Un loc mirific care a  fost construit între 1915 și 1917 pentru William Bowers Bourn II (nick name-Gold Rush Baron ), proprietarul uneia dintre cele mai bogate mine de aur din California și președinte al Spring Valley Water Company, compania căruia a furnizat apă orașului San Francisco.

Locul întâlnirii

Acum locul este deținut de National Trust for Historic Preservation, și este deschis publicului. Situl este un reper istoric al Californiei, fiind listat în Registrul național al locurilor istorice din SUA. De ce am început așa?

Pentru simbolistica reprezentată de locul ales pentru întâlnirea celor doi lideri: în primul rând chinezii au cerut ca întâlnirea să aibă loc departe de locul de desfășurare a Summitului APEC; în al doilea rând Bourn a numit moșia Filoli luând primele două litere din fiecare propoziție din mantra sa personală: „Luptă pentru o cauză dreaptă; iubește-ți semenul; trăiește o viață bună.”-am marcat în continuare literele (”Fight for a just cause; love your fellow man; live a good life”).  Atmosfera aleasă a sugerat o nouă eră a bunelor sentimente bilaterale.

Dar nimeni nu trebuie păcălit că aceasta nu este altceva decât o eră a concurenței intense sau că Xi renunță la ambiția sa de a răsturna ordinea internațională condusă de SUA. Ambele părți au motive în acest moment să pară că se înțeleg mai bine și că au agreat un armistițiu. Xi are nevoie de investiții străine și piețe de export pentru a compensa prăbușirea imobiliară și datoria excesivă care încetinesc economia Chinei. El dorește un răgaz de la noi sancțiuni economice sau de la limitele SUA privind vânzarea de tehnologie către firmele chineze.

„Războinicii-lupi”, puși „în dulap”

Deocamdată i-a pus pe diplomații chinezi așa numiții „războinici-lupi” din Beijing în ”dulap”, deși s-ar putea deschide ușile acestuia oricând. SUA vor să evite un război cu China care ar fi distructiv atât pentru ambele țări, cât și pentru lume. Restabilirea comunicațiilor militar-la-militar, la care China a rezistat luni de zile după doborârea balonului spion deasupra SUA, este un pas util înainte.

O mai mare transparență și cooperare în ceea ce privește progresele în inteligența artificială ar fi, de asemenea, binevenite. Când Xi și-a început ziua oprind la moșia Filoli, a ajuns într-o limuzină de fabricație chinezească, fără plăcuțe de înmatriculare. În declarații oarecum rigide și atent coregrafiate, el și Biden au oferit asigurările obișnuite că ar putea realiza multe atunci când lucrează împreună, dar au făcut aluzie la alternative mai întunecate dacă nu reușesc.

Interacțiunile dintre cei doi lideri care s-au întâlnit la Filoli fuseseră atent planificate de luni de zile. Înalți oficiali chinezi au discutat despre acestea în cadrul unor întâlniri cu cei mai de încredere consilieri ai lui Biden, inclusiv Jack Sullivan și Antony J. Blinken, secretarul de stat. Ambii lideri s-au așezat  la masa plasată în sala de bal a proprietății, unde Biden a fost flancat de Blinken și Janet L. Yellen, secretarul Trezoreriei.

De ce au nevoie cei doi lideri?

Atât Biden, cât și Xi au venit la summit oarecum având nevoie de vești bune. Președintele SUA este implicat în sprijinirea a două războaie sângeroase și polarizante în Ucraina și Israel și ar putea vedea această săptămână ca un moment oportun pentru a scădea temperatura cu Beijingul și a stabiliza o relație în cădere liberă.

Între timp, Xi este, probabil, într-o formă mai proastă, cu economia Chinei în prăbușire, capitalul investitorilor străini fugind din țară și daune profunde cauzate de gestionarea draconică a pandemiei de către Beijing. Biden se confruntă în perioada următoare cu un ciclu electoral complicat.  Republicanii conservatori văd în relația cu China un ”nou Război Rece” în timp ce publicul american este din ce în ce mai precaut față de Beijing.

Potrivit unui sondaj recent realizat de Consiliul pentru Afaceri Globale din Chicago, un număr record de americani consideră China o „amenințare critică”, în timp ce o altă mulțime consideră că conducerea SUA nu face suficient pentru a se socoti cu această amenințare.

Xi Jinping, lider pe viață

În schimb Xi, care a rearanjat statul său cu partidul unic al Chinei într-o guvernare al cărei sfârșit nu îl întrevedem  (posibil pe viață), are nevoie de summit-ul APEC pentru a-și susține acreditările de lider pe fondul unui control din ce în ce mai mare asupra guvernării sale. Xi este ferm consolidat în putere, dar presiunile interne crescânde pot conduce superputerea în devenire pe o cale mai periculoasă.

Administrația Biden și-a consolidat în ultimul timp parteneriatele cu vecinii Chinei iar Beijingul devine din ce în ce mai alarmat de posibila creare a unui NATO în Asia și asta în condițiile în care China își intensifică zăngănitul de arme în jurul Taiwanului și al Mării Chinei de Sud.

În adoptarea de către Administrația Biden a unei politici interne industriale, politica care implică tehnologii precum microcipurile avansate, Casa Albă pune bazele unei schimbări a dependenței de lanțurile de aprovizionare dominate de chinezi. Mișcarea actuală a plăcilor tectonice ale geopoliticii indică doar mai multe frecări între acestea și apariția unei crevase.

Contează actualele angajamente verbale de la San Francisco?

Dacă te uiți la ideologia și ambițiile Partidului Comunist Chinez nu pare ca aceste vor conta foarte mult. Când președintele Xi Jinping al Chinei a făcut prima sa vizită de stat în Statele Unite în 2015, el a curtat directori din domeniul tehnologiei, în timp ce apăra controalele internetului din China (în 2007 erau peste 30.000 de specialiști care controlau ”Fire Wall” celor 5 fluxuri de internet intrare/ieșire din China).

El a negat că China militarizează disputata din Marea Chinei de Sud, în timp ce își afirmă pretențiile maritime acolo. El a vorbit cu speranță despre un „nou model” pentru relațiile mari de putere, în care Beijingul și Washingtonul vor coexista pașnic ca egali.

Dar înapoi în China, în cadrul întâlnirilor cu armata, Xi avertizează în termeni izbitor că intensificarea concurenței între o China în ascensiune și o SUA, cu o dominație de mult timp asupra relațiilor internaționale, era aproape inevitabilă și că Armata Populară de Eliberare ar trebui să fie pregătită pentru un potențial conflict.

China nu va renunța la interesele sale energetice

Occidentul nu va înceta niciodată să încerce să deraieze ascensiunea Chinei și să răstoarne Partidul Comunist, a spus el în discursurile adresate armatei, care nu sunt în mare parte raportate de mass-media. Președintele Biden a declarat miercuri 15 noiembrie  că patru ore de discuții cu președintele Xi Jinping al Chinei au dus la două acorduri semnificative, privind reducerea producției de fentanil (un drog utilizat pe scara larga în SUA) și la reluarea comunicațiile militar-la-militar.

Întrebarea este cât de mult va conta oricare dintre aceste angajamente verbale? Spre exemplu angajamentele Chinei de a reduce emisiile de carbon în viitor sunt inutile, având în vedere planul său de a construi centrale electrice care să producă 366 de gigawați de energie folosind cărbunele.

Xi își ”râde în barbă”, în privat, de cererile trimisului american pentru climă, John Kerry, cereri care solicită Chinei să acționeze împotriva interesului său energetic. Nu se va întâmpla niciodată.

Militarizarea Mării Chinei de Sud

În ciuda asigurărilor sale către președintele Barack Obama că nu va militariza Marea Chinei de Sud, Xi le-a spus comandanților săi militari, în februarie 2016, că China trebuie să-și întărească prezența acolo construind baze navale și aeriene, puncte de avertizare timpurie pe insulele și bancurile maritime din Marea China de Sud (în anii care au urmat, China și-a extins rapid infrastructura militară în zonă). 

Hărțile navale ale Pentagonului oferă locațiile aproximative pentru șapte avanposturi chineze, inclusiv trei aerodromuri și alte 63 de avanposturi din Arhipelagul Spratly, marea majoritate construite în ultimii 20 de ani. Avanposturile Chinei „sunt capabile să sprijine operațiuni militare” se arată în raportul Pentagonului.

„Cu toate acestea, nu a fost încă observată nicio prezență pe scară largă a aeronavelor de luptă acolo”. Raportul mai spune că rachetele și alte sisteme de arme de la avanposturile controlate de chinezi sunt „cele mai capabile sisteme de arme terestre desfășurate de orice reclamant în disputata din Marea Chinei de Sud până în prezent”.

Operațiunile militare chineze în Marea Chinei de Sud sunt supravegheate de Comandamentul Teatrului de Sud, care este unul dintre cele mai mari și mai importante comenzi de teatru din China.

Xi deține un control considerabil asupra armatei

Arhipelagul Spratly este format din insule, insulițe, recife scufundate și alte structuri maritime pe aproximativ 400.000 kmp în Marea Chinei de Sud, între sudul Vietnamului și Filipine. Brunei, China, Malaiezia, Filipine, Taiwan și Vietnam au pretenții care se suprapun. Toți, cu excepția Brunei, au desfășurat soldați și fortificații pentru a-și susține pretențiile. Acele dispute au devenit uneori violente, inclusiv înfruntările cu victime între China și Vietnam în 1974 și 1988.

Xi deține un control considerabil asupra armatei, dar, în același timp, a dat în mare parte Armatei de Eliberarea a Poporului ceea ce își dorește: libertate de acțiune.

Ca atare, este posibil ca o structură militară prea încrezătoare, susținută de priceperea sa și de modernizarea fără precedent, în creștere, să împingă conducerea civilă într-o varietate de escalade regionale periculoase.

Spre exemplu acest lucru ar putea lua forma unei tensiuni sporite în Marea Chinei de Sud prin folosirea miliției maritime a Chinei – sau a „omuleților albaștri” – pentru a provoca în mod intenționat conflicte care ar necesita apoi forțele maritime chineze să intervină în numele lor (vezi conflictul cu Filipine- Scarborough Shoal)

Controlul lui Xi asupra Armatei de Eliberare Populară este aproape complet

Xi și-a folosit campania anticorupție pentru a epura armata de potențiali rivali. Mai mult, el a reorganizat structura militară a acesteia, împărțind ceea ce fuseseră patru departamente generale cheie – departamentele de stat major, logistică, politică și armament – în 15 mai mici, toate direct sub controlul Comisiei Militare Centrale (CMC).

Între timp, CMC a stabilit o nouă comandă pentru forțele terestre și o nouă forță de rachete strategică de sine stătătoare, Strategic Rocket Force, înlocuind Regimentul 2 de artilerie al forțelor terestre care a comandat istoric arsenalul nuclear al Chinei și a fost înființat de Mao.

Scopul acestei restructurări radicale este de a spori controlul Partidului Comunist Chinez asupra armatei prin intermediul CMC și de a sparge structurile de putere compartimentate ale Departamentelor Generale, care adesea funcționau ca unități autonome. 

Relațiile partidului cu militarii, testate în următorii ani

Schimbările sunt, de asemenea, menite să sublinieze reducerea centralității trupelor de uscat, într-un moment în care Xi și CMC acordă o prioritate mai mare proiecției forțelor, în special puterii maritime și aviației.

Cu toate acestea, ofițerii din forțele terestre continuă să ocupe majoritatea pozițiilor supreme de conducere în armată, în special în cadrul CMC. Va urma și aici o modificare a componenței acestora. Chiar dacă controlul civil – adică Xi – asupra armatei chineze rămâne puternic, relațiile partidului cu militarii ar putea fi testate în următorii ani.

O încetinire așteptată a creșterii economice ar putea presa Partidul Comunist Chinez să fie mai zgârcit atunci când vine vorba de viitoarele cheltuieli militare, sau partidul ar putea împinge armata să fie mai puțin agresivă în lumina lecțiilor pe care le învață din războiul din Ucraina.

Linia telefonică contează la ora actuală!

Ieșind din discuții într-o scurtă plimbare cu Xi pe terenul conacului în stil Georgian de la sud de San Francisco, Biden le-a spus reporterilor că conversația a fost „cea mai constructivă și mai productivă” dintre cei doi bărbați de când a Biden a preluat administrația. Acordurile pe care le-au anunțat au fost însă modeste, iar angajamentele lor cele mai importante au fost să vorbească în continuare și să ridice telefonul în vremuri de criză.

Poate că dacă China ar reduce acumularea necruțătoare a armatei și hărțuirea militară a Taiwanului și a Filipinelor am vedea ceva semne ale dezghețului dar când mă uit și analizez unele manevre aeriene și navale chineze parcă mă îndrept spre o previziune sumbra care prevestește o invazie sau mai repede o blocadă militară asupra insulei independente.

Deși pe măsură ce Xi a apărut drept liderul țării atât de așteptat în 2007, unii diplomați, experți și veterani bine conectați ai Partidului Comunist au prezis că va fi un pragmatist care ar putea relua eforturile Chinei de liberalizare economică.

Xi la Fujian

Unii chiar au văzut în el o șansă de schimbare politică după o lungă perioadă de stagnare. Aceștia au reluat pedigree-ul lui Xi ca fiind fiul unui lider revoluționar care a ajutat la supravegherea revizuirii economice a Chinei în anii 1980 și în deceniile pe care Xi le-a petrecut ca funcționar în provinciile comerciale de coastă din estul Chinei, inclusiv 17 ani în Fujian, unde a curtat investitori vecinului adică ai Taiwanului.

Mediul și familia lui Xi au lăsat o amprentă mai complexă decât au presupus mulți: era, mai presus de toate, mândru de partid comunist din care făcea parte și de revoluția comunistă în care tatăl său a avut și el o contribuție. Avea deja o problemă cu puterea americană.

Era neliniștit  de intențiile americane față de China. Ideile sale deveneau din ce în ce mai populare la Beijing, pe măsură ce Xi se pregătea să preia frâiele puterii. Criza financiară globală din 2007-2008 a spulberat presupunerile oficiale ale Chinei conform cărora factorii de decizie economică ai Washingtonului sunt competenți. Criza se răspândea dincolo de problemele financiare.

Modelul Putin

În timp ce Xi se pregătea să devină liderul Chinei, președintele Vladimir Putin al Rusiei devenise un model de om puternic autoritar care se revolta împotriva preeminenței SUA. Xi și Putin s-au întâlnit în 2010 și au împărtășit o suspiciune comună că Statele Unite sunt hotărâte să-și destabilizeze rivalii prin instigarea la insurecție în numele democrației. Xi și alți lideri chinezi au adoptat concepția lui Putin despre „revoluții colorate” pentru a descrie astfel de tulburări.

Și nu numai revoluțiile colorate au șocat. Xi a văzut în lecții în revoltelor „Primăverii arabe”, cele care i-au răsturnat pe lideri autoritari corupți din Orientul Mijlociu un mare pericol.

Răsturnarea liderului Egiptului, Hosni Mubarak, în 2011, a lăsat o impresie profundă asupra liderilor chinezi, care au văzut paralele cu protestele pro-democrației din 1989 din Piața Tienanmen din Beijing.

Colapsul URSS, avertisment pentru China

La câteva săptămâni de la preluarea puterii la sfârșitul anului 2012, Xi s-a întâlnit cu oficiali chinezi și a lansat un avertisment: colapsul Uniunii Sovietice, a spus el, a fost o poveste de avertizare pentru China. Căzuse, s-a plâns el, pentru că armata ei își pierduse nervii. El a avertizat oficialii că China ar putea suferi aceeași soartă dacă partidul nu își va recupera coloana vertebrală ideologică.

Și acum înțelegeți toate mișcările din ultima perioadă din armata lui Xi. Xi, care conduce armata în calitate de președinte al Comisiei Militare Centrale, a rezervat comandanților săi unele dintre cele mai clare avertismente ale sale despre Occident.

Xi a avertizat că Armata Populară de Eliberare este încă periculos de înapoiată și ar putea rămâne în urmă dacă nu ar încerca să inoveze, în special în îmbunătățirea armamentului și a organizației de comandă. În aceste discursuri, Xi nu a spus că războiul este inevitabil. Dar el a precizat că fără o armată formidabilă, China nu și-ar putea afirma voința.

Forța navală lui Xi asupra Mării Chinei de Sud

 Portavioanele sunt unul dintre cele mai vizibile simboluri ale puterii militare a unei țări. China se numără printre puținele țări care dețin mai multe portavioane. China și-a lansat al treilea portavion, Fujian, pe 17 iunie 2022.

Odată operațional, va fi considerat mai avansat decât cel de-al doilea portavion  al Chinei, Shandong, și decât primul său portavion, Liaoning. Fujian a fost echipat la șantierul naval Jiangnan din Shanghai și este de așteptat să fie supus mai multor runde de teste pe mare în lunile următoare.

Aceste procese îi vor asigura pregătirea înainte de a fi trimis în Marina Armatei de Eliberare a Poporului. Fujian va avea un sistem de lansare cu „decolare asistată cu catapultă” (CATOBAR), care îi va permite să lanseze avioane mai grele și mai mari cu aripă fixă.

Portavioanele Chinei

Primele două portavioane din China se bazează pe sisteme mai puțin avansate de „decolare scurtă, recuperare oprită prin barieră” (STOBAR) de tip sărituri cu schiurile. Catapultele lui Fujian vor fi alimentate de un sistem electromagnetic similar cu cel al noilor nave de transport din clasa Gerald R. Ford ale Marinei SUA. Portavionul chinezesc va transporta 60 de avioane, dintre care 40 avioane de luptă plus elicoptere și avioane de cercetare și avertizare timpurie.

Fujian este mai mare decât predecesorii săi, ceea ce îi va permite să susțină o flotă de avioane robustă. Deplasează aproximativ 80.000 de tone, comparativ cu cele 60.000 de tone ale lui Liaoning și cele 66.000 ale lui Shandong.

Fujian este, de asemenea, considerabil mai mare decât portavionul francez Charles de Gaulle (42.000 de tone) și HMS Queen Elisabeth din Regatul Unit (65.000 de tone), dar mai mic decât portavionul din clasa Ford al Marinei SUA (100.000 de tone).

Nu au, încă, potravioane nucleare

În timp ce Fujian va fi mai avansat decât predecesorii săi chinezi, însă va fi încă alimentat convențional și nu nuclear. Între timp, toate portavioanele americane inclusiv cel francez Charles de Gaulle sunt alimentate cu energie nucleară.

Garda de Coastă este și ea în prim planul atenției.  China blochează încercările vecinilor, respectiv cu Manila,  pentru aprovizionarea cel de-al doilea punct militar al acestora de la Thomas Shoal.

Aceasta include utilizarea recentă a unui tun cu apă pentru a forța o navă de aprovizionare filipineză să-și schimbe cursul. Bazinul Thomas face parte din exploatațiile filipineze din Insulele Spratly, pe care China le revendică ca fiind ale lor, așa cum face aproape în toată Marea Chinei de Sud. 

Xi și poziția față de cele două conflicte

Xi își continuă, de asemenea, ajutorul diplomatic și economic acordat Rusiei în Ucraina, iar China cumpără petrol din Iran, care ajută Teheranul să finanțeze milițiile jihadiste care vizează Israelul și pe americanii în Irak și Siria.

Acesta este modelul pe care îl cunoaște oricine care a participat la un banchet chinez: liderii chinezi zâmbesc și toastează pentru prieteniei dintre cele două popoare care  sărbătoresc o aniversare, în timp ce subminează interesele SUA oriunde pot. Asta ca să înțelegeți cum merge diplomația.

Biden s-a asigura ca vizita va avea loc și nu a căuta sprijin la Congres pentru un ajutor militar suplimentar către Taiwan. Liderul chinez este gata să preia Taiwanul sub supraveghere, iar domnul Biden a arătat puțină urgență în a susține descurajarea militară a Americii în Asia-Pacific. Să sperăm că Biden i-a trimis un mesaj mai sever lui Xi și îl susține în curând cu mai multă putere militară spre Taiwan.

Xi, rezervat despre conflictul din Gaza

Când vine vorba de războiul în curs de desfășurare al Israelului în Gaza, China se așază în ultima bancă din clasă. Primele comentarii publice ale președintelui Xi Jinping despre cursul conflictului, comentarii care au atras atenția Casei Albe au venit la aproape două săptămâni după începerea acestuia.

Xi a arătat mai multă reținere politică decât colegul său de călătorie autocrat, președintele rus Vladimir Putin cel care a cauzat atâta suferință prin propriile războaie în Ucraina, Siria și în alte părți. Și totuși războiul din Orientul Mijlociu a umbrit deliberările dintre cei doi.

China la ONU

China a preluat președinția rotativă a Consiliului de Securitate al ONU la începutul lunii și s-a prezentat ca o putere mondială dornică de pace și capabilă să intermedieze o încetare a focului. S-a încontrat cu Statele Unite din cauza rezoluțiilor concurente ale Consiliului de Securitate unde fiecare parte a făcut apel la dreptul de veto.

Cât privește Marea Chinei de Sud și Taiwanul potrivit relatărilor americane și chineze, liderii au repetat în mare măsură vechile puncte de discuție despre insulă, chiar dacă Xi și-a exprimat îngrijorarea că viitoarele alegeri de la Taipei ar putea duce la discuții despre independență – una dintre „liniile roșii” pe care le au oficialii chinezi și care poate duce la  acțiuni militare.

Post Scriptum:

Discuțiile Biden-Xi au dus la puține rezultate palpabile, dar au marcat o promisiune de a continua să vorbească uni cu alții. Atât relatările americane, cât și chineze ale întâlnirii au indicat progrese slabe în problemele care au împins cele două națiuni la limita conflictului. Liderii au fost de acord să reia comunicațiile militar-la -militar, pe care China le-a întrerupt după ce Nancy Pelosi a vizitat Taiwan anul trecut, când era președintele Camerei. 

Au abordat problema fentanilului, un medicament puternic care a ucis sute de mii de americani. S-a vorbit despre cursa tehnologică dintre țările lor, care se află în centrul competiției lor din ce în ce mai acerbe iar Xi s-a plâns de escaladarea restricțiilor americane la export pentru chipuri avansate de computer și …hai să fim serioși pentru locul unde acestea se folosesc în armele avansate tehnologic.

De asemenea Xi a susținut că adevăratul obiectiv al lui Biden a fost de a sugruma competitivitatea industrială a Chinei. Miercuri, nu a existat nicio discuție despre Coreea de Nord, al cărei arsenal este acum mult mai mare decât era în epoca cooperării SUA-China, iar efortul domnului Biden de a-l convinge pe  Xi să ajute la influența moderată a Iranului nu a ajuns la un acord imediat.

Interceptările de avioane, pe agenda discuțiilor

Se pare ca a fost și o scurtă discuție despre cele mai agresive acțiuni care au ajuns aproape de a declanșa dezastre: zeci de interceptări chineze ale avioanelor americane despre care Statele Unite spun că zboară în spațiul aerian internațional sau confruntările din apele disputate din largul Filipinelor și din Marea Chinei de Sud.

A existat o discuție, spun colaboratorii, despre creșterea rapidă a arsenalului nuclear al Chinei. Dar guvernul lui Xi a refuzat să intre în discuții pentru controlul armelor nucleare, insistând că mai întâi trebuie să ajungă la egalitate cu stocurile deținute de Statele Unite și Rusia.

La conferința de presă Xi a declarat (conform Washington Post) „Pentru ca două țări mari precum China și Statele Unite, să se întoarcă una cu spatele la cealaltă nu este o opțiune”.

Fără o concluzie clară

Discursul lui Xi s-a adresat credincioșilor de partid și generalilor săi și a pictat un portret al celor două țări care s-ar putea îndrepta către o coliziune. El a adăugat că conflictul și confruntarea au „consecințe insuportabile pentru ambele părți”.

Xi a părut, de asemenea, îngăduitor când a sosit, spunându-i lui Biden: „Planeta Pământ este suficient de mare pentru ambele superputeri”. El i-a mai spus lui Biden că țările lor sunt foarte diferite, dar ar trebui să fie „pe deplin capabile să se ridice deasupra diferențelor” conform New York Times.

Cei doi lideri nu au emis nicio declarație comună. Se pare că ar fi existat doar o discuție despre un astfel de document. Într-un discurs susținut odată cu începerea summitului de cooperare economică Asia-Pacific, președintele Biden a spus că America și China au „diferențe reale”, dar că cele două țări au convenit să îmbunătățească comunicarea pentru a „reduce riscul de calcul greșit”. În rest toate cele bune!