Cum arată sistemul S-400 antirachetă

[1] în ultima jumatate de secol. Avertismentul dat de Ankara, după ce mai multe zboruri ale aviației militare ruse sau ale celei siriene au violat teritoriul turc și după ce s-au derulat în timp câteva evenimente precum cele din 2012 (doborârea de sistemul S300 al apărării antiaeriene siriene-condus de specialiști militari ruși și sirieni- a unui avion F16 și moartea celor doi piloți) sau 2013 doborârea unui MIG-23 de către aviația turcă, este unul care devoalează interesul enorm pe care Turcia îl are în zonă față de Siria și față de zona turkmenă din nordul provinciei Latakia, interes care se situează înainte celui de a lupta împotriva ISIS.

Relația dintre forțele armate siriene și cele ale Federației Ruse datează de pe vremea URSS. Tatal actualului presedinte, Hafez Assad a fost pilot de avion instruit și pregătit în URSS pe avioanele MIG-17. În consecință armata siriană are în dotare o gamă variată de echipamente militare ruse, în general, de ultimă generație, mai ales în domeniul sistemelor de rachete, fapt care duce la dificultăți în a derula operațiuni militare împotriva Damascului, pe mare sau în spațiul aerian al țării. Astfel sistemele S-300[2] și complexul Bastion au fost primele echipmente desfășurate în Siria încă înainte de 2011. De ce este important complexul Bastion? Asigură securitatea Siriei, în cazul unui atac de pe mare, al puterilor navale din zonă Israel și Turcia cu care are relații încordate de zeci de ani și cu care a purta nenumărate confruntări militare[3]. Un complex Bastion este capabil să asigure protecţia ţărmului maritim pe o distanţă de 600 km. Complexul poate fi folosit pentru nimicirea navelor maritime de diferite tipuri, lansând câte o rachetă la fiecare 2,5 secunde. În componenţa unui complex intră 36 rachete Yakhont în containere de transportare-lansare autopropulsate, un vehicul de comandă si control, un vehicul pentru reâncărcarea lansatoarelor, câteva vehicule auxiliare precum şi un elicopter dotat cu un sistem ce asigură direcţionarea rachetelor. Timpul desfăşurării complexului din marş în poziţie de luptă este de aproximativ cinci minute.

Răspunsul Rusiei la doborârea avionului rusesc Su-24

Ca răspuns la doborârea avionului Su-24 rușii au adus în zonă crucișătorul Moskva și sisteme de rachetă de ultimă generație S-400. Vasul de luptă are în dotare: 2 tunuri automate de 130 mm AK-130, 6 tunuri automate de 30 mm AK-630, 16 racheta anti-nava P 500 Bazalt, 8 rachete AA S-300 Fort, 2 rachete AA Osa-M 2, 2 tuburi lans-torpile de 533 mm, lansatoare de rachete și de bombe antisubmarin RBU 6000, un elicopter de lupta antisubmarin Kamow Ka-27. Crucişătorul Moskva a luat poziţie în largul coastelor din Latakia. Sistemele sale de avertizare timpurie şi de apărare antiaeriană (sistemul S-300 Fort) vor oferi susţinere consistentă a elementelor din cadrul Forţelor Aerospaţiale ruse care zboară în spațiul aerian al Siriei, mai ales în provincia Latakia din nordul țării. De asemenea Rusia a transferat sistemul de apărare antiaeriană S-400 Triumf la baza aeriană Hmeymim din Siria. Ce cuprinde sistemul S-400 (codificare NATO: SA-21 Growler)? Conceput pentru a intercepta elicoptere, avioane și rachete, inclusiv rachete de croazieră și balistice cu rază scurtă și medie de acțiune, sistemul S-400 poate localiza și lovi aproape orice tip de obiect zburator. S-400 are o rază maximă de 400 km și dispune de patru tipuri diferite de rachete, în funcție de raza necesară sau de tipul de țintă avut în vedere, cu o altitudine maxima de 31km și o raza maxima, la care radarul poate detecta ținta, de 700 km. Foarte important S-400, la fel ca și variantele S 300 este proiecatat să lupte integrat cu restul sistemelor AA rusești: Tor M1, Pantsir, Tunguska, sau cu sistemele AA (apărare-antiaeriană) mai vechi cum ar fi S 200, una din primele variante proiectate în anii ’70. S-400 Triumf este un sistem stratificat autonom AA cu patru rachete diferite, astfel: racheta 40N6 cu sistem activ și autonom de cautare a țintei-pentru o rază de 400 km, racheta 48N6 cu sistem semiactiv, ghidată de radar pe prima parte a traiectoriei – pentru o rază de 250 km, racheta 9M96E2 specializată pe ținte foarte rapide și înalt manevriere – o rază maxima de 120 km și racheta 9M96E o racheta cu rază de 40 km. Modul de operare a sistemului S-400 se desfasoară în trei etape: prima este depistarea țintei, apoi stabilirea traiectoriei și faza a III-a este decizia comandantului de a trage sau nu. Un mare avantaj al sistemului este mobilitatea. Acesta poate fi instalat oriunde, pe pământ în doar 5 minute, iar pregatirile sunt realizate de numai 3 soldați. Sistemul poate identifica o ținta pe o raza de 700 km și poate să o lovească atunci când aceasta se apropie la mai puțin de 400 km. Asta înseamna ca S-400 este de 5 ori mai performant decat MIM Patriot. Beijingul a achizitionat 5 batalioane S 400, fiecare batalion avand în compunere opt lansatoare, un centru de comanda, radar plus încă 16 rachete pentru reincarcare. Beijingul intenționează să le instaleze în provincia Fujiang, peste drum de Taiwan. Rusia a desfășurat până acum 4 regimente S-400 (două la Moscova, unul în Districtul Militar de Sud și unul în Districtul Militar de Est- urmează Kaliningradul din surse provenite din serviciile de informații poloneze). Rusia va desfășura 28 de regimente S-400 pe întreg teritoriul până în 2020.

A fost o greșeală atacul asupra avionului Su-24?

Turcia este țara de care atât Washingtonul cât și Moscova au nevoi. Președintele turc Recep Erdogan a decis să speculeze la maxim momentul care îi permite să joace, între cele două tabere, după cum îi dictează interesul național. Erdogan are un set de propuneri și pentru Bruxelles, propuneri care ar apropia Ankara de aderare la UE și ar limita, contra cost (3 miliarde euro), fluxul refugiaților rămași în taberele din Turcia (2,2 milioane), refugiați care abia așteaptă debarcarea pe plajele Greciei. Cele două tabere, Turcia și Federația Rusă, devenite inamice după o prietenie la cataramă, manifestă o atitudine diferită una fața de cealaltă în actualele condiții. Turcia a crescut numarul patrulelor aeriene din zona de graniță, în vreme ce ministrul de Externe rus Serghei Lavrov, a lăsat deoparte cutumele diplomatice acuzand Ankara ca a recurs la un gest premeditat. Deznodământul conflictului din Siria depinde acum din ce in ce mai mult de deciziile viitoare pe care le vor lua oficialii turci deși Moscova își consolidează puterea militară în Latakia. În Siria rușii vor folosi în mod cert sistemul S-400 în perioada care urmează.Turcia rămâne totuși actorul principal în zona Orientului Mijlociu de a cărei decizie va depinde viitorul Siriei.

În loc de concluzie

România se situează în zona limitrofă a două conflicte Ucraina și Siria. Ca țară NATO suntem implicați implicit în toate acțiunile Alianței. Ca țară din flancul estic al Europei, România ar trebui să-și consolideze alianțele cu țările situate de la Marea Baltică la Marea Neagră, adică să oficializeze o alianță a statelor participante la Forumul de la București din 2015 pe modelul Grupului de la Vișegrad cu suportul Washingtonului (este de fapt Europa Nouă așa cum a fost denumită în 2003 de fostul Secretar al Apărării al SUA Donald Rumsfeld). Turcia rămâne partenerul strategic al Românie cu care împarte problemele din arealul Mării Negre.

[1] Su-24 un avion de bombardament/atac la sol cu două locuri, bimotor, cu sistem digital integrat de navigație /atac, cu geometrie variabilă, produs în anii 70 în URSS.

[2] S-300 aceste sisteme nu se mai produc decât pentru export-China, Siria și Iran- fiind în prezent folosite de Federația Rusă la protejarea împreună cu sistemul Pantsir S1 a spațiului aerian al Moscovei, Sankt Petersburg și regiunea industrializata din centrul țării.

[3] Bătălia navală din 7 octombrie 1973 din golful Latakia, în timpul războiului de Yom Kippur, unde israelieni au scufundat 5 nave siriene fără să aibă nicio pierdere.