Amenințările Teheranul la adresa Israelului au determinat o rafală de diplomație occidentală pentru a evita un război total în regiune. Administrația Biden a trimis în această săptămână diplomați înalți în Orientul Mijlociu pentru a convinge Israelul și Hamas să accepte un acord de încetare a focului pentru a opri războiul din Gaza și pentru a detensiona spirala actuală care se îndreptă către un multi-front de război.

Astfel Brett McGurk ,”monsieur Moyen-Orient” cu l-au botezat francezii, cel mai important oficial al Casei Albe pentru Orientul Mijlociu din Consiliul de Securitate Națională, este la Cairo. La Doha se vor întâlni William Burns, șeful Mossad și șeful serviciilor din Egipt cu primul ministru al Qatarului.

Se discută despre un acord în Gaza. Hamas nu va fi prezentă dar au declarat că vor discuta după, cu negociatori, în cazul în care se face un pas înainte. Tony Blinken și-a anulat vizita în Orient datorită iminenței unui conflict Israel Iran. Amos Hochstein, cel mai înalt reprezentant al administrației Biden în domeniul energiei și negociatorul principal pentru detensionarea unui potențial război între Hezbollah și Israel la granița de sud a Libanului, este și el în regiune.

Vom afla în curând cum vede Iranul toate aceste mesaje mixte ale SUA de a folosi mai multă diplomație, sperând să descurajeze războiul care stă să înceapă în Orient. Israelienii au o idee mai clară despre ceea ce funcționează în acest ”cartier rău”. „Dați-ne instrumentele mai repede și vom termina treaba mai repede”, a declarat prim-ministrul Benjamin Netanyahu Congresului SUA în iulie, referindu-se la Hamas. Iranul înțelege puterea și hotărârea occidentală și ambele sunt esențiale pentru orice diplomație de succes, dar și face ceva pentru a veni în întâmpinarea ei?. 

Putin și conflictul din Orient

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, l-a găzduit pe omologul său palestinian, Mahmoud Abbas, la Moscova pentru discuții despre războiul din Gaza și cele mai recente evoluții din Orientul Mijlociu. Liderul palestinian a sosit luni seara, 12 august, la Moscova pentru o vizită de trei zile, la invitația lui Putin. Abbas a vizitat ultima dată Rusia în noiembrie 2021, timp în care s-a întâlnit cu Putin la Soci.

Cei doi lideri s-au întâlnit din nou în octombrie 2022, în cadrul Conferinței privind interacțiunea și măsurile de consolidare a încrederii în Asia, desfășurată la Astana, Kazahstan. Conform agenției oficiale de presă a Rusiei TASS, Putin a purtat trei conversații telefonice cu Abbas de când a izbucnit războiul din Fâșia Gaza în octombrie anul trecut. În februarie, Putin a dezvăluit că țara sa lucrează pentru a asigura eliberarea celor care au fost luați captivi de Hamas. Între timp, Rusia a găzduit de mai multe ori facțiuni palestiniene din octombrie 2023, ca parte a eforturilor sale de a realiza reconcilierea internă palestiniană.

Cel mai recent, în martie 2024, delegația de la Fatah, pe care Abbas o conduce, Hamas și Jihadul Islamic s-au întâlnit la Moscova pentru discuții menite să pună capăt diviziunii palestiniene. Pe 26 octombrie 2023, o delegație de rang înalt a Hamas condusă de șeful pentru relații internaționale al grupului, Mousa Abu Marzouk, a călătorit la Moscova, unde s-a întâlnit cu ministrul adjunct de externe al Rusiei Mihail Bogdanov. Din nou în martie, 2024, Hamas a trimis o delegație la nivel înalt în capitala Rusiei pentru discuții cu ministrul de externe Serghei Lavrov. Vizita lui Abbas în Rusia, săptămâna aceasta vine pe fondul tensiunilor crescânde în regiune, înaintea unui răspuns așteptat al Iranului la asasinarea liderului Hamas Ismail Haniyeh la Teheran, la sfârșitul lunii trecute.

Ce ne spun mail-urile?

Multe vești circulă pe mail-uri. Unele pe care le-am văzut, primite de la foștii colegi, îmi spun că oficialii americani cred că Israelul nu s-au așteptat la represalii directe iraniene atunci când a atacat câțiva comandanți de top ai Corpului Gărzii Revoluționare Islamice care vizitau Damascul în aprilie 2024. Dar Iranul a ripostat mai târziu, în aceeași lună, la 12 zile, cu un baraj de peste 300 de rachete și drone. Din fericire, cele mai multe dintre rachete/drone au fost interceptate, iar atacul a făcut puține pagube.

Președintele Joe Biden, alături de liderii Egiptului și Qatarului, care au fost partenerii săi de mediere, au cerut zilele trecute reluarea negocierilor pentru a elimina toate decalajele rămase. Dar nici oficialii administrației nu sunt siguri dacă această invitație va atrage părțile către un acord final sau va atrage o respingere care ar putea declanșa un conflict larg. Cu toate acestea, cel mai important lucru este că Statele Unite caută să controleze răspunsul Israelului la un atac pe granița de nord cu Hezbollah, dacă acesta va avea loc. Strategilor le place să vorbească despre scări de escaladare ca și cum ar putea vedea fiecare treaptă și măsura fiecare pas. Ar trebui să fim cu toții îngrijorați de faptul că regiunea se mută într-un teritoriu cu adevărat necunoscut.

Statele Unite au încercat să oprească acest război, dar ar putea fi atrași în același timp în el. Sunt tot felul de alegații pe mail-uri. Spre exemplu una mai des vehiculată este răzbunarea Iranului pentru moarte lui Soleimani. Statele Unite se confruntă cu o serie continuă de amenințări cu represalii pentru a răzbuna asasinarea din ianuarie 2020 a generalului-maior Qasem Soleimani, șeful Forței Quds din Iran. La fel ca Haniyeh, Soleimani a fost o țintă a oportunității, ucis de un atac cu dronă americană în timpul vizitei la Bagdad. Khamenei a jurat personal răzbunare pentru Soleimani, așa cum a făcut cu Haniyeh.

La aniversarea morții lui Soleimani, Khamenei a spus că „cei care au ordonat asasinarea” vor fi „pedepsiți”. Iranul a desfășurat de atunci comploturi repetate de asasinat în interiorul Statelor Unite, fără succes, potrivit documentelor Departamentului de Justiție. Cel mai recent scenariu dezvăluit de Departamentul de Justiție, pe 6 august, este datorat arestării unui pakistanez pe numele său Asif Raza Merchant care a ”orchestrat un complot pentru asasinarea unui politician sau a unui oficial guvernamental american pe teritoriul SUA”.

Potrivit mail-urilor, presei dar și a datelor furnizate de Departamentul de Justiție țintele americane ale campaniei de răzbunare a Iranului au inclus mulți oficiali americani de rang înalt care au fost implicați în planificarea operațiunii Soleimani (sub administrația Trump). Țintele presupuse îi includ pe John Bolton, Robert C. O’Brien, succesorul lui Bolton în calitate de consilier pentru securitate națională, Mark T. Esper, care era secretarul apărării la acea vreme și generalul în retragere Kenneth „Frank” McKenzie, care a fost șeful Comandamentului Central al SUA în acea perioadă. Așa că în Orient lucrurile se judecă diferit de cum privim noi aici în Europa iar americani rareori scot la iveală faptele din umbră în primul rând pentru a-și proteja sursele.

Iranienii fac exerciții de pregătire cu militarii

Dacă diplomația eșuează, administrația Biden pariază că poate repeta ”vrăjitoria defensivă” care a deviat atacul iranian cu rachete și drone din aprilie. Pentagonul a trimis ceea ce oficialii spun că este cea mai mare forță militară trimisă în regiune în ultimii ani, inclusiv două portavioane, multe distrugătoare cu rachete ghidate, avioane de vânătoare F-22 și un submarin de atac care transportă rachete convenționale puternice, BGM-109 Tomahawk,  care ar putea devasta orașele Iranului.

Pericolul de această dată este că Iranul ar fi putut învăța din eșecul său de a pătrunde prin apărarea americană și israeliană din aprilie – și a conceput noi tactici. Iranul ar putea, de asemenea, spera să-i copleșească pe apărători israelieni combinând barajul său cu un atac cu rachete și mai mare din partea Hezbollah din Liban, precum și cu atacuri ale forțelor proxi din Irak și Siria. Orientul Mijlociu de astăzi este ca și proverbialul șir de domino. Odată ce cineva cade, ar putea declanșa o cascadă care ar mătura regiunea. La ora actuală Iranul a încheiat o serie de exerciții militare atât terestre cât și navale.

Astfel forțele navale ale armatei iraniene au efectuat exercițiile în Marea Caspică, în largul orașului Astara din provincia Gilan. În timpul exercițiului au fost atacate ținte ipotetice. Exercițiul au fost al doilea efectuat de Iran în mai puțin de o săptămână. Vinerea trecută, Corpul Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) a început exerciții militare în provincia vestică Kermanshah, aproape de garnița cu Irakul. Pe 13 august acestea s-au încheiat.

Ce fac israelieni? 

Armata spune că a fost deja aproape de Sinwar cel puțin o dată (omul numărul unu din Hamas), după preluarea unui tunel pe care Sinwar îl părăsise cu câteva minute mai devreme. O mâncare caldă neterminată a fost găsită pe masă. „A fost complexul lui Sinwar și el a fost acolo cu câteva minute înainte să ajungem noi”,  a declarat pentru Channel 12 News săptămâna aceasta Generalul de brigadă Dan Goldfuss, comandantul Diviziei 98. Armata israeliană continuă să-l vâneze pe Sinwar.

O înțelegere pentru eliberarea zecilor de ostatici pe care îi ține din 7 octombrie i-ar putea câștiga timp, fie cu o încetare îndelungată a focului, fie cu încheierea războiului. Dar Sinwar este o ”țintă (vie) alergând” cum spune noi militari când facem antrenament (pe ținte) în  poligon.  

Diplomația secretă din spatele scenei Orientului Mijlociu

Arabia Saudită și Statele Unite desfășoară negocieri complexe pentru a ajunge la un acord tripartit care să includă normalizarea dintre regat și Israel și degradarea relațiilor saudit-chineze, în schimbul unui angajament clar de securitate american față de Riad, un ajutor în ceea ce privește programul nuclear civil al Riadului și ”un fel” de rezoluție la problema Palestinei. Într-adevăr, în primele luni ale anului 2023 Riad a cunoscut o diplomație intensă la nivel înalt care viza obținerea unui astfel de acord. A intervenit 7 octombrie 2023 și discuțiile s-au redus ca intensitate dar nu s-au oprit.

Regatul a solicitat garanții oficiale ale SUA pentru apărare, precum și accesul saudit la armamentul american mai avansat, în schimbul opririi achizițiilor de arme din China și restricționării investițiilor Beijingului în țară. În cele din urmă, anul acesta, SUA ridică restricțiile privind vânzarea de bombe către Arabia Saudită. Ridicarea interdicției armelor din 2021 reflectă rolul central al Arabiei Saudite pentru politica Biden în Orientul Mijlociu.

Livrările vor include 3.000 de bombe cu diametru mic și 7.500 de bombe Paveway IV (este o armă avansată și extrem de precisă, este o bombă ghidată; echipată cu cea mai recentă tehnologie de orientare a poziționării globale, Paveway IV este o bombă de precizie de 24 de ore din 24, cu costuri reduse, pentru orice vreme, capabilă să distrugă majoritatea țintelor de uz general, reducând în același timp în mod semnificativ daunele colaterale), bombe care au fost în așteptare de când președintele Biden a oprit transporturile în 2021 din cauza războiului de pedepsire al Arabiei Saudite din Yemen.

Transporturile subliniază încercările Casei Albe de a curta Riad, sperând că legăturile mai strânse cu regatul bogat în petrol vor aduce dividende în ultimele luni ale administrației. Administrația Biden a elaborat un tratat de apărare cu Arabia Saudită și a discutat despre planuri de a oferi asistență pentru ca regatul să poată obține energie nucleară civilă. Casa Albă are nevoie de ajutorul Riadului în eforturile sale pentru o încetare a focului în războiul din Gaza și încearcă să negocieze un acord de recunoaștere diplomatică între Israel și Arabia Saudită. Riadul are o voce influentă în lumea islamică.

Într-adevăr urmând conducerea celorlalte patru state arabe care au semnat Acordurile Avraam în 2020, Arabia Saudită ar putea fi următorul stat membru al Ligii Arabe care stabilește legături diplomatice cu Israelul. Datorită proeminenței Regatului în lumea arabo-musulmană profunzimea și influența pe care ar avea-o normalizarea dintre Arabia Saudită și Israel ar avea un impact mare. Milioane de musulmani din întreaga lume îl văd pe regele saudit Salman bin Abdulaziz drept Gardianul locurilor sfinte (Mecca și Medina în regiunea Hejaz).

De asemenea, Arabia Saudită se prezintă drept unul dintre cele mai influente state arabe și musulmane din lume, lucru care se vede și prin faptul că la 1 ianuarie 2024 a intrat în BRICS (cu Egipt și Emiratele Arabe Unite) și este cel mai mare exportator de petrol, exportând 14,5% din petrolul mondial în 2021. Când au început negocierile secrete? La începutul anului 2023 între Arabia Saudită și Israel pentru a realiza normalizarea oficială între ambele state, Statele Unite acționând ca mediator. Până acum, Arabia Saudită s-a ferit de la recunoaștere în principal din două motive.

Primul se datorează tranziției care s-a produs în ciclul electoral dintre administrațiile Biden și Trump. Mohammed bin Salman a ezitat să ia măsuri în acel moment, deoarece s-a gândit că ar putea folosi acordul mai târziu pentru a consolida relațiile cu noul guvern al președintelui ales Joe Biden, cu care MBS era dornic să construiască relații. Celălalt motiv principal este că Salman bin Abdelaziz a fost reticent să se angajeze public cu Israelul datorită poziției sale față de cauza palestinienilor.Inițiativa Arabă de Pace din 2002, unde Salman bin Abdelaziz este unul dintre cei mai mari susținători, afirmă că normalizarea poate avea loc numai atunci când Israelul părăsește pământurile pe care le-a ocupat în timpul Războiului de Șase Zile, permițând înființarea unui stat palestinian (așa cum se prevede în Acordurile de la Oslo).

Și totuși obiectivele lui Salman (MBS) pot fi sprijinite de Israel. MBS are ca obiective principale diversificarea economiei Arabiei Saudite, îndepărtarea acesteia de dependența de petrol și stabilirea unei politici de securitate cu accent principal pe apărarea față de Iran. În ceea ce privește diversificarea economică, în ciuda nerecunoașterii, există deja investiții private israeliene pe piața energetică a Arabiei Saudite. De exemplu, compania S&P 500 din Herzliya, Solar Edge, formează o societate mixtă cu Ajlan & Bros Holding din Riad pentru a dezvolta energie regenerabilă.

Societatea mixtă, conform unei declarații a celor două corporații, este înființată pentru a sprijini energia regenerabilă în Arabia Saudită, în conformitate cu proiectul „Vision 2030” al Regatului, care intenționează să înlăture națiunea de dependența de petrol prin diversificare surselor de venit. În afară de aceasta, la summitul G20 din septembrie 2023, președintele Joe Biden a anunțat că India, Arabia Saudită, Emiratele, Israel, Franța, Germania, Italia și SUA sunt în negocieri pentru crearea unui „Coridor India-Orientul Mijlociu-Europa (IMEC). Acest coridor ar include fibră optică, conducte verzi de hidrogen și conectarea diferitelor zone economice exclusive (ZEE).

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că acesta a fost „un proiect de cooperare care este cel mai mare din istoria noastră (…). Țara noastră Israel va fi un nod central în acest coridor economic, căile ferate și porturile noastre vor deschide o nouă poartă din India prin Orientul Mijlociu către Europa și înapoi” a declarat primul ministru israelian.

Un astfel de proiect poate fi cel mai bun impuls pentru recunoaștere Israelului de către Arabia Saudită, în principal considerând că acest lucru ar presupune că Arabia Saudită ar avea acces la achiziționarea, cu ușurință, din zăcămintele de gaze naturale care au fost găsite în estul Mediteranei. În același timp, crearea acestui coridor face ca SUA să fie mai interesate ca această normalizare să devină o realitate, având în vedere că Narendra Modi îl vede ca o alternativă la Inițiativa Belt and Road care slăbește influența Chinei asupra Orientului Mijlociu.

Concluzii: Ambii actori regionali, Iran și Arabia Saudită, concurează pentru a genera sfere de influență în spațiul lor vital comun, profitând de situațiile instabile. Nu există lipsă de astfel de situații în Orientul Mijlociu. Primăvara Arabă a oferit ambilor actori posibilități suplimentare, declanșând confruntări militare în Siria, Liban, Yemen și Irak. Atât Iranul, cât și Arabia Saudită luptă pentru conducerea regională, influența și cotele de putere, precum și pentru ierarhia legăturilor de vecinătate.

Prin urmare, politica lor externă s-a schimbat pentru a fi mai asertivă. Conceptul de ”Semiluna șiită” ajută la înțelegerea acestei competiții. Acest concept se referă la un spațiu geografic din Orientul Mijlociu în care există o prezență semnificativă a minorităților șiite care poate fi folosită de Iran pentru a-și extinde influența. Acest spațiu de influență pe care Iranul vrea să-l acopere merge de la Marea Mediterană (Liban și Siria, dar și Palestina, implicând astfel și Israelul) până la Khorasan (Afganistan și Pakistan), inclusiv Yemenul ca pumnal în spatele Arabiei Saudite. Bine, bine veți spune dar relațiile între Teheran și Riad s-au normalizat.

China a facilitat un acord între Iran și Arabia Saudită de restabilire a legăturilor diplomatice la începutul lunii martie 2023. În ciuda faptului că aceste negocieri nu sunt mai mult decât un simplu început întrebarea este: cât de bine își pot normaliza relațiile Arabia Saudită și Iranul? Ce asigurări va oferi China în cazul în care una dintre părți încalcă contractul? Totuși diferențele între cele două sunt vizibile. 

În final numai un cuvânt despre Turcia. Din cauza conflictelor în desfășurare sau a situațiilor post conflict în care este implicată Turcia (Siria, Irak, Sudan și Libia) extinderea influenței turce în Orientul Mijlociu sub Recep Tayyip Erdogan reprezintă un „neo-otomanism” și ca atare o amenințare de securitate la adresa regiunii. Fostul șef al Mossad-ului Yossi Cohen, a fost de acord cu această afirmație în 2020. Turcia a recunoscut statul Israel în 1949, fiind primul stat cu majoritate musulmană care a făcut acest lucru. Ei au întreținut chiar și o cooperare militară, strategică și diplomatică.

Cu toate acestea, în ultimul deceniu, relațiile dintre Israel și Turcia au fost marcate simultan de competiție și cooperare. Conflictele diplomatice dintre Israel și Turcia au început pe 14 mai 2018, când președintele Donald Trump a declarat Ierusalimul capitala Israelului. Erdogan spune că numai intervenția lui poate opri războiul în Gaza. Comentariile par să marcheze revenirea „diplomației zgomotoase” a lui Erdogan, după o perioadă de relativă moderare de la realegerea sa la președinție, anul trecut. La fel ca mulți lideri politici turci înaintea lui, Erdogan se gândește la viitorul strategic al Turciei în contextul a ceea ce el vede o ordine globală multipolară în curs de dezvoltare.

Liderii turci au crezut de mult că țara lor este destinată să devină o mare putere în lumea post-Război Rece, iar eforturile lui Erdogan de a juca un rol mai important pe scena mondială ar trebui privite în această lumină. În acest sens, el este mai puțin o rupere față de ambițiile turcești din ultimele patru decenii, decât o accelerare a acestora. Dar vom mai discuta despre rolul Turcie în Orientul Mijlociu.