Multe dintre evenimente se învârt în jurul crizei ucrainene ceea ce ne face să scăpăm din vedere altele care sunt la fel de importante ba chiar cum spune o expresie „diavolul este în detalii”,  expresie care face aluzie la unul sau mai multe elemente ”misterioase” ascunse în evenimente derulate. Ea provine din sintagma anterioară „Dumnezeu este în detalii”, sintagmă care exprimă ideea că orice face cineva ar trebui să fie făcut minuțios. Adică detaliile sunt importante.

Pregătirea aviatorilor ucraineni pentru a pilota avioane de luptă F-16 este un pas cheie în construirea viitoarei forțe aeriene a acestei națiuni. F-16 va schimba cursul războiului? Este posibil, deși Secretarul Forțelor Aeriene a SUA, Frank Kendall a declarat că se îndoiește de acest fapt. Avioanele F-16 „vor oferi ucrainenilor o capacitate sporită pe care nu o au în acest moment. Dar, în ceea ce mă privește, nu va fi o schimbare dramatică a jocului și nici a capacitățile lor militare totale” a spus Kendall la o masă rotundă prilejuita de un mic dejun luat împreună cu reporterii de la Defense Writers Group.

NBC News a raportat în martie că doi piloți ucraineni s-au aflau la o bază militară din Tucson, Arizona, pentru a evalua timpul necesar  învățării de către aceștia a modului de pilotare a avioanelor de vânătoare avansate, cum ar fi F-16. Aripa 162 a Gărzii Naționale Aeriene din Tucson antrenează piloți din țările partenere și aliate pentru a pilota avioanele F-16. La începutul invaziei pe scară largă a Rusiei, se evalua că Ucraina ar avea aproximativ 120 de avioane capabile de luptă – constând în principal din MiG-29 și Su-27, avioane vechi, din era sovietică. Oficialii de la Pentagon spun că acum au nevoie de până la 200 de avioane pentru a se potrivi cu puterea aeriană a Moscovei – care se crede că este de cinci sau șase ori mai mare decât cea a Kievului. Zelensky le-a cerut, în primul rând, aliaților săi F-16.

Construit pentru prima dată în anii 1970, avionul poate zbura cu o viteză de două ori mai mare decât cea a sunetul și poate angaja ținte în aer sau la sol. Radarul F-16 poate vedea mai până la 296 km, permițând aeronavelor ostile să fie angajate de la distanțe mai mari.  De obicei, F-16 vine cu rachete care nu necesită ca aeronava să mențină un radar blocat pe țintă pentru a o lovi – o capacitate pe care Rusia o are în prezent, dar Ucraina nu o are.

De asemenea, F-16 pot lansa bombe de precizie ghidate de laser, GPS și au sisteme avansate de lovire fiind  mai precise la țintirea și distrugerea la sol a radarelor inamicului decât avioanele de luptă actuale ale Ucrainei. Pilotarea avioanelor F-16 este cea mai simplă parte a problemei. Pistele sunt un element esențial din care Ucraina nu are foarte multe. Dacă doar câteva aerodromuri ar fi adecvate și în locații cunoscute, atacurile concentrate ale Rusiei ar putea însă să împiedice zborul avioanelor F-16 ucrainene de pe acestea. Sistemele informatice de la bord – cum ar fi avionica – funcționează într-un mod diferit de aeronavele sovietice.

În luptă, piloții trebuie să selecteze instinctiv mai multe ”moduri corecte” în scenarii complexe în care riscă să fie copleșiți de evenimentele care se dezvoltă rapid – o situație cunoscută sub numele de ”saturație de sarcini”. Imaginați-vă că un șofer de mașină trece de la o Dacia la un Mercedes și trebuie să cunoască instantaneu poziția comutatoarelor farurilor, a ștergătoarelor și a luminilor de ceață – totul la un nivel mult mai complicat. Este nevoie de timp și practică.

Avioanele de luptă sunt eficiente grupate pentru a îndeplini o misiune specifică. De exemplu, dacă misiunea este de a neutraliza o instalație radar inamică, s-ar putea să fie implicată o patrulă care să cuprindă 3-4 avioane pentru a transporta rachetele (HARM) sau bombele pentru a distruge acea structură.

Forța de luptă a Ucrainei se confruntă cu dezavantaje grave. Avioanele rusești au o rază de acțiune mai mare datorită radarului și rachetelor lor avansate. Principala rachetă folosită de avioanele Mig-29 și Su-27 din Ucraina este racheta Artem R-27. Aceasta are o autonomie de 75 km, față de racheta rusească Vimpel R-37M, care poate parcurge cel puțin 300 km, și de Vimpel R-77, care poate parcurge până la 190 km.

Această asimetrie înseamnă că avioanele ucrainene trebuie să se apropie de aeronavele ruse adversare și trebuie să se furișeze efectiv la nivelul solului pentru a evita detectarea. Alături de F-16, Eurofighter Typhoons și Gripens din Suedia au fost în fruntea listei. În timp ce Gripens sunt foarte potrivite din punct de vedere tactic pentru mediu din Ucraina fiind construite să lupte cu avioanele sovietice/rusești, nu sunt atât de multe disponibile. F-16 este unul dintre cele mai prolifice și versatile avioane de luptă multirol din lume. În prezent operează în 25 de țări, potrivit producătorului Lockheed Martin.

Antrenamentul pe F-16 va avea loc în Europa, au spus oficialii americani, estimând că sunt necesare cel puțin 18 luni pentru instruire și livrare. Londra a fost deja de acord să înceapă pregătirea piloților ucraineni în primăvara emisferei nordice și a spus că va analiza scurtarea sesiunilor pentru piloții ucraineni cu experiență. Piloții de luptă ucraineni sunt foarte motivați, clar sunt piloți buni și au multă experiență în zborul cu avioane cu reacție. Dar, pentru ca apare un dar, învățarea piloților să efectueze atacuri la sol la joasă altitudine, noaptea și pe orice vreme, folosind sisteme cu infraroșu și bombe ghidate cu laser va dura ceva timp.

Decizia SUA de a acorda aprobarea altor națiuni pentru a furniza F-16 marchează începutul unui proces complicat și va fi nevoie de multă muncă pentru a ajunge la livrare și la cooperare F-16 cu forțele terestre pe câmpul de luptă. „Pregătirea piloților pentru F-16 este un proiect de lungă durată”, a spus Cancelarul german  Scholz reporterilor înainte de a părăsi summitul G7. Bine că măcar a început sau poate a început anul trecut în iunie la Nelis AF odată cu aprobarea Congresului SUA?

Evaluarea câmpului de luptă actual

Eu ca militar încerc să evaluez, din informații ”open source/surse deschise” și nu numai, ambele armatele  aflate în confruntare. Este o chestiune complicată și datorită lipsei unor informații corecte din media. Cert este că primăvara aceasta și începutul verii va fi o cursă între mobilizarea militară a cetățenilor Rusiei și transformarea armatei Ucrainei pentru contraofensivă. Dacă ucraineni au învățat să lupte folosind tehnicile occidentale și rușii se pare că și-au corectat o serie de deficiențe operaționale și de utilizare a echipamentelor militare din dotare.

Generalul locotenent (rezervă) Mark Hertling a spus că ”cea mai mare provocare pentru armata ucraineană va fi integrarea rapidă a tuturor sistemelor de arme, diferite, pe care le primesc de la aliații occidentali”. În săptămânile următoare, generalul Hertling se așteaptă ca ”Rusia să intensifice probabil atacurile cu rachete și crede că forțele sale aeriene și navale vor continua să lovească infrastructura Ucrainei. Exercițiile militare din Belarus sunt un șiretlic și nu o dovadă că forțele naționale din Belarus vor lua armele împotriva Ucrainei, dar forțele ruse pot folosi Belarus ca punct de intrare în Ucraina”, a spus el. Să le luam pe rând.

Ucraina: Este puțin probabil să poată organiza o contraofensivă la scară largă în perioada imediat următoare, deoarece forțele sale armate nu au mijloacele necesare pentru a întreprinde atacuri frontale împotriva forțelor ruse (în special transportoare blindate, vehicule de luptă ale infanteriei și tancuri). În schimb, ucraineni se descurcă cu focul indirect, cum ar fi artileria și rachetele, pentru a slăbi liniile rusești și apoi a le ataca cu forțe ușoare. Dar dacă proviziile de vehicule grele de luptă terestre din Vest nu se acumulează în cantități suficiente, o contraofensivă ucraineană ar putea fi mai bine pregătită pentru a doua jumătate a anului. Este doar o ipoteză rezultată din datele pe care le am (nu știm exact câte mijloace blindate au ajuns în Ucraina). Una dintre cele mai importante constrângeri este disponibilitatea pieselor de schimb pentru vehiculele de luptă, pe măsură ce pierderile cresc. Aceste sisteme din epoca sovietică devin din ce în ce mai greu de reparat iar disponibilitatea pieselor se bazează pe dorința țărilor non-occidentale de a vinde din stocurile pe care le mai au.

Pe măsură ce războiul se prelungește, aceste surse se vor drena și este deosebit de greu de prezis disponibilitatea lor. Întâlnirea de la  Rammstein din 20 ianuarie a rupt tabuul aliaților de a oferi capabilități grele de luptă la sol ucrainenilor. Însă numărul sistemelor realizate în Occident pe care susținătorii Ucrainei le-au promis că le vor trimite sunt încă scăzute. Tancurile și transportoarele blindate de personal sunt supuse unei rate mari de uzură în comparație cu sistemele de artilerie și de apărare aeriană.

În cele din urmă, dacă Occidentul intenționează să susțină Ucraina în timpul unui război lung, trebuie, de asemenea, să producă o întreagă gamă de sisteme și vehicule într-un ritm mai rapid pentru a înlocui donațiile către Kiev. De exemplu, tancurile Leopard 2 sunt construite într-un ritm de două tancuri pe lună, cu un timp total de livrare de până la trei ani. Aceasta este aproximativ a opta parte din rata producției de tancuri a Rusiei. Ai nevoie de blindate ca să poți străpunge liniile inamice.

Dar, concentrându-se pe arme și ajutor, astfel de evaluări trec cu vederea întreaga amploare a eforturilor europene în Ucraina. Statele Unite ale Americii primesc pe merit creditul că au furnizat aproximativ jumătate din cele 156 de miliarde de dolari în ajutor economic, umanitar și militar pe care le-a primit Ucraina în cele peste 450 de zile de conflict. Cu toate acestea, ajutorul și echipamentul, deși importante, nu sunt suficiente pentru a explica succesul Ucrainei pe câmpul de luptă: mult a depins de calitatea și pregătirea forțelor ucrainene.

Forțele aeriene ale Ucrainei au reușit după doar un curs rapid de instruire pe bateria Patriot – pe care Kievul a primit-o în aprilie – să extragă o capabilitate pe care SUA nu au crezut-o posibilă, a explicat expertul militar Ivan Kiricevski, citat de New Voice of Ukraine. Ucrainenii au contracarat rachetele balistice Iskander și rachetele H-22 cu instalația Patriot. Și în acest sens al pregătirii militarilor ucraineni, Europa a fost capabilă să joace un rol crucial. În 2022, de exemplu, Regatul Unit a antrenat aproximativ 10.000 de soldați ucraineni, în timp ce Statele Unite au antrenat doar aproximativ 3.100. Și, cu excepția Austriei, fiecare țară din UE, chiar și  Elveția, a oferit o anumită formă de ajutor și instruire letală sau neletală armatei ucrainene de la începutul războiului.

De fapt, aceste eforturi europene se bazează pe programele de instruire și consiliere pe care țările NATO- Canada, Lituania, Polonia, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii împreună cu alte o duzină de țări occidentale – le-au oferit Ucrainei înainte de începerea războiului între 2014 și 2022. Țările menționate au instruit și au consiliat forțele ucrainene cu privire la o varietate de abilități, de la conducerea luptei până la planificarea operațională.

Consilierii NATO au contribuit, de asemenea, la construirea forțelor speciale ucrainene pentru a îndeplini standardele NATO. Aceste inițiative au dat roade: spre deosebire de 2014, când forțele ucrainene erau dezorganizate și le lipsea pregătirea pentru a contracara ocuparea Crimeei de către Rusia și contracararea războiul inițial din Donbas, forțele ucrainene au zădărnicit cu succes invazia Rusiei din 2022 și de atunci au apărat o mare parte din teritoriul ucrainean.

În acest sens, au folosit tactici de război neregulate ”absorbite” de le consilierii occidentali pentru a opri forțele ruse pe drumul spre Kiev, precum și tactici convenționale bazate pe forța și disciplina militară pentru a opri ofensiva Rusiei în partea de est sau de sud a țării. Pentru a-și apăra propriile poziții și a revendica teritoriul ocupat de Rusiei, Ucraina trebuie să continue să antreneze un număr mare de cetățeni, dintre care mulți nu au abilități de bază, cum ar fi: să tragă cu pistolul mitralieră, să se miște în teatrul de operații, să comunice prin mijloacele radio militare.

Guvernul ucrainean și-a propus să antreneze 6.000 de noi soldați pe lună – o sarcină dificilă, având în vedere resursele umane reduse. Cunoscut sub numele de Operațiunea Interflex, în 2022 un program de pregătire a militarilor ucraineni a început sub conducerea Regatul Unit cu asistența unor instructori militari din Australia, Canada, Danemarca, Finlanda, Lituania, Țările de Jos, Noua Zeelandă, Norvegia și Suedia. Antrenamentul se desfășoară în patru zone de exerciții și este o extensie a pregătirii oferite de Regatul Unit și aliații săi din NATO înainte de 2022.

Este adaptat la ceea ce forțele armate ucrainene consideră util, având în vedere condițiile reale de pe câmpul de luptă din estul Ucrainei. Dependența de instructorii din țările europene și de partenerii acestora din Indo-Pacific a fost vitală pentru a demonstra sprijinul multilateral pentru Ucraina și pentru a combate narațiunile rusești despre războiul alimentat de Statele Unite și NATO.

Pe lângă pregătirea de bază, recruților ucraineni care finalizează programul li se oferă echipamente precum uniforme, căști, veste, truse de prim ajutor și îmbrăcăminte pentru vreme rece și umedă. Pe lângă acest efort, țări precum Germania, Letonia, Slovacia și Spania au oferit și instruire unor grupuri mai mici de soldați ucraineni, în jur de 200 pe lună. Unele sisteme de arme occidentale, cum ar fi rachetele antitanc Javelin și NLAW, au fost ușor de integrat în operațiunile ucrainene, deoarece sunt ușor de utilizat sau sunt deja familiare soldaților ucraineni.

Dar multe alte tipuri de arme și echipamente non-sovietice – inclusiv artileria, sistemele de apărare aeriană, tancurile germane Leopard 2 și britanice Challenger 2 – sunt noi pentru soldații ucraineni și necesită o pregătire avansată pentru a le stăpâni. Luați obuzele de artilerie: Statele Unite oferă un număr substanțial de obuze de mortar de 120 de milimetri și obuze de artilerie de 105 milimetri compatibile cu armele americane trimise în Ucraina, dar donatorii europeni au furnizat zeci de alte tipuri de obuze pentru a folosi marea varietate de arme de artilerie din arsenalul Ucrainei.

Mai multe țări europene, cum ar fi Slovacia, își măresc producția de obuze de artilerie de 155 de milimetri de cinci ori pentru a satisface cerințele ucrainene. UE a trimis Ucrainei 220.000 de obuze de când s-a angajat în martie să trimită 1 milion în 12 luni, punând blocul pe cale să își atingă ținta, a declarat diplomatul UE Josep Borrell. Cu toate acestea, rămâne o întrebare: Pot țările UE să mențină pacea în Europa?. Muniția livrată până acum este extrasă din stocurile existente, iar țările UE vor trebui în curând să treacă la achiziționarea comună de noi muniții pentru Kiev, sporind în același timp capacitatea industriilor de apărare, de a continua să facă donații – o perspectivă provocatoare.

În cele din urmă, planul UE este de a furniza Ucrainei muniție și rachete are trei faze. Faza actuală este de a dona pur și simplu orice provizii pe care țările le pot economisi. În a doua fază, țările se vor uni și vor cumpăra împreună muniție nouă pentru Ucraina de la firme de apărare, permițând comenzi mai mari și mai puțin costisitoare. A treia fază vizează extinderea capacității generale a Europei de a produce provizii militare.

Economia europeană trece în stare de război (adică va trebui să producă pentru o situație de criză)

Rusia: Cât privește Rusia aceasta a început războiul folosind grupuri tactice de batalion sau BTG, o formație de aproximativ 800 de militari echipați — teoretic — cu vehicule blindate ale infanterie BMP-3 și tancuri T-72M , artilerie și apărare antiaeriană. Acestea s-au dovedit a fi ineficiente din punct de vedere tactic (vezi bătălia pentru Kiev). De atunci rușii au renunțat la acea structură.

Rusia trimite acum pachete mici de infanterie să le zicem, cu un termen dur, dar așa sunt rușii (amintiți-vă de marinarii care puteau fi salvați de pe submarinul Kursk) „de unică folosință”, adesea sub influența amfetaminelor, la luptă. Rușii folosesc un filtru uman care devoalează pozițiile ucrainene și consumă intens muniția acestora.

Urmează apoi grupuri mai mari de asalt formate din infanterie, mai bine antrenată, susținută  de blindate, mortiere și artilerie. Tancurile rusești vechi T-62 și T-55 rămân eficiente și „reprezintă o amenințare serioasă pe câmpul de luptă” atunci când Ucraina nu poate folosi rachetele ghidate  antitanc Javelin. De ce? Ruși au început să lupte folosind camuflajul termic în amurg și în zori, când semnătura temperaturii lor este mai puțin evidentă. Armura reactiva a acestora explodează spre exterior și suportă mai multe lovituri. Și nu în ultimul rând utilizare tehnicii de război electronic (rușii au folosit-o în 1968 în Cehoslovacia, în 1989 în România și din 2015 în Siria).

Rusia a implementat noi sisteme pentru fiecare porțiune de 10 km a frontului. Acestea sunt destinate în mare parte dronelor și sistemelor HIMARS (eliminare loviturilor cu rachete dotate cu GPS). Ucraina pierde 10.000 de drone pe lună, scrie New York Post, ceea ce înseamnă peste 300 de pierderi zilnic.

Echipamentele de război electronic sunt responsabile pentru aproximativ jumătate din aceste pierderi scrie unul din autorii raportului think-tank-ului RUSI (Royal United Services Institute), dr. Jack Watling, raport din care a preluat ziarul american menționat. Trupele ucrainene comunicau cu radiourile Motorola cu criptare pe 256 de biți, dar se părea că rușii au fost capabili să captureze și să decripteze aceste transmisii aproape în timp real.

Sistemele rusești de înaltă tehnologie, cum ar fi stația de bruiaj Shipovnik-Aero, pot decripta și alte semnale și au „o gamă sofisticată de efecte pentru doborârea UAV-urilor”, potrivit raportului. Posturile de comandă rusești și depozitele de muniții vor fi în continuare vulnerabile la rachetele de croazieră Storm Shadow trimise de Marea Britanie în mai, dar costul și deficitul lor înseamnă că nu pot fi folosite la fel de lejer ca GMLRS (Guided Multiple Launch Rocket System).

Armata rusă se consolidează în teren cu fiecare bucată ocupată. Inginerii ruși s-au descurcat bine la construirea de fortificații, la construirea de poduri și la amplasarea câmpurilor de mine. În unele zone, fortificațiile defensive merg înapoi până la 30 km. Imaginile din satelit revizuite de Financial Times și analizate de experți militari au dezvăluit în nordul Crimeei și nu numai o rețea rusă multistratificată de șanțuri antitanc, labirinturi de tranșee, baricade „dinți de dragon” din beton, obstacole „arici” din oțel, bobine de sârmă și câmpuri minate.

De asemenea prin cuplarea dronelor rusești și a  senzorii de la sol cu bateriile de artilerie prin sistemul ”Strelet”, un mic computer, focul artilerie ruse a devenit mai eficient. În timp ce forțele armate ale Rusiei continuă să se lupte cu numeroase probleme în general de comandă și logistice, industria sa de apărare s-a dovedit capabilă să treacă pe picior de război. Capacitatea de producție a rachetelor de croazieră rusești a crescut în timpul războiului, în ciuda sancțiunilor (piese aduse prin rețele de spionaj ale SVR sau piese cu dublă utilizare-civilă/militară- din China).

Pe de altă parte, ținând cont de producția lor de rachete Kinjal, abilitățile Moscovei sunt limitate în acest moment de numărul de aeronave MiG-31K operaționale pe care le pot ridica simultan în aer. Rusia susține că Kinjal poate atinge Mach 10 – adică de 10 ori viteza sunetului, sau 12.350 km/oră – la o rază de acțiune de 2.000 de kilometri. În primul rând, este greu de interceptat din cauza altitudinii la care zboară, care este între 30 și 40 de kilometri deasupra solului ceea ce înseamnă că este peste raza de acțiune a multor interceptoare de apărare aeriană de nivel inferior.

Atunci când racheta Kinjal se află în faza terminală și coboară rapid spre o țintă, lansează șase momeli care imită semnătura radar a focosului însuși. Ucrainenii au doborât o parte din rachete dar una sau două au lovit o baterie Patriot conforma unor surse din Pentagon (un batalion Patriot include 4 baterii și este un sistem total defensiv).

Dacă un sistem de apărare aeriană de la sol trage cu interceptoare, în principiu, poate elimina momelile mai degrabă decât focosul pe care îl vizează de fapt. Ceea ce trebuie sa înțelegeți este faptul ca aceste sisteme au fost folosite în condițiile actuale având ca țintă rachete supersonice. Toată lumea militară învață inclusiv americanii care au construit Patriot.

Deși Rusia nu poate să-și completeze sistemele de arme scumpe de înaltă calitate cu producție nouă, continuă să producă sisteme convenționale de gamă joasă într-un ritm accelerat. În ciuda previziunilor privind deficitul de muniție, bombardarea pozițiilor ucrainene de către Rusia continuă la niveluri relativ constante (între 7000-8000 de proiectile/rachete pe zi) din octombrie folosind în special dronele iraniene ieftine. Este posibil ca sprijinul nord-coreean să facă parte și el din această rezistență, dar nu sunt disponibile informații de încredere despre astfel de transporturi.

Și, după ce a trecut la modul economie de război, industria tancurilor din Rusia produce acum 200-250 de tancuri noi T-72B3 și T-90M pe an. Acest din urmă tanc a apărut în ultimul timp pe câmpul de luptă în număr tot mai mare.

Post Scriptum:  Ce a dezvăluit conflictul din Ucraina în ceea ce privește modul în care se schimbă războiul? În primul rând partajarea informațiilor referitoare la operațiunile militare a ajutat să unească aliați și parteneri, dar și comunitatea internațională. Pentru mine, factorul cheie în Ucraina este dorința lor de a lupta iar asta a schimbat dinamica și, sincer, aș susține sprijinul aliaților de pe tot globul în eforturile lor de a ajuta Kievul cu tehnica si muniție. Războiul nu se va încheia în 2023 așa după cum a sugerat generalul Mark Milley, Președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore al SUA (o remarcă președintele Joe Biden a selectat pe generalul CQ Brown Jr., un pilot de luptă care a făcut istorie, cu profunde cunoștințe despre China, pentru a servi ca noul Președinte al Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore), și este foarte puțin probabil ca Ucraina să poată elimina forțele de ocupație în acest an.

Un scenariu pozitiv ar face ca Ucraina să provoace pierderi atât de grave Rusiei încât ”mașinăria militară” a Moscovei să devină atât de degradată, chiar și cu utilizarea mobilizărilor ulterioare încât acestea să nu fie suficiente pentru a recâștiga inițiativa. Atunci prezența militară rusă pe teritoriul ucrainean s-ar afla într-un pericol real. Trebuie să înțelegem ca războiul devine din ce în ce mai complicat și mai sofisticat iar luminița de la capătul tunelului nu se mai vede!