Rezultatul Comunicarii Comisiei publicata in urma reuniunii ministrilor muncii si afacerilor sociale din 15 octombrie a.c. este o politica neoliberala prezentata ca un pachet al stabilitatii sociale, in care se pune accent pe reforme structurale neoliberale.

Asteptarile au fost mari, inca de anul trecut cand acest document a fost promis, fiind vazut ca un set de masuri de contracarare  a efectelor crizei economice din spatiul european.

Comisarul Laszlo Andor, responsabil pentru ocuparea fortei de munca, afaceri sociale si incluziune, a prezentat Comunicarea Comisiei, dar singura propunere concreta face referire la crearea unui tablou de bord social format din cinci indicatori care vor masura dezechilibrul social din zona euro (indicatorii sunt nivelul ratei globale a șomajului și evoluția acesteia, rata șomajului în rândul tinerilor și numărul de tineri care nu sunt cuprinsi în educație, ocuparea forței de muncă sau stagii de formare (rata NEET), venitul real disponibil brut al gospodăriilor, procentul populației în vârstă de muncă supusa unui risc de sărăcie, inegalitățile de venit, masurate prin compararea celor mai bogați 20 % din populație cu cei mai saraci 20 % ).

Rata somajului inregistreaza recorduri (peste 12%) si este intr-o continua crestere. De asemenea nu trebuie sa omitem ca depresiunea a deschis o prapatie intre tarile puternice din blocul zonei euro (vz. Germania) si periferia zonei euro. Saracia si excluziunea sociala sunt in crestere incepand cu anul 2009, mai ales in cazul statelor sudice si estice.Toate acestea le simtim, inca un instrument de monitorizare nu poate decat sa ne confirme perceptiile si traiul de zi cu zi. Adica ceea ce avem acum nevoie cu ardoare.

Tabloul de bord care atrage atentia asupra dezechilibrelor sociale este un lucru binevenit, dar un instrument pur analitic nu inseamna o politica diferita, cu atat mai putin o politica inclusiva si sociala. Iar acest instrument ramane analitic intrucat nu s-au precizat sanctiuni si masuri pentru abateri de la un nivel minim acceptabil. Nici nu se puteau introduce sanctiuni atat timp cat nu sunt insotite de solutii privind imbunatatirea acestor indicatori.

De fapt s-a asteptat ca aceasta Comunicare sa reprezinte cadrul general pentru o politica diferita, ceea ce nu s-a intamplat. Politica de coeziune si Fondul Social European merita o atentie mai mare. In general, agenda sociala a Uniunii trebuie aprofundata si inclusa in schimbarea de paradigma a guvernantei economice.

Tabloul de bord se va comporta ca un barometru si nu va conditiona aparitia unor actiuni concrete, tesutul social al societatii fiind in continuare afectat, ceea ce va duce inevitabil la erodarea sprijinului cetatenilor pentru proiectul european.

Comisia europeana ramane impasibila la criza sociala, o criza profund structurala cu efecte dintre cele mai pregnante. Practic, ramane pe trendul actual anuntand reforme structurale cat mai multe reforme structurale. Totusi ar fi fi periculos daca deja experimentatele masuri de austeritate vor fi mentinute sau reluate, precum reducerea drepturilor angajatilor, reducerea salariilor, subminarea conventiilor colective, eliminarea in mare parte a protectiei impotriva concedierii. Ele stau la baza valurilor de proteste din majoritatea statelor europene si au contribuit la aprofundarea crizei sociale actuale.

Documentul releva ca pe baza altor reforme structurale “recomandate”, Comisia va conditiona sprijinul financiar – printr-un buget creat separat – cu ajutorul noului instrument denumit “Instrument de Competitivitate si Convergenta”, sau cu alte cuvinte a unei noi sperietori de tipul MCV. O noua monitorizare care se va lasa cu premii…

Europa mai echitabila si mai solidara a dezechilibrata din nou de aceasta Comunicare a Comisiei, cu o denumire paradoxala in acest caz – “Dimensiunea sociala a Uniunii Economice si Monetare”. De la initiativele asigurarii europene de somaj si buget pentru zona euro  care sa sustina statele supuse socului asimetric s-a ajuns la initiativa crearii unui buget din care se vor premia statele ce vor implementa ca un elev silitor reforme structurale neoliberale aflate sub marea umbrela a austeritatii.

Scuza invocata de catre Comisie la afirmatia ca nu realizeaza mai mult pe agenda sociala in documentul de aproape 20 de pagini este suveranitatea statelor si competentele nationale  (politicile de ocupare a fortei de munca sunt in intregime sub jurisdictia statelor membre) peste care Uniunea nu poate trece. Drept urmare nu poate decat sa creeze un cadru proprice pentru „dialog si dezbateri” si cel mai concret lucru o „monitorizare” care sa atraga atentia asupra problemelor din UE. In schimb, aceeasi suveranitate a statelor nu mai este relevanta atunci cand vorbim de reforme structurale si de bugete special create pentru acestea. Avem in acest caz un dublu standard de apreciere si actiune.

In concluzie dimensiunea sociala a UEM va avea o valoare pur analitica, va fi „predispusa dialogului” si, in mare parte, va fi prezenta in discursurile populiste europene, fara impact asupra cetateanului. Un alt proiect „nascut mort”, un alt esec de etapa, esec care mai produce o fisura in piedestalul Uniunii.

Soarta agendei sociale a Uniunii va fi discutata si stabilita la finalul acestui an, in cadrul Summitului din decembrie, dar acestei etape preconizez ca i se va acorda o importanta din ce in ce mai scazuta.

Ne putem intreba pe deplin justificat : este lipsa de competenta, este lipsa de cunoastere, de perceptie a realitatii – decidentii politici europeni chiar nu simt valul care se apropie si creste aproape exponential –, este poate rea vointa sau pur si simplu nepasare? Sau cate putin din fiecare?