Ebrahim Raisi, un președinte iranian docil, loial liderului suprem, un cleric ultraconservator în vârstă de 63 a murit într-un accident de elicopter. O știre care a făcut înconjurul lumii acum câteva zile. El fusese ales președinte al Republicii Islamice în 2021 bucurându-se de o ascensiune fulminantă.

Președinția lui Raisi de până acum a fost modelată de două evenimente majore: revolta națională din 2022, condusă de femeile iraniene și care cerea încetarea guvernării Republicii Islamice, revoltă care a fost zdrobită cu brutalitate de către guvern și actualul război din Orientul Mijlociu cu Israelul, urmare a unei serii lungi de atacuri clandestine organizate de Mossad și totodată urmare a conflictului din Gaza.

Raisi a moștenit un guvern care-și extindea constant influența regională printr-o rețea de grupuri de miliții, așa numita ”Axă a rezistenței”, și un program nuclear care avansează rapid la niveluri de îmbogățire a uraniului de calitate pentru arme, după ieșirea Statelor Unite, în timpul administrație Trump, din Acordul nuclear cu Teheranul.

Scurtă rememorare a istoriei lui Raisi

Raisi s-a născut în orașul Mashhad (nord-estul Iranului) într-o familie de clerici. La vârsta de 15 ani, s-a alăturat Centrului de Studii șiite din orașul sfânt Qom. Asemenea lui Khamenei, fondatorul revoluției islamice, și a predecesorului său, ayatollahul Ruhollah Khomeini, Raisi (care studia islamul de la 14 ani) a îmbrăcat un turban negru de cleric, unul care este rezervat „sayyid-ilor”, sau oamenilor care își urmăresc descendența până la profetul Muhammad (Sayyid este un titlu onorific al musulmanilor Hasanizi și Husaynids, recunoscuți ca descendenți ai profetului islamic Muhammad prin nepoții săi, Hasan ibn Ali și Husayn ibn Ali, fiii fiicei lui Muhammad, Fatima, și ai vărului și ginerelui său Ali). A urmat la vârsta de 18 ani participarea sa la revoluția islamică din 1979, care l-a detronat pe șahul Iranului. Doar doi ani mai târziu, Raisi a devenit judecător în nou-creata Republică Islamică, începând o ascensiune constantă în vârful politicii iraniene.

Prima misiune a clericului de 19 ani a fost să înființeze „curți revoluționare” în Masjed Soleiman, provincia de sud-vest a Khuzestan. S-a remarcat prin loialitatea și disponibilitatea sa de a judeca adversarii cu o mână de fier. În 1980, a fost numit procuror-șef al orașului Karadj, la 30 de kilometri est de Teheran. La vârsta de 28 de ani, Raisi era unul dintre cei patru judecători religioși, membri ai „Comitetului Morții”, cel care a condamnat la moarte mii de prizonieri politici, inclusiv pe cei care ispășiseră deja o mare parte din pedeapsă. Iranul tocmai acceptase o încetare a focului cu Irakul, sub egida Națiunilor Unite, încheind capitolul unui conflict de opt ani care a costat viețile a sute de mii de iranieni.

Dispunând aceste execuții în masă în închisori, liderul Suprem Ruhollah Khomeini a căutat să-și consolideze puterea. A murit un an mai târziu. El a fost succedat de președintele de atunci, Khamenei. Asta este cutuma. Și aici vine întrebarea: cine a avut interes în moartea lui Raisi? Israelul sau chiar ayatolahul Iranului? Cred în varianta doi aceea care ne devoalează lupta pentru putere între clericii de la Teheran. Serviciile secrete, Ministerul iranian al Informațiilor și Organizația de Informații a Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), sunt împărțite în tabere care susțin câte un candidat și care doresc controlul puterii în Iran.

Pumnul de fier a lui Khamenei!

Loialitatea de nezdruncinat a lui Raisi față de nucleul dur al Republicii Islamice – liderul suprem, Gărzile Revoluționare și aparatul de securitate – i-a permis să urce în rândurile sistemului de justiție. Raisi a fost numit în 1989 procuror al Teheranului. Din 2012, a ocupat și funcția de procuror-șef al Tribunalului Special al Clerului, organism care monitorizează și urmărește în judecată membrii clerului șiit pentru critici la adresa regimului.

Din 2014 Raisi a fost numit procuror general, urmărind jurnaliștii dizidenți şi activiștii politici. În 2016, liderul suprem l-a numit șef al Fundației care administrează mausoleul celui de-al optulea imam șiit, Reza, din Mashhad. Conglomeratul, activ și într-o gamă largă de industrii (alimentare, construcții, transport etc.), gestionează câteva miliarde de dolari. Profitând de aceasta funcție, Raisi s-a impus ca un oficial dispus sa ajute pe cei defavorizați prin distribuirea de produse alimentare și acordarea de credite bancare. În campania prezidențială din 2017 a candidat împotriva lui Hassan Rohani (un simbol al deschiderii față de comunitatea internațională), arhitectul acordului nuclear din 2015 cu comunitatea internațională.

Raisi a pierdut alegerile cu 38% din voturi, față de 57% pentru adversarul său. Eșecul nu l-a scos de pe eșichierul politic. La alegerile din 2021, Khamenei, 82 de ani, nu a lăsa nimic la voia întâmplării. El i-a descalificat pe toți contracandidații lui Raisi. Odată cu alegerea sa, toate puterile din Iran (executiv, judiciar, parlamentar) au fost în mâinile aripii dure a regimului. Cu aceste alegeri prezidențiale, Ali Khamenei își pregătea succesiunea.

Accidentul de elicopter a lui Raisi și succesiune la funcția supremă în Iran

Ebrahim Raisi, al optulea președinte al Republicii Islamice Iran, a murit duminică, 19 mai, într-un accident de elicopter într-o regiune muntoasă din nord-vestul țării. Clericul ultraconservator a murit în timp ce se întorcea în Iran dintr-o vizită de stat în Azerbaidjan. Lui i s-au alăturat ministrul iranian de externe Hossein Amir Abdollahian, guvernatorul regiunii Azerbaidjan de Est, Malek Rahmati, imamul rugăciunii de vineri din aceeași provincie, Mohammad-Ali Ale-Hashem, și membrii echipajului. În Iran, problema succesiunii, a devenit mai presantă deoarece Khamenei are 85 de ani și are o sănătate fragilă.

Selectarea următorului lider suprem este un proces opac marcat de rivalități politice și jocuri de culise. Conform Constituției, un corp ales de clerici, numit Adunarea Experților, alege liderul suprem. Raisi se înscria pe linia succesiunii poziției liderului suprem Ali Khamenei. Până la moarte, președintele Iranului a rămas aproape de cea mai înaltă autoritate a țării și nu a  încetat să-și laude acțiunile. Asta a fost o excepție în șirul președinților iranieni, având în vedere că toți foștii șefi de stat – reformistul Mohammad Khatami (1997-2005), ultraconservatorul Mahmoud Ahmadinejad (2005-2013) și cei doi tehnocrați Akbar Hashemi Rafsanjani (1989-1997) și Hassan Rohani-2013-2021 – și-au încheiat mandatele în condițiile unor relații proaste cu liderul suprem. Cum va fi privit în istoria Iranului?

Mandatul său neterminat, precum și implicarea sa în afacerile Republicii Islamice în ultimii 40 de ani, va rămâne marcat de punerea în aplicare a politicilor represive. Confruntat cu cea mai recentă revoltă în urma morții, în septembrie 2022, a tinerei Mahsa (Jina) Amini (o femeie iraniană de etnie kurdă, care a fost arestată și torturată de Patrula de Îndrumare, o unitate specială de poliție responsabilă cu respectarea publică a codului vestimentar impus de stat, pentru nepurtarea corectă a hijabului), Raisi, pe urmele stăpânului său, a cerut o „confruntare fermă” cu manifestanții. Cel puțin cinci sute de civili au fost uciși în timpul valului de proteste.

Serviciile secrete iraniene și moartea lui Raisi

Vă spun de la început că scenariul pe care am să-l prezint este pur și simplu o evaluare pe baza unor elemente din ”open source/surse deschise”. Are liderul suprem un fiu secret? Se pare că da!  Mojtaba Khamenei nu deține niciun rol oficial, dar este una dintre cele mai influente figuri ale țării. El este pentru noi o enigmă. Nu deține nicio funcție publică, apare rar în public și nu ține discursuri.

Cu legături de zeci de ani cu figuri-cheie din instituția de informații și securitate din Iran, tânărul Khamenei a devenit un om puternic, plasat în umbră, în special sub Raisi, care a fost văzut ca un președinte flexibil fără o bază personală de putere. Raisi a guvernat sub umbrela unei rețele de influență din culise. Moartea lui Raisi a stârnit speculații cu privire la cine poate să-i succedă lui Khamenei. Va fi viitorul președinte unul care să agreeze agențiile de putere, cele de informații, ale țării, inclusiv pentru cei din jurul fiului lui Khamenei și a Corpul Gărzii Revoluției Islamice? Aceste elemente trebuie căutate în evoluția evenimentelor. Sau mai bine zis  Mojtaba Khamenei ar putea fi un favorit pentru a-i urma tatălui său? Mulți spun că nu.

Nu știm în realitate ce jocuri se fac în culise într-un stat teocratic. Oricum, Mojtaba Khamenei, în vârstă de 54 de ani, va juca un rol central pe măsură ce Iranul își reconfigurează peisajul politic înaintea alegerilor prezidențiale programate pentru sfârșitul lunii, pe 28 iunie. Totul în pregătirea succesiuni la ”tronul” lui Kamenei. Toate aceste manevre vor creiona viitorul Iranului, pe măsură ce acesta își adâncește angajamentul în conflictele regionale și se confruntă cu o disidență tot mai mare la nivel intern. Beijingul urmărește îndeaproape modul în care cele mai recente evoluții ar putea afecta cursa din Iran pentru a-i succeda lui Khamenei.

Îngrijorarea Beijingului vine pe fundalul în care China și Iranul au semnat un acord de cooperare pe 25 de ani în 2021. Cu siguranță, toți aspiranții vor fi supuși unui proces strict de verificare condus de Consiliul Gardienilor controlat de Khamenei. În schimb rețelele de socializare din Iran abundă de comentarii de sărbătoare, unul dintre multele hashtag-uri persane populare menționând „căderea călăului” în referire la rolul lui Raisi în supravegherea a zeci de execuții ca parte a sistemului judiciar. Între timp, justiția din Republica Islamică a anunțat că va face o reprimare „rapidă și eficientă” a oricărei „profanări” a imaginii fostului președinte. Situație complicată în Iran.

Cine este președintele interimar Mohammad Mokhber

Cel care a preluat interimatul președinției, Mohammad Mokhber, este un apropiat a lui Mojtaba Khamenei. Mokhber care va fi președinte interimar până la alegeri și ar putea candida pentru această funcție, a fost adus de Khamenei să conducă fondul Setad de un miliard de dolari, care controlează participațiile în imobiliare, industrie, finanțe și multe altele și este controlat de liderul suprem. Înainte de numirea sa ca vicepreședinție, Mokhber a servit timp de 14 ani ca șef al Setad-ului Iranului sau al Organizației pentru Executarea Ordinului Imamului Khomeini. Setad este un conglomerat economic extrem de puternic înființat sub primul lider suprem al Iranului, ayatollahul Ruhollah Khomeini, pentru a se concentra pe afaceri caritabile.

Cu alte cuvinte, Setad este descrisă ca o organizație pentru custodia „proprietăților fără proprietari”. Pentru a organiza astfel de proprietăți, Curtea Revoluționară Islamică din Iran emite ordinul final de confiscare, iar Setad se ocupă de gestionarea ei. Acum se crede că Setad valorează zeci de miliarde de dolari. Setad și Mokhber au fost sancționați de Statele Unite în 2021, Trezoreria SUA susținând că organizația a fost implicată în încălcări ale drepturilor, printre altele, inclusiv încălcarea „drepturilor dizidenților prin confiscarea terenurilor și proprietăților de la oponenții regimului”. Mokhber a fost șeful Setad în timpul debutului COVID-19, într-un moment în care Iranul a fost de departe cel mai grav afectat de pandemie din Orientul Mijlociu. Aproape 150.000 de oameni au murit din cauza COVID, conform cifrelor oficiale – se crede însă că cifrele reale sunt mult mai mari.

Cine este Mojtaba Khamenei?

Moartea lui Raisi a plasat, cel puțin pe termen scurt, un om fidel și loial lui Mojtaba la președinție. Fiul deține controlul în biroul liderului suprem Kamenei și în imperiul de afaceri pe care îl dirijează. Mojtaba s-a născut în 1969 în orașul religios Mashhad, când tatăl său devenea o figură de frunte în mișcarea revoluționară împotriva monarhiei lui Shah Mohammad Reza Pahlavi. Tatăl său, Ali Khamenei, a fost arestat în mod repetat de poliția secretă a șahului, iar în timpul unui raid, Mojtaba l-a văzut bătut, potrivit site-ului liderului suprem.

În urma Revoluției Islamice din 1979, familia Khamenei s-a mutat la Teheran, unde Mojtaba a urmat un liceu pentru copiii liderilor revoluției islamice, în timp ce tatăl său a urcat rapid în rândurile guvernului pentru a deveni președinte în 1981. Mojtaba Khamenei și-a petrecut anii formativi ca mulți tineri iranieni, luptând în războiul din 1980-1988 împotriva Irakului lui Saddam Hussein. În batalionul său, el a stabilit relații cu bărbați care au devenit ulterior figuri de rang înalt în aparatul de securitate al Iranului, inclusiv Hossein Taeb, viitor șef al serviciilor de informații în cadrul Gărzii Revoluționare, și Hossein Nejat, care avea să devină șef al unității Gărzii Revoluționare însărcinată să zdrobească protestele în Teheran.

Profilul lui Khamenei a crescut în anii 1990 și în special la mijlocul anilor 2000, când reformiștii l-au acuzat că a fost ”păpușarul” din alegerile prezidențiale din 2005 și 2009 alegeri care l-au propulsat în poziția de președinte pe Mahmoud Ahmadinejad. În 2009 l-a sprijinit pe Taeb, pe atunci comandantul miliției paramilitare Basij, în represiunea violentă împotriva protestatarilor Mișcării Verzi care pretindeau că alegerile au fost furate, potrivit unui consilier al Gărzii Revoluționare. SUA i-au impus sancțiuni în 2019, acuzându-l că lucrează îndeaproape, în numele tatălui său, cu Garda Revoluționară și Basij „pentru a promova ambițiile regionale destabilizatoare și obiectivele interne opresive ale tatălui său”. Este un scenariu, confirmat de Mir-Hossein Mousavi, un fost candidat la președinție care se află în arest la domiciliu, cum că Mojtaba i-ar urma tatălui său la conducerea teocratică a Iranului.

Tânărului Mojtaba însă îi lipsesc mai multe din calități cerute oficial unui lider suprem, inclusiv acreditările religioase necesare sau experiența executivă. Ali Khamenei și predecesorul său, ayatollahul Ruhollah Khomeini, care au fondat Republica Islamică, au respins ideea de a transmite puterea copilului ca fiind monarhică și neislamică. Înainte de moartea lui Khomeini în 1989, fiul său Ahmad, care era șeful său de cabinet și mai puternic decât este Mojtaba Khamenei astăzi, a condus afacerile țării alături de Ali Khamenei și de președintele de atunci Akbar Hashemi Rafsanjani, dar s-a certat cu ei după moartea tatălui său. Ahmad Khomeini a murit în 1995, la 49 de ani, din cauza unui stop cardiac. În mod sigur Mojtaba Khamenei, în vârstă de 54 de ani, va juca un rol central pe măsură ce Iranul își reconfigurează peisajul politic.

Post Scriptum: În 2023, serviciile militare israeliene au evaluat că președintele Ebrahim Raisi îi va succeda lui Khamenei. John Bolton a susținut că regimul ar fi vulnerabil în cazul morții lui Khamenei. În urma morții lui Raisi, Mojtaba Khamenei a devenit un candidat mai plauzibil pentru a-și înlocui tatăl deși liderul suprem,cum am spus, nu ar dori acest lucru. Actori puternici, inclusiv Gărzile Revoluționare și clericii influenți din Qom, sunt așteptați acum să-și intensifice eforturile pentru a modela procesul prin care este ales următorul lider suprem.

Conform constituției Iranului, Liderul Suprem este numit de Adunarea Experților, un corp clerical format din 88 de membri care îl supraveghează și, în teorie, îl poate demite pe Liderul Suprem. În timp ce Adunarea este constituită în cadrul unor alegeri, un alt organism de supraveghere, format din clerici și juriști aliniați cu Khamenei, are puterea de a se opune legilor și de a decide cine poate candida.

Surse familiare cu chestiunea au spus că Adunarea Experților l-a scos pe Raisi de pe lista potențialilor succesori în urmă cu aproximativ șase luni din cauza popularității sale scăzute, reflectând dificultățile economice cauzate de sancțiunile și managementul defectuos al relație cu SUA. Una dintre surse a spus că au fost desfășurate un lobby intens de către clerici influenți pro-Raisi pentru a-i restabili numele. Se pare că vom avea lupte interne pentru puterela fel ca în anii 1980. Conducerea iraniană nu discută niciodată despre potențialii succesori în public, lăsând întrebarea ”cine va conduce țara după moartea lui Khamenei?” o chestiune de speculație. Țara a selectat doar o singură dată înainte de termen un nou lider suprem, când Khamenei l-a înlocuit pe Khomeini în 1989. Khamenei a fost selectat de un grup apropiat de oameni în care Khomeini a avut încredere și numirea sa a fost anunțată public abia ulterior.

Președintele iranian este al doilea comandant al țării. Președinții anteriori au putut, într-o oarecare măsură, să urmărească agendele personale și interesele circumscripțiilor lor, dar întotdeauna liderul suprem are ultimul cuvânt cu privire la toate deciziile importante. Înainte de a muri în 2017, fostul președinte Akbar Hashemi Rafsanjani, care a jucat un rol esențial în alegerea lui Khamenei în 1989, a pledat pentru înlocuirea poziției de lider suprem cu un consiliu de conducere ceva ce creștea rolul Corpului Gărzii Revoluției Islamice din Iran, unitatea militară de elită însărcinată cu apărarea sistemului împotriva dușmanilor interni și străini.

De asemenea contează cine va fi ministru de externe. Interimar a fost numit Ali Bagheri-Kani. El este un diplomat cu experiență și cunoscut în special printre europeni ca un interlocutor sincer, cu o legătură reală cu Khamenei, deși acționează într-un sistem care s-a îndepărtat de diplomație. Ministrul de externe are o putere limitată, iar încercările anterioare ale lui Bagheri-Kani de a reînvia acordul nuclear internațional au fost dejucate de înalți demnitari ai sistemului iranian. În orice caz remarcăm un lucru: Raisi a fost un experiment al Corpului Gărzii Revoluției Islamice din Iran, fără ambiții politice și personale, cărui i s-a construit un ”chip” pentru a-și asuma cea mai înaltă funcție. Corpului Gărzii Revoluției Islamice din Iran își dorește puterea pentru două motive: a finaliza programul nuclear și a lovi Israelul.

Militarii își doresc controlul asupra Orientului Mijlociu. Ideile generalului Soleimani sunt în actualitatea încă din vremea în care americanii, în 2001, intrau în Afganistan. Atunci el decidea ce și cum în politica externă a Iranului fiind comandatul forței Quds. Forța Quds este instrumentul politicii externe iraniene. Numele său provine de la cuvântul persan pentru Ierusalim, pe care luptătorii săi au promis că îl vor elibera. Din 1979, scopul generalului Soleimani a fost de a submina inamicii Iranului și de a extinde influența țării în Orientul Mijlociu. Moștenirea sa este extinderea semilunii șiite și a influenței iraniene din Iran prin Siria până în Liban.

Când s-a părut că președintele sirian Bashar Assad ar putea fi alungat de la putere în războiul civil, Soleimani a angajat Iranul și Hezbollah în luptă. Unele rapoarte îl creditează cu faptul că l-a convins pe președintele rus Vladimir Putin să intervină și el. Supraviețuirea lui Assad asigură că Iranul menține un pod terestre către aliații săi Hezbollah din Liban. Astăzi când scriu aceste rânduri Iranul se confruntă cu tulburări în interiorul și în afara țării, iar situația actuală provoacă o adevărată bătaie de cap pentru guvern, care trebuie să se concentreze acum pe asigurarea unei tranziții stabile și a alegerilor.