Stryker-Guradian- blindatul de lupta al Trupelor de Uscat Americane
Primele mașini de luptă ale infanteriei americane, Stryker, dotate cu arme laser de 50 de kilowați sunt gata de livrare. ICV (Infantry Carrier Vehicle) Stryker este o familie de vehicule de luptă blindate cu opt roți derivate din LAV III canadian. Vehiculele Stryker sunt produse de General Dynamics Land Systems pentru armata Statelor Unite. Are tracțiune integrală (8×4) dar poate fi comutată la tracțiune integrală (8×8). Vehiculul poartă numele a doi soldați americani neînrudiți care au primit postum medalia de onoare: soldatul Stuart S. Stryker, care a murit în al Doilea Război Mondial, și specialistul patru Robert F. Stryker, care a murit în războiul din Vietnam [1]. Programul Stryker a avut probleme financiare încă de la început. În 2002, programul s-a confruntat cu critici din partea parlamentarilor din Congresul SUA, inclusiv a fostului congresmen Newt Gingrich, președintele Camerei Reprezentanților, pentru costurile extrem de ridicate. Atunci s-a pus problema înființări a 6 brigăzi dar până la urmă datorită economiilor s-a renunțat la 3 și s-a făcut o economie de 4,5 miliarde USD. În propunerea de buget a Departamentului Apărării pentru anul fiscal 2004, Secretarul Apărării, Donald Rumsfeld, a amânat o decizie cu privire la două brigăzi suplimentare până în iulie 2003. Între timp armata a pregătit Stryker-ul pentru capacitatea operațională inițială la Baza militară Fort Polk. În noiembrie 2003, 311 vehicule Stryker au fost desfășurate în războiul din Irak, unde au avut succes. Ele au fost folosite în roluri de contrainsurgență pentru care exista o nevoie acută de mijloace mobile care să protejeze deplasarea trupelor în raioanele de luptă.
Tunul cu laser de pe Stryker
Primele vehicule echipate cu sistem de lovire de timp laser vor fi livrate anul acesta în toamnă la Baza militară Fort Sill [2], Oklahoma, pentru instruire. Misiunea Bazei militare de la Fort Sill este să antreneze artileriști americani. Armata și-a numit sistemul de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune și cu folosire de energie laser direcționată „Guardian”. Sistemul este de timp SHORAD, iar împreună cu viitorul sistem Interim Maneuver Short-Range Air Defense – acesta din urma echipat cu arme clasice – au ca misiune protecția diviziilor sau a brigăzilor împotriva amenințărilor aeriene (sisteme aeriene fără pilot – UAV, aeronave pilotate, rachete, proiectile de artilerie). Armata Română va cheltui circa 2,7 miliarde de euro pentru un nou sistem anti-aerian de rachete pentru rază scurtă și foarte scurtă SHORAD și VSHORAD, o nouă capabilitate care să completeze sistemul Patriot recent achiziționat și care este pentru protecția pe rază lungă. Sistemele VSHORAD/SHORAD sunt folosite, mai ales prin mobilitatea lor, pentru apărarea aeriană a unui obiectiv, a unei unități sau pentru apărarea în teren, iar România în momentul de față stă deficitar la acest capitol [3]. După ce a testat primul său prototip în primăvara anului trecut la White Sands Missile Range, New Mexico, împotriva sistemelor de avioane fără pilot, rachetelor, proiectilelor de artilerie și de mortiere, serviciul intenționează să efectueze mai multe teste luna aceasta, așa cum a declarat generalul locotenent L. Neil Thurgood la un eveniment din 12 ianuarie găzduit de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. Armata SUA a atribuit pentru prima dată un contract, de tipul acesta, la jumătatea anului 2019 către Kord Technologies, o subsidiară a KBR, pentru a servi ca antreprenor principal pentru primul set de prototipuri. Ulterior, Kord a acordat subcontracte Northrop Grumman și Raytheon Technologies pentru a concura în furnizarea modulului laser. Jurnalistul Jen Judson a scris în Defense New că ”acestă competiția a fost destinată să se finalizeze cu o repriză între echipele companiilor respective. Kord și armata urmau să cadă de acord asupra unui câștigător și să continue cu integrarea modulului laser ales pe încă trei Stryker pentru a face un pluton de sisteme SHORAD capabile de a furniza lovituri laser. Dar Northrop a avut probleme cu sistemul de management al energiei furnizat de Kord atunci când a fost integrat cu sistemul său și un incendiu a izbucnit în timpul testării la sfârșitul anului trecut, 2021. Problemele au persistat în noul an, iar Northrop a renunțat înainte de demonstrație. Echipa Raytheon a continuat să-și demonstreze sistemul, iar Armata a ales să continue cu acel prototip. Compania a primit un contract de 123 de milioane de dolari pentru furnizarea armei laser”.
Se așteaptă ca armata să redeschidă competiția deoarece sistemul este considerat critic în operațiunile viitoare împotriva amenințărilor sistemelor fără pilot (UAV). Lockheed Martin a anunțat la conferința anuală a Asociației Armatei SUA din octombrie anul trecut, 2021, că va concura dacă armata va avansa cu o nouă competiție anul viitor adică în 2022. Luându-și experiența din alte programe de arme laser – inclusiv arma laser aeropurtată pentru Forțele Aeriene și un laser de 300 de kilowați în curs de dezvoltare pentru capacitatea de protecție, care să neutralizeze inclusiv ținte de mare viteza ce au ultima parte a traiectoriei, puternic descendentă – firma Lockheed s-a angajat în competiție. Sistemul Lockheed poartă numele de ”Indirect Fire Protection Capability-High Energy Laser” (IFPC), fiind un produs al unei echipe Dynetics – Lockheed care dezvoltă tehnologia laser într-o ofertă pe care o numește DEIMOS.
Echipa comună Dynetics-Lockheed este programată să livreze un demonstrator de tehnologie laser de înaltă energie IFPC în anul fiscal 2022 iar patru prototipuri vor fi disponibile la sfârșitul anului fiscal 2024.
Au chinezii arme laser operaționale?
După zeci de ani de cercetare și dezvoltare armele cu energie direcționată, inclusiv laserele, sunt încă în stadiu experimental și rămâne de văzut dacă sau când vor fi dislocate ca arme militare practice, de înaltă performanță. Marina SUA a desfășurat prima armă cu laser de înaltă energie, cunoscută sub numele de LaWS, pe transportorul amfibiu clasa Austin, USS Ponce, în 2014, cu o putere raportată de 30 de kilowați. Laserele militare tind să fie poziționate între 30 și 100 kilowați. Aceste puteri permit lovirea dronelor la distanțe și altitudini mici înlocuind sisteme SHORAD. China a realizat un nou sistem de arme de apărare cu laser capabil să intercepteze ținte aeriene. Sistemul de arme de apărare cu laser LW-30 chinezesc folosește un laser de înaltă energie cu emisie direcțională pentru a intercepta mai multe tipuri de ținte aeriene, cum ar fi drone, bombe ghidate și proiectile de mortiere. LW-30 este un complex bazat pe două camioane. Laserul de luptă în sine este amplasat pe unul, iar sistemul de radiolocație pentru detectarea țintelor aeriene este plasat pe celălalt. Conform specificațiilor publicate, instalația laser este capabilă să lovească ținte la o distanță de până la 25 km.
Armele laser asigură o listă inepuizabilă de aplicații
Armata SUA intenționează să prezinte anul acesta prototipul unei arme laser de 300 de kilowați. General Atomics Electromagnetic Systems (GA-EMS) și Boeing construiesc dispozitivul, care are dimensiunea unui container de transport și este montat pe un camion greu. „Arma laser compactă și de mare putere… va produce o putere letală mai mare decât orice produs până acum”, a declarat Scott Forney, președintele GA-EMS, într-un comunicat publicat într-o revista de specialitate [4]. Acest tip de laser poate angaja mai multe ținte într-o succesiune rapidă. Capabilitățile laserului vor permite să se apere împotriva rachetelor balistice și de croazieră, precum și a dronelor, aeronavelor și elicopterelor.
Armele cu laser sunt arme de precizie. La o putere redusă, de exemplu, pot orbi optoelectronica de pe tehnica de luptă, astfel încât utilizatorii să nu mai „vadă” câmpul tactic. La niveluri de putere mai mari, laserele pot tăia sau pătrunde în structuri. Acesta poate fi folosit, de exemplu, pentru a distruge muniții sau a neutraliza sistemele aeriene fără pilot. Lista de aplicații poate fi nelimitată. În clasa de până la 20 kW, optoelectronica de pe sistemele de luptă poate fi neutralizată la o distanță de cinci până la zece kilometri. S-a experimenta inclusiv în Europa lovirea avioanelor și a UAV-urilor. S-a dovedit că se pot combate avioanele și UAV-urile la o distanță de până la 3 km. Se pot face inofensive munițiile de calibru pe o distanță de până la doi kilometri. Dacă ne gândim la combaterea obuzelor de mortier, vorbim de clasa de putere de 100 kW, iar pentru a combate aeronavele trebuie să ne gândim la o clasă de putere semnificativ peste 120 kW, pentru că trebuie să ne asumăm distanțe de patru kilometri și mai mult. De fiecare dată când dorim să lovim o țintă trebuie să o luam ca un scenariu individual. Teoretic, desigur, ai putea neutraliza o aeronavă cu un laser de putere mai mică – să zicem 20 kW – dar trebuie să ții fasciculul pe țintă mai mult decât este realist pentru obiectele care zboară rapid. Scopul dezvoltatorilor de arme este să integreze un sistem de arme cu laser în vehiculele utilizate în prezent și care să aibă o putere energetică mare. Europeni au făcut această demonstrație cu un laser de 10 kW pentru un vehicul de transport blindat Boxer prezentat la târgul comercial IDEX de la Abu Dhabi de Rheinmetall Defence. Singura problemă este generarea de putere a laserului. Cu alte cuvinte: pentru a genera 1 kW de putere laser avem nevoie de 3 kW de putere electrică. Motoarele montate astăzi pe autovehicule produc de obicei între 80 și 100 kW și pot genera curent electric pentru o putere laser de 20kW. Acum liderii din Pentagon sunt din ce în ce mai interesați de laserele cu impulsuri ultrascurte (USPL). Acestea produc fascicule de putere inimaginabil de mare, trase pentru o mică fracțiune de secundă, vaporizând suprafața lovită. Natura intensă a fasciculelor USPL – un trilion de wați aprinși pentru cvadrilioane dintr-o secundă – oferă atât beneficii, cât și obstacole. ”În timp ce fasciculele cu undă continuă din clasa kilowați devin mai difuze pe măsură ce trec prin atmosferă, un fascicul USPL mult mai intens descompune moleculele și ionizează atomii de azot și oxigen. Acest lucru creează un fel de canal de plasmă care menține fasciculul concentrat și eficient pe un interval mai lung”-scrie Joe Shepherd de la Booz Allen Hamilton. Statele Unite au fost/sunt un lider în cercetarea energiei direcționate de zeci de ani. Primul laser petawatt din lume a fost dezvoltat la National Ignition Facility, iar Departamentul de Energie a sponsorizat dezvoltarea USPL la Lawrence Berkeley National Laboratory. Dar o mare parte din creșterea actuală a cercetării și dezvoltării USPL are loc în Europa în acest moment, cu consorțiul ELI de centre de cercetare, și în Asia, cu un nou centru laser de mai mulți petawatt [5], deschis în Shanghai. Laserul de la Măgurele, proiect cofinanțat din fonduri europene cu 311 milioane de euro, a atins, se pare, 10 petawatts, cea mai mare putere din lume. Meritul pentru că laserul funcționează aparține în cea mai mare parte francezilor de la firma THALES, care au livrat laserul și l-a făcut funcțional. Dar, e și meritul românilor care l-au montat pe platforma de la Măgurele. Cam atât avem de spus la ora actuală. Ba mai este ceva, o glumă veche în cercurile apărării că armele laser sunt tehnologia viitorului și vor fi întotdeauna. Dar pentru planificatorii Pentagonului și cei de la Beijing, visul capacităților energetice direcționate pare, în cele din urmă, să treacă la realitate.
[1] Defense News ianuarie 2022
[2] Fortul a fost construit în timpul războaielor indiene. Este desemnat ca un reper istoric național al SUA și servește ca reședință al școlii de artilerie de câmp al armatei Statelor Unite, precum și ca locație al Corpului Marin pentru școala MOS (Military Occupational Specialty) de artilerie de câmp, școala de artilerie de apărare aeriană a armatei Statelor Unite, cea de-a 31-a Brigadă artilerie de apărare aeriană și Brigada și Brigada 75 Artilerie de câmp. Fort Sill este, de asemenea, una dintre cele patru locații pentru antrenamentul de luptă de bază ale armatei americane. A jucat un rol semnificativ în fiecare conflict major american din 1869.
[3] România se îndreptă spre cumpărarea sistemului Norwegian/National Advanced Surface to Air Missile System sau NASAMS un sistem dezvoltat de către norvegienii de la Kongsberg împreună cu americanii de la Raytheon la finele anilor ’90 și aflat în prezent în dotarea a zece state din lume, printre care Statele Unite, Norvegia, Olanda, Finlanda, Lituania sau Spania. Sistemul NASAMS este de altfel sistemul cu care SUA protejează spațiul aerian de deasupra capitalei Washington DC. Sistemul folosește un centru de control al focului (FDC – Fire Distribution Center) care are un mare avantaj că poate gestiona atât sistemul NASAMS, cât și sistemul HAWK deținut de România, dar și sisteme de baterii de coastă cu rachete antinavă NSM, așa cum va achiziționa România în viitorul foarte apropiat. Sistemul NASAMS mai presupune și un radar activ 3D Raytheon AN/MPQ-64F1 Sentinel, un sistem pasiv electro-optic și cu senzori în infraroșu, precum și unul sau mai multe lansatoare multiple ce permite folosirea mai multor tipuri de rachete. Sistemul se bazează pe rachetele dezvoltate de Raytheon: AIM-120 AMRAAM (ghidare radar), AMRAAM ER (Extended Range) și AIM-9X Sidewinder Block II (ghidare în infra roșu).
[4] ”US Army will test its most powerful laser weapon ever next year” Lasers are currently used to shoot down small drones, but a more powerful weapon could take on larger targets-New Scientist 2021
[5] Un conductor electric absoarbe o putere electrică de 1 W, atunci când este străbătut de un curent electric de 1 amper la o tensiune de 1 volt. 1PW= 1015 W
Leave A Comment