viziune-euDezbaterea  pe subiectul extinderii Uniunii Europene capata o noua valenta dupa ce la Summitul de la Vilnius si anterior, in urma primaverii arabe, am asistat cu totii la prabusirea Politicii Europene de Vecinatate.

Pana la reuniunea din iulie a Consiliului Uniunii Europene, cand va fi propusa o noua abordare a Politicii Europene de Vecinatate, problematica extinderii Uniunii Europene creeaza cadrul unei lupte discursive, a unei fatarnicii declarative.

Astfel ca pe de o parte avem declaratia comisarului european pentru politica de vecinatate si negocieri pentru extindere, Johannes Hahn, care de curand a afirmat ca „in urmatorii 10 ani nu vor exista primiri in UE din cauza circumstantelor”. Mai mult, acesta sustine ca „trebuie sa actionam in asa fel incat toata lumea sa inteleaga ca noul membru este unul foarte valoros si nu doar unul de cheltuieli suplimentare”.

Intr-un alt registru, total opus si contradictoriu, se situeaza pozitia vicepresedintelui grupului PPE, Saryusz-Wolski, care sustine ca „aspiratiile europene ale Ucrainei necesita sprijin” in urma unei intalniri cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe din Kiev, IPS Filaret. Acesta a  adaugat ca “patriarhul Filaret a transmis un mesaj puternic catre institutiile europene, evidentiind faptul că Ucraina este o națiune iubitoare de pace și că cetățenii săi sunt atașați libertății și valorilor europene. Totodată el a subliniat ferm că Patriarhia de la Kiev susține aspirațiile europene ale Ucrainei. O Ucraină europeană ar putea sprijini la aducerea democrației spre Moscova cândva. Aspirațiile ucrainene necesită sprijinite, inclusiv prin acțiuni imediate care urmăresc să ajute Ucraina în redobândirea controlului asupra întreg teritoriului și granițelor sale. Acest sprijin ar trebui să conțină o strategie mai complexă care să vizeze sprijin financiar și un regim de liberalizare a vizelor”.

Mai mult, Elmar Brok, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European și eurodeputat PPE spune ca “Ucraina, ca orice altă națiune, are dreptul să își decidă orientarea. Parlamentul European va susține valorile libertății și democrației și va lucra pentru calea europeană a partenerilor ucraineni”.

Acest joc de declaratii intr-o regiune care traverseaza o perioada tensionata creeaza o confuzie cu efecte mai grave decat o decizie intr-un sens sau in altul.

Daca privim foarte lucid aceste declaratii nu putem decat sa vedem cum vecinatatea estica, Ucraina si Republica Moldova, sunt lasate fara optiuni viabile pentru 10 ani, si cu o mare incertitudine in ceea ce priveste perioada de dupa cei 10 ani. In era cunoasterii si a tehnologiei de varf in care ne aflam, 10 ani pot insemna crucial de mult pentru dezvoltarea si orientarea unei tari, fara a mai lua in considerare ambitiile regionale ale unor actori cu tendinte imperialiste.

Ce vor face europenii si moldovenii? Vor avea rabdare 10 ani sa se hotarasca daca vrea UE sa se mai extinda? Si daca nu mai vrea? Cum vor rezista presiunilor din Est?

Pentru ce au murit atatea mii de oameni in Ucraina? Nu cumva pentru o optiune pro-europeana? Nu cumva pentru visul de a se alatura lumii civilizate occidentale?

Cum rasplateste UE sacrificiul suprem al acestor mii de oameni si suferinta unei intregi natiuni aruncata in mizerie si razboi? Dar lupta aproape la limita rezistentei a moldovenilor pro-europeni de doua decenii?

Anuntand ca se va gandi peste 10 ani?

In mod evident UE nu gandeste politica sa externa si de aparare nici cu coerenta, nici cu empatie sau pragmatism.

Cu atat mai putin este capabila sa gandeasca ca o mare natiune europeana. Ca o singura familie. Cred ca prin aceste actiuni (declaratii si decizii), UE arunca Ucraina si Republica Moldova in bratele Federatiei Ruse, neoferindu-le alta alternativa si dispretuieste cu o vadita aroganta birocratica sacrificiul (chiar si suprem) celor doua natiuni : Republica Moldova si Ucraina.