale din SUA. Recentele alegeri nu au produs o schimbare dramatică spre dreapta dar schimbările s-au produs în cele mai mari trei state ale UE-Germania, Franța și Italia. În aceste condiții Macron a aruncat politica franceză într-o morișcă infernală dizolvând Adunarea Națională și convocând alegeri anticipate.

Stânga a format rapid un front unit pentru a-și desfășura campania electorală însă partidele mai mici de dreapta sunt divizate la nivel intern. Nepoatele sau nepoți lui Le Pen au intrat în scenă, de pe unde sunt locați în diferite partide, și i-au îndemnat pe membrii acestora să voteze pentru o coaliție condusă de Mitingul Național a lui Bardella. Jordan Bardella, președintele formațiunii franceze de extremă dreapta Rassemblement National, a precizat că va menține sprijinul țării sale pentru Ucraina dacă va ajunge prim-ministru, relatează Agerpres.

El a reiterat însă că se va opune trimiterii de trupe franceze şi de rachete cu rază lungă de acţiune în țara atacată de Rusia. În Germania extrema dreaptă AfD a ieșit pe locul doi cu 16%. Cele trei partide care alcătuiesc coaliția guvernamentală – social-democrații, verzii și liberalii – au suferit, primind un total combinat de doar 31% din voturile populare.

În Italia votul popular pentru Frații Italiei a crescut la aproape 29% din total, depășind  26% primit la alegerile parlamentare italiene din 2022, iar locurile partidului în Parlamentul European s-au dublat de la 10 la 24. Forța extremei drepte în rândul alegătorilor mai tineri este un semnal de urmărit. Și, în timp ce rezultatele nu sunt deloc uniforme, partidele de centru-stânga și liberale în exercițiu – din nou, Germania și Franța sunt deosebit de importante aici – au fost pedepsite de alegători, ceea ce nu este un semn bun pentru președintele Biden. Lecțiile acestor alegeri pentru SUA sunt la fel de ambigue ca și rezultatele lor. În orice caz, alegerile în Uniunea Europeană nu sunt întotdeauna un ghid bun pentru viitor.

De ce? Pentru că alegatorii pot vota în semn de protest fără nicio consecință pentru componența guvernelor lor naționale. Pe asta s-a bazat Macron, că Le Pen nu va fi susținută de electorat acasă? Alegerile europene au fost un avertisment pentru mainstream, nu o înfrângere. Dar este un avertisment care ar trebui luat în serios de ambele maluri ale Atlanticului.

NATO și-a găsit liderul

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, urmează să demisioneze până la 1 octombrie 2024. Mark Rutte se va muta în biroul său de la NATO și nu va avea o perioadă de miere lungă la începutul mandatului. Rutte, care conduce de 14 ani cea de-a cincea economie a UE ca mărime, este lăudat pe scară largă ca fiind un generator de consens eficient, demonstrând totodată hotărâre în sprijinirea Ucrainei, inclusiv eforturile recente ale militarilor olandezi de a pregăti piloți ucraineni pentru a pilota avioane de luptă F-16 donate de olandezi.

De ce nu va avea o perioadă de tranziție liniștită? Rutte se va confrunta cu câteva probleme deosebite: (1) Posibila revenire a lui Donald Trump la Casa Albă; (2) Ofensiva de vară a Rusie în Ucraina; (3) Generalizarea a 2% din PIB în toate statele Alianței;(4) Nivelul redus al apărării antiaeriene pe flancul estic (numai 5% din necesar); (5) Asigurarea producție de muniție de război a Alianței atât pentru livrarea către Ucraina cât și pentru completarea stocurilor țărilor europene; (6) Descurajarea nucleară a Rusie;  (7) Nemulțumirile  țărilor din est față de  reprezentare la nivelul secundar al NATO-funcția de secretar general adjunct (DSG) și diferitele posturi de secretar general adjunct (ASG); (8) Posibilele presiuni din partea extremei drepte față de războiul din Ucraina; (9) Nu în ultimul rând presiunea războiului hibrid dus de Rusia în Europa.

Războiul hibrid al Rusie în Europa 

Este unul din avertismentele pe care serviciile de informații americane le transmit aliaților. Este vorba despre conceptul de ”informare persistentă” folosit de Comunitatea de informații americană inclusiv înaintea atacului Rusie asupra Ucrainei din februarie 2022.

Directorul serviciilor de informații naționale, Avril Haines, a informat membrii Consiliului Atlanticului de Nord al NATO, organismul decizional al alianței, despre o creștere a atacurilor hibride, legate de Rusia, atacuri care au început în această primăvară. Haines a rezumat informațiile americane și i-a îndemnat pe aliați să dezvăluie și să studieze strategia Kremlinului. Serviciile de informații ruse au angajat sabotori locali pentru a-și desfășura operațiunile. Presupusele atacuri rusești se întind în întreaga Europă: în martie, Marea Britanie a arestat mai mulți suspecți după un incendiu la un depozit deținut de ucraineni din estul Londrei, depozit despre care oficialii americani au raportat că ținea echipamente de comunicații militare cu destinația Ucraina.

Un depozit din Spania deținut de aceeași companie, și care depozitase echipamente de comunicații, a fost incendiat. Polonia a arestat 12 presupuși sabotori care plănuiau atacuri asupra liniilor de aprovizionare către Ucraina, a spus un oficial guvernamental polonez. Tot luna trecută, un incendiu a lovit o instalație din Berlin a unei companii germane (Rheinmetall) deținută de producătorul de rachete de apărare antiaeriană folosite de Ucraina. Și autoritățile norvegiene au avertizat că sabotorii ar putea viza companiile care livrează arme în Ucraina. Haines a spus Consiliului NATO că obiectivele lui Putin sunt de a întrerupe livrările de arme, de a împărți alianța și de a descuraja continuarea sprijinului NATO pentru Kiev.

Liderul rus vrea să intimideze țările europene rămânând în același timp sub pragul care ar putea determina țările NATO să invoce articolul 5 pentru a răspunde militar la atacuri, cred oficialii americani. Operatorii ruși ar putea încerca să răspândească frica și prin atacuri asupra site-urilor civile. Republica Cehă a arestat luna aceasta un suspect acuzat de incendiere împotriva autobuzelor publice unde există suspiciunea că atacul a fost probabil organizat și finanțat din Rusia, conform unei declarații a premierul ceh. Premierul polonez Donald Tusk a declarat că Rusia este „probabil” responsabilă pentru un incendiu care a distrus luna trecută cel mai mare centru comercial din Varșovia.

Strategia administrației Biden de contracarare a lui Putin se concentrează pe partajarea informațiilor. Ca și în primele zile ale războiului, administrația a demarat eforturi pentru a face schimb de cât mai multe informații cu aliații pentru a-i ajuta să identifice și să întrerupă atacurile – și să crească rezistența colectivă. Putin nu vrea un război cu NATO pe care știe că l-ar pierde, cred oficialii americani. Vrea doar să submineze alianța. 

Războiul din Ucraina

După cum am prezis acum un an, nu există o încetare a focului, nicio negociere și nici un impas în războiul din Ucraina. În repetate rânduri, Vladimir Putin a clarificat că scopul său nu este de a cuceri doar 20% din Ucraina. În mintea lui, Rusia și Ucraina sunt una, iar existența unei națiuni ucrainene independente este un complot anti-rus realizat prin interferență străină.

Discursul său recent de la ministerul rus al apărării a reconfirmat această ambiție. El dorește să anexeze părțile de est și de sud ale Ucrainei și probabil s-ar mulțumi să transforme restul într-un stat marionetă ocupat, puțin diferit de Belarusul de astăzi. Mai mult, scopul politic al lui Putin este de a restabili Rusia ca o nouă mare putere, remodelând ordinea politică a Europei. Restabilirea „unității” Rusia-Ucraina-Belarus este condiția prealabilă pentru această înviere. Putin a investit resurse imense în acest pariu. Din aceste motive, sunt posibile doar rezultate binare: fie Rusia câștigă, fie Ucraina câștigă. 2024 va fi cel mai dificil moment pentru Ucraina de la primele două luni ale invaziei pe scară largă.

Occidentul are soluția intensificării producției de arme și pregătirea/consolidarea militară a flancului estic. Ucraina și-a reluat producția de armament și muniție dar nu face față cerințelor teatrului de război, iar fabricile sunt ținte pentru rachetele rusești. Ucraina va rămâne dependentă de Occident pentru avioane, armamentul aeronavelor și apărarea antiaeriană -rachete de apărare deoarece complexitatea acestor sisteme nu permite producția internă. Ucraina va rămâne, de asemenea, dependentă de furnizarea de muniții de artilerie din străinătate din cauza cantității mari folosite în război. Europeni nu au reușit să-și achite angajamentul privind livrările de muniții către Ucraina (au livrat 1/3 din ce au promis).

Ce implică acest lucru?  Ajutorul dat de SUA înseamnă pentru Ucraina menținerea actualelor linii defensive. Probabil Dombasul va fi pierdut. Se manifestă o lipsă de vehicule blindate în teatrul de operații pentru militarii ucraineni. Vehiculele occidentale duc lipsă de piese de schimb iar cele care au fost construite în timpul Pactului de la Varșovia suferă de lipsă de muniție. Armata rusă pare să fi lansat o nouă armă asupra Ucrainei pentru prima dată joi, 20 iunie 2024, în nord-estul Harkovului.

Este o bombă cu planare de 3000 kg, cunoscută sub numele de FAB-3000 UMPK. Face parte dintr-un efort mai amplu al Rusiei, așa cum a scris David Axe de la Forbes în martie, de a fixa „aripi de tip pop-out și kituri de ghidare prin satelit la bombe stupide de 500 kg, 1000 kg și 3000 kg ” din stocurile Kremlinului.  Potrivit imaginilor postate online, bomba a explodat aproape de „sfârșitul unei clădiri folosite de armata ucraineană ca punct de desfășurare temporară”, relatează Kiev Independent. 

Experții spun: „Faptul că forțele ruse și-au dat seama cum să lanseze FAB-3000 este o dezvoltare semnificativă și va crește potențialul distructiv al atacurilor cu bombe glisante ale Rusiei, în curs de desfășurare, împotriva forțelor și infrastructurii ucrainene”, au scris analiștii de la Institutul pentru Studiul Războiului din Washington. Efectul acestor bombe este devastator și dacă forțele ruse ar fi capabile să lanseze baraje masive de FAB-3000 vor putea provoca daune extinse pozițiilor din prima linie ucraineană și infrastructurii critice.

Ce lecții am învățat din Războiul din Ucraina? 

În primul rând, armele vechi și noi se completează reciproc. În ciuda succesului timpuriu al armelor antitanc în apărarea Kievului, am avertizat în materialele scrise de-a lungul ostilităților – corect – că proclamațiile despre sfârșitul erei tancurilor s-ar putea dovedi premature, pe măsură ce bătălia s-a mutat din suburbiile de nord în câmpiile de est ale Ucrainei.

Cu toate acestea, am anticipat parțial eficacitatea dronelor ca arme antitanc și antinavă și nici nu m-am așteptat ca Ucraina să poată alunga marina rusă din jumătatea vestică a Mării Negre (artileria și minele au jucat, de asemenea, un rol major, deoarece conflictul s-a instalat în războiul de tranșee în stilul Primului Război Mondial). În al doilea rând, descurajarea nucleară funcționează, dar depinde mai mult de mize relative decât de capacități. Amenințarea nucleară a lui Putin a împiedicat guvernele NATO să trimită trupe (nu echipamente) în Ucraina. Dar motivul nu este că Rusia are capacități nucleare superioare; mai degrabă, Putin a desemnat Ucraina un interes național vital pentru Rusia, în timp ce guvernele occidentale nu au făcut-o. În al doilea rând, sancțiunile aplicate Rusie au crescut costurile, dar nu au determinat rezultatele pe termen scurt. Amintiți-vă că directorul CIA, William Burns, s-a întâlnit cu Putin în noiembrie 2021 și a avertizat, fără niciun rezultat, asupra unor sancțiuni iminente în cazul în care Rusia ar invada. Putin s-a îndoit probabil că Occidentul ar putea menține unitatea globală în ceea ce privește sancțiunile și a avut dreptate.

Petrolul este o marfă fungibilă, iar multe țări – nu în ultimul rând India – sunt mai mult decât bucuroase să importe petrol rusesc la preț redus, transportat de o flotă neregulată de tancuri petroliere. Cu toate acestea, așa cum am anticipat în urmă cu doi ani, preocupările Chinei de a se implica în sancțiuni secundare par să fi stabilit anumite limite pentru sprijinul său pentru Rusia. În timp ce China a furnizat o „tehnologie cu dublă utilizare” importantă (potrivită fie pentru scopuri militare, fie civile), ea s-a abținut de la trimiterea de arme. Având în vedere această imagine mixtă, va trece ceva timp până când vom putea judeca pe deplin efectul pe termen lung al sancțiunilor asupra Rusiei. În al patrulea rând, războiul informațional face diferența.

Războaiele moderne nu sunt doar despre a cui armată câștigă; sunt, de asemenea, despre a cui poveste învinge.  În al cincilea rând, capacitatea cibernetică nu este un glonț de argint. Rusia a folosit arme cibernetice pentru a se amesteca în rețeaua electrică a Ucrainei cel puțin din 2015 încoace, iar mulți analiști au prezis că un atac cibernetic împotriva infrastructurii și guvernului Ucrainei va face orice invazie un fapt împlinit. Dar, deși au existat multe atacuri cibernetice (raportate) în timpul războiului, niciunul nu s-a dovedit decisiv.

Când rețeaua Viasat a ucrainenilor a fost spartă, aceștia au început să comunice prin mulți sateliți mici ai rețelei Starlink. Cu antrenament și experiență pe câmpul de luptă, apărarea cibernetică și ofensiva ucraineană s-au îmbunătățit. În cele din urmă, războiul este imprevizibil. Cea mai importantă lecție din războiul din Ucraina rămâne una dintre cele mai vechi. Acum doi ani, mulți se așteptau la o victorie rapidă a Rusiei; și în urmă cu doar un an, existau așteptări mari de la o ofensivă triumfătoare de vară ucraineană. Niciun nici alta nu s-a întâmplat așa cum au fost planificate. Filozoful Aristotel spunea: nu este suficient să se câștige un război, ci este important este să se organizeze pacea!