Este o onoare și o plăcere să vă vedem din nou la Belgrad, mai ales că relațiile nostre se dezvoltă cu succes. Este la ordinea zilei ca relațiile de prietenie între țări să se măsoare în valoarea schimburilor  comerciale. Noi vedem prietenia în mod diferit. Astăzi, Serbia nu are inamici, are numai prieteni mai mari sau mai mici. Noi vedem Federația Rusă ca marele nostru prieten. Vedem ce au făcut înaintașii noștri și-i învățăm pe copiii noștri acest drum (n. AG. al prieteniei sârbo-ruse). Acestea sunt cuvintele președintelui Serbiei, Tomislav Nikolic, cu ocazia primirii omologului său rus, Vladimir Putin, la parada militară de la Belgrad (parada a comemorat 70 de ani de la eliberarea Belgradului de Armata Sovietică și forțele patriotice sârbe de sub ocupația naziștilor).

Europa este în cea mai profundă criză de securitate, generată de conflictul din Ucraina de la sfârșitul Războiului Rece. Criza de la Kiev a influențat direct instituțiile fundamentale europene: UE și NATO. Summitul Europa-Asia de la Milano a avut pe agendă relația economică și politică dintre cele două blocuri, soluțiile pentru situațiile conflictuale din diferite zone, terorismul, crima internațională, răspunsul în situații de criză, cauzate de unele dezastre naturale, dar miezul acestuia a rămas cantonat în criza din Ucraina. Contextul este marcat de nesiguranță, în condițiile în care echilibrul păcii este fragil în Ucraina, ritmul de desfășurare al ostilităților în Orientul Mijlociu, unde ISIS avansează spre Bagdad, este în creștere, iar protestele studenților la Honk Kong și evoluția impredictibilă a viruslui Ebola creează zone de insecuritate. Președintele Putin și-a început participarea la summitul de la Milano cu o întârziere de patru ore, venind de la Belgrad, unde gazdele sârbe i-au oferit o lungă paradă militară (cea mai mare din istoria de după 1990 a Serbiei) în onoarea sa. A intrat direct la dineul șefilor de state, în timpul discursului președintelui Consiliului European, deși avea prevăzută anterior dineului o întâlnire cu cancelarul Angela Merkel. Putin are un obicei de a întârzia. Anul trecut, la întâlnirea stabilită cu Papa Francisc, a întârziat 50 de minute. Putin a avut o agendă separată față de cea a summitului, cu un obiectiv central: anularea/diminuarea sancțiunilor impuse Rusiei după anexarea Crimeei. De asemenea, președintele rus și-a pregătit un breakfast cu președintele ucrainean, Petro Poroshenko, la care au participat și liderii importanți europeni. Prietenul lui Putin, Silvio Berlusconi, l-a întâltint pe președintele rus cu acordul parchetului italian, el fiind în arest la domiciliu, dar primind o zi liberă pentru acest eveniment. Întâlnirea a avut loc după miezul nopții, discuția dintre cei doi durând mai bine de două ore. Întâlnirea cu Angela Merkel s-a desfășurat după dineu, cu patru ore mai târziu decât fusese planificată. Între timp, cancelarul Merkel s-a întâlnit cu președintele ucrainean, Petro Poroshenko. Merkel a avut pe agenda sa, pe lângă problemele economice și financiare ale Europei, situația din Ucraina, care, deși se află sub protecția unui acord de încetare a focului, semnat la Minsk de părțile implicate, are încă multe lacune.

Complicată agendă a summitului și a liderilor participanți, dar plină de semnificații! Lupta Germaniei, aflată în ascensiune economică și politică, desfășurată cu aliatul francez și cel italian devoalează conotații contondente.  Prioritatea Europei din flancul sudic este creșterea economică, invocată de Italia și Franța împotriva unei Germanii care cere rigoare în cheltuirea banilor guvernamentali și deficite mici. Semnalele îngrijorătoare date de evoluția în scădere a piețelor internaționale au dus la o micșorare a investițiilor economice și un declin al piețelor financiare, ceea ce a făcut ca François Hollande și Matteo Renzi să ceară măsuri expansive de finanțare. Ambii au prezentat bugete care eludează normele europene de austeritate în ceea ce privește împrumuturile bancare. Piețele sunt într-o tulburare accentuată de criza ucraineană, criza din Orientul Mijlociu și răspândirea virusului Ebola.

De ce s-a oprit Valdimir Putin la Belgrad?

Soldați aliniați pentru paradă, tancuri pe străzi și avioane în aer, toate acestea par a aminti de un nou război în Balcani. Este, de fapt, o paradă pregătită pentru Vladimir Putin, prima în peste 30 de ani. Serbia se află în mijlocul unei confruntări a Rusiei cu Europa în privința Ucrainei. Belgradul este prins între dorința declarată de a se alipi UE și tradiționala prietenie slavă cu Federația Rusă. Covorul roșu pe care a fost invitat să pășească președintele Vladimir Putin face ca drumul Serbiei spre UE să apară ca fiind extrem de complicat. Va ajuta parada militară la ascensiunea Serbiei spre UE? Scepticismul este pe buzele analiștilor politici, dar chiar și ale diplomaților. Ambasadorul SUA la Belgrad declara pentru ziarul Vecernje Novosti că este problema sârbilor pe cine invită, dar poți avea relații bune cu Rusia și China, dar și cu SUA, dar o vizită a unei delegații chineze diferă de o vizită a unei delegații rusești. Chinezii nu au atacat pe nimeni, în schimb, rușii, da. Răspunsul a venit promt de la ministrul de Externe al Serbiei, Ivica Dacic: Nu avem nimic împotriva unei vizite a președintelui Obama, dar va veni? Vom avea doi invitați pentru tango!

Putin s-a oprit la Belgrad să celebreze 70 de ani de la înfrângerea nazismului în Serbia de către Armata sovietică și a depus împreună cu președintele Tomislav Nikolić o coroană de flori la cimitirul soldaților sovietici morți în Al Doilea Război Mondial. Comemorarea s-a petrecut cu patru zile înaintea zilei oficiale, pentru a înlesni vizita președintelui rus la Belgrad, aflat în drum spre Milano. Simbolismul vizitei este influențat de resursele energetice furnizate Serbiei, dar și de noțiunea de frăție slavă cu rădăcini adânci în istorie. Religia ortodoxă prezervă aceleași valori tradiționale, conservatoare. Serbia are o problemă cu independența Kosovo, dar a redus mult critica la adresa independenței acestui teritoriu pe care nu-l recunoaște.

Ce vrea președintele Putin de la Belgrad?

Nu are, conform declarațiilor de la ultima vizită, din 2011, nimic înpotriva aderării la UE, dar este împotriva aderării Serbiei la NATO. În cazul în care Belgradul va dori să adere la NATO, rachetele nucleare rusești vor avea în vizor ținte din Serbia. De asemenea, Putin a precizat că dacă Serbia se va integra în UE, parteneriatul comercial pe care-l are cu Federația Rusă se va încheia și toate avantajele ce decurg din acesta vor fi sistate. Kremlinul presează guvernul de la Belgrad să construiască porțiunea sa de magistrală de gaz care să facă parte din gazoductul South Stream, ce ocolește Ucraina. Se pare însă că premierul sârb, Aleksandar Vucic, este de părere că acest lucru devine imposibil fără un acord al UE.

Ce vrea Belgradul de la Federația Rusă?

Serbia nu a impus sancțiuni Federației Ruse pentru simplul motiv că propria economie este controlată prin resursele energetice de Gazprom. Belgradul capitalizează criza din Ucraina și interdicțiile comerțului UE cu Rusia prin creșterea propriului comerț (comerț care beneficiază de subsidii substanțiale ale statului, adresate întreprinderilor sârbești) cu bunuri de larg consum și produse alimentare către Moscova. De fapt, un regim comercial avantajos, care să sprijine o economie necompetitivă, este ținta guvernului de la Belgrad. Investițiile rusești în Serbia se situează la 3 miliarde de USD. 145% din PIB-ul Serbiei se bazează pe rezultatele companiei NIS, preluată de LUKOIL. Serbia timite produse industriale în Rusia de peste 130 de milionae USD, cu posibilitatea de a crește la 500 de milioane USD.

Concluzii?

Criza din Ucraina, în viziunea rușilor, este similară cu cea din fosta Iugoslavie, iar ținta finală este reprezentată de slavii ortodocși, în opinia analiștilor ruși. Această paralelă creează frisoane în cancelariile occidentale, dar și printre țările de graniță ale Federației Ruse (Polonia, România și Țările Baltice). Situația din jurul Serbiei este una aflată într-un echilibru firav, în care UE investește enorm pentru a păstra ordinea de drept și a evita confrutările militare. Balcanii sunt un focar de război european, mai ales în situația actuală. Serbia, chiar prin acceptarea condițiilor occidentale de integrare în UE nu renunță la vechile teritorii. Rusia continuă să sprijine vocile sârbilor care doresc reintegrarea Kosovo în propriul teritoriu. Pentru unii liderii europeni conservatori, UE trebuie să cuprindă toate statele europene, cu excepția Rusiei. Se pare că metoda de a scrie diverse lucruri importante pe șervețele este încă la modă. În drum spre Mongolia, președintele Putin și-a notat punctele din planul de pace cu Ucraina pe un servețel și le-a anunțat odată ce a aterizat în Ulan Bator. Acum, după ce acesta a fost acceptat la Minsk, la Milano discuțiile s-au reluat între Ucraina și Federația Rusă pentru realizarea unui contract de livrare de energie în iarna care vine. Rusia nu a cedat nimic din pretențiile pe care le-a ridicat referitor la condițiile de livrare. Încercările nereușite ale lui Cameron și ale Angelei Merkel de a-l face pe Putin să acționeze în stoparea alegerilor planificate de rebelii ucraineni în noiembrie, înaintea alegerilor naționale, i-a nemulțumit pe aceștia și a dus la concluzia că sancțiunile trebuie să rămână în vigoare. Discuția lui Putin cu cancelarul Merkel nu a fost una cu rezultate bune. Începută la ora 23, ea a durat două ore și, deși singurul prieten a lui Putin, Angela Merkel a încercat să soluționeze câteva probleme legate de Ucraina. Putin a rămas ferm pe poziții, luând în calcul și faptul că Europa este divizată în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor împotriva Moscovei. Întâlnirea cu unul din puternicii politicieni italieni, Silvio Berlusconi, i-a adus acestuia și partidului său punctele politice necesare unei reveniri în prim-planul scenei italiene, Il Cavalliere fiind considerat de presa din peninsulă singurul politician capabil să discute cu Putin. De fapt, la Milano au avut loc trei întâlniri între Putin și Porosenko, prima cu participarea prim-miniștrilor englez și italian,  a cancelarului german și a președintelui Franței, apoi o întâlnire cu participarea cancelarului Germaniei și a președintelui Franței și o a treia între cei doi protagoniști. La finalul întâlnirilor, Porosenko a declarat că punctele acordului de la Minsk vor fi implementate în totalitate, iar alegerile generale ucrainene vor avea loc în Donetsk și Luhansk. În rest, multe neclarități și multe lucruri ambigui. Cert este că România este încercuită pas cu pas de un proiect pus la punct de Moscova. Banii investiți de Gazprom și LUKOIL sunt destinați creării de oportunități politice și economice conducătorilor de la Kremlin. Febra alegerilor prezidențiale de la noi nu ne scutește de a urmări cu mare atenție geopolitica rusă la nivelul Europei Centrale și de Est, mai ales în condițiile în care Polonia a pierdut doi oameni numiți în funcții europene sau parlamentare, iar Ungaria are probleme cu Washingtonul. Ce ne mai rămâne: Parteneriatul strategic cu SUA Îl valorificăm sau ne întoarcem cu fața spre Răsărit? Să nu ne fi fost de ajuns CAER, Tratatul de la Varșovia și distrugerea elitei politico-militare și economice de regimul comunist impus de sovietici?