Ţările arabe din Golful Persic sunt într-o criză fără precedent. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahreinul şi Egiptul au rupt relaţiile diplomatice cu statul peninsular Qatar. Ei au tăiat legăturile pe uscat, pe apă şi zborurile aeriene ordonând oficialilor qatarezi reîntoarcerea în propria ţară. Qatarul este o piesă cheie în ecuaţia geostrategică din Orientul Mijlociu Lărgit.

Qatarul, un stat cu 300.000 de cetăţeni, joacă un rol important în stabilirea preţului petrolului şi al gazelor naturale folosind ca zonă de extracţie un perimetru comun cu Iranul. Este, de asemenea, un pion esenţial pe harta bazelor militare de importanţă deosebită ale SUA. Eliminarea Qatarului din Conclavul ţărilor din Golf a venit pe neaşteptate. Totul s-a frânt brusc. Odată cu embargoul impus de statele din Golful Persic panica s-a instalat la Doha iar rafturile din supermarketuri s-au golit aproape instantaneu. Embargoul vine datorită frustrării vecinilor musulmani faţă de Qatar despre care saudiţi şi cei din Emiratele Arabe Unite spun că sponsorizează grupurile teroriste precum ISIS şi Fraţi Musulmani şi sunt în relaţii cordiale cu iranieni. S-a declanşat un joc complicat şi cu final incert.

De-a lungul timpului Qatarul a jucat un rol central în dispozitivul militar american în Orientul Mijlociu, cu aproape 10.000 de militari americani desfăşuraţi în această ţară. Baza de la Al-Udeid este în subordinea Comandamentului Central al SUA. Cea mai mare parte dintre militari dislocaţi în bază fac parte din Forţele Aeriene ale SUA destinate a conduce operaţiunile americane din Orientul Mijlociu împotriva terorismului, inclusiv operaţiunile coaliţiei împotriva grupării Stat Islamic. Pe plan operaţional, baza este o importantă platformă pentru avioanele de realimentare KC-135, bombardierele grele, avioanele de transport, avioanele de recunoaştere şi de supraveghere ce operează în regiune.

În acest timp, Congresul SUA a început, în vederea aprobării, verificarea unor părţi din contractul de 110 miliarde de USD cu Arabia Saudită. Astfel într-un vot strâns (53-47) s-a aprobat Memorandumul de Înţelegere privind livrare a 100.000 de proiectile aer-sol dirijate de mare precizie, pe scurt PGMs, în valoare de 500 milioane USD. Congresul are o fereastră de 30 de zile, de la depunerea documentelor de către Secretarul de Stat Rex Tillerson, în care ar trebui să voteze întreaga listă de echipamente militare. Altfel, fără aprobarea Congresului, acordul nu intră în vigoare. Lista prezentată mai cuprinde printre altele: 7 baterii de rachete anti-aeriene THAAD (13,5 miliarde USD), 4 avioane de supraveghere de tipul TASS&Strategic ISC similare cu sistemul american JSTARS (2 miliarde de USD), 3 avioane cisternă de realimentare în zbor KC-130J şi 20 avioane C-130 J (5,8 miliarde USD), sprijin logistic pentru flota saudită de F-15 pe o perioadă de 8 ani (6,25 miliarde USD), 4 fregate de la Lockheed Martin (6 miliarde USD), 180 de tunuri autopropulsate (1,5 miliarde USD), un sistem C4I şi suportul pentru integrarea lui (18 milioane USD). Votul relativ strâns pe primul contract transmite un semnal clar saudiţilor faţă de războiul brutal pe care aceştia îl duc în Yemen, subiect mult discutat zilele acestea la Washington. De asemenea, senatorii americani îşi pun problema dacă acordul de vânzare de arme către Arabia Saudită nu pune în pericol securitatea Israelului.

Referitor la criza dintre Qatar şi monarhiile din Golf, SUA are o poziţie conciliantă având în vedere interesul major din zonă. „Aş spune ca suntem optimişti şi că răul a fost lăsat în urma noastră”, a declarat presei purtătoarea de cuvânt a diplomaţiei americane, Heather Nauert, citată de AFP. Anterior, secretarul de stat Rex Tillerson s-a întâlnit cu omologul sau saudit, Adel al-Jubeir, al carui guvern acuză Qatarul că sprijină grupări extremiste. Rex Tillerson şi secretarul Apărării, Jim Mattis, au avut numeroase discuţii telefonice cu omologii lor de la Golful Persic pentru a încerca să reducă tensiunile dintre Arabia Saudită şi Qatar.

Ce este în spatele disputei dintre Arabia Saudită şi Qatar?

De ani de zile, oficialii din Riad şi Abu Dhabi, au fost supăraţi de ceea ce ei percep ca fiind politica externă activistă şi necinstită a Qatarului. Spre deosebire de Bahrainul învecinat care are legături strânse cu saudiţi, Qatarul şi-a folosit propriile canale de legătură pentru a-şi promova interesele statale. După începutul Primăverii arabe Qatarul s-a aliat cu mişcarea Fraţii Musulmani care a preluat conducerea în Egipt şi pentru a căror cauză a finanţat campanii media favorabile la postul Al Jazeera. De asemenea, Qatarul a finanţat luptătorii fundamentalişti în Siria şi Libia sau grupări precum Hamas în Liban şi al-Qaida în Siria, dar şi rebelii Hutis din Yemen, sprijiniţi la rândul lor de iranieni. Qatarezii au fost nemulţumiţi de măsurile luate de cele 5 monarhii din Golf, declarându-le ca fiind nejustificate şi că violează suveranitatea statului. În Orientul Mijlociu, atât Arabia Saudită, cât şi Emiratele Arabe Unite, la rândul lor, sprijină diverse grupări rebele aflate în conflictul din Siria, Libia sau Yemen dar au rămas fidele luptei împotriva islamului politic sprijinindu-l pe preşedintele Egiptului Abdel Fattah al-Sisi, care a venit la putere în 2014. Arabia Saudită sprijină, de asemenea, guvernul încolţit al Yemenului, iar Emiratele sprijină rebelii din estul Libiei şi administraţia din Arhipelagul Maldivelor din Oceanul Indian.

Care au fost, de fapt, cauzele acestui conflict

Sunt multe teorii pe piaţă despre ce s-a întâmplat, dar două incidente par a fi la originea fracturii. Primul este datorat unui comunicat plasat pe un site oficial din Qatar şi care atribuie un comentariu emirului de la Doha, Tamim bin Hamad al-Thani, în care se precizează simpatia şefului statului faţă de Iran, Israel şi grupurile rebele ale miliţiilor şiite şi în care îl critică pe Donald Trump, cel care semnase cu câteva zile înainte un acord militar uriaş cu Arabia Saudită şi sugera crearea unui NATO al monarhiilor sunnite din Golf. Această ştire este, conform oficialităţilor de la Doha, declanşatorul crizei. Chiar dacă emirul a negat comunicatul, considerându-l ca fiind postat de hackeri, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite au continuat să răspândească comunicatul în lumea arabă. Putem devoala aici o alianţă între influentul prinţ din Emiratele Arabe Unite, Mohammed bin Zayed, şi mai tânărul său partener saudit adjunctul prinţului moştenitor, Mohammad bin Salman, cel care coordonează politica externă a Arabiei Saudite şi care doreşte o alianţă anti-Iran. Al doilea eveniment este o poveste picantă din Financial Times în care se spune că administraţia de la Doha ar fi plăti 1 miliard de USD drept recompensă pentru eliberarea unor oficiali qatarezi răpiţi în timpul unei partide de vânătoare cu şoimi derulată în Irak. Bani au fost plătiţi către Iran şi afiliaţii lor miliţiile şiite. Vizita preşedintelui SUA, Donald Trump la Riad şi agrearea de către acesta a agendei Arabiei Saudite în Orientul Mijlociu a făcut posibilă reacţia împotriva Qatarului. A fost un moment cheie în a aduce Qatarul la ordin.

Ce se urmăreşte?

Închiderea unor oficii ale media qatareze, respectiv ale postului Al Jazeera, deschise în afara ţării şi renunţarea la politica externă independentă. Preşedintele Trump, într-o serie de mesaje pe Twitter, a intrat în această dispută din Golf luând în consideraţie mişcarea Arabiei Saudite de a-şi izola un vecin mai mic, Qatar, şi a agitat personalul său de securitate naţională, luând în discuţie o relaţie strategică americană. În această serie de tweet-uri, preşedintele Donald Trump a spus că apelul său la încetarea finanţării grupurilor radicale a determinat Arabia Saudită şi alte patru ţări din Golf să acţioneze în această săptămână împotriva Qatarului, un mic emirat bogat în surse de energie, care este, probabil, cel mai important avanpost militar american în Orientul Mijlociu.

Într-o postare, preşedintele Trump, a scris:

În timpul recentei mele vizite în Orientul Mijlociu, am declarat ca nu mai trebuie ca ideologia radicală să fie finanţată.

Liderii din Golf şi-au aţintit privirea spre Qatar. În acest timp, autorităţile de la Aman au declarat că vor degrada relaţia diplomatică cu Qatarul şi vor revoca licenţa canalului de ştiri Al Jazeera. Secretarul de Stat şi Secretarul Apărării au încercat să clarifice situaţia şi să îndulcească tonul discuţiei. La nicio zi distanţă preşedintele Trump a vorbit la telefon cu regele Salman al Arabiei Saudite declarând că „unitatea între ţările din Golf este critică pentru înfrângerea terorismului şi promovarea stabilităţii regionale”. De notat că preşedintele Donald Trump, cu ocazia prezenţei în Arabia Saudită, a vizitat noul Centru pentru Combaterea Ideologiei Extremiste din Riad, unde lucrează 350 de specialişti în descoperirea formelor de radicalism on line şi monitorizează 100 de televiziuni în 11 limbi diferite. De asemenea preşedintele SUA a anunţat crearea unui Centru de Localizare a Finaţărilor pentru Acţiuni Teroriste care să legifereze în fapt o cooperare în acest domeniu şi să găsească noi soluţii pentru a le stopa. Deşi preşedintele Donald Trump, în recentul turneu în Golful Persic, a dorit constituirea unui NATO arab prin alianţa între toţi suniţii, acest lucru se dovedeşte a fi o încercare complicată şi datorită unei istorii cu multe suişuri şi coborâşuri în care o zonă tradiţional tribală, cu teritorii bine delimitate istoric, a fost împărţită de puterile coloniale în funcţie de propriile interese.

Ce părere are Secretarul Apărări al SUA, James Mattis?

Şeful Pentagonului, James Mattis, în timpul recentei audierii, în Senatul SUA a sugerat că această criză a fost provocată de o informaţie falsă, introdusă de hackerii ruşi pe site-ul agenţiei de presă din Qatar.

„Cred că, într-o viziune mioapă, Rusia crede că distrugerea ordinii internaţionale este în beneficiul ei. Eu cred că nu este aşa, însă nu pot vorbi în numele lor. Cred că ne confruntăm cu ameninţări continue nu doar la adresa SUA, a democraţiilor din Europa Occidentală, ci ruşii încearcă să distrugă o alianţă multinaţională care, cred eu, are o influenţă stabilizatoare în lume” – a spus Mattis, referindu-se la Consiliul de Cooperare al Golfului (Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Qatar, Oman, Bahrain) şi la braţul său militar – Scutul Peninsulei.

Teza implicării Rusiei în declanşarea evenimentelor din Golf poate fi susţinută de miza strategică – crearea unei axe şiite opuse SUA, în care să fie atras şi Qatarul, dar şi împiedicarea bunei funcţionări a bazei militare SUA din Qatar, esenţială atât pentru operaţiunile aeriene din Irak şi Siria, cât şi pentru Comandamentul Central al armatei SUA, cu sediul în Qatar, care are ca zonă de acţiune Orientul Mijlociu. Implicarea Rusiei în Turcia a făcut ca aviaţia germană să plece de la baza militară de la Incirlik spre o destinaţie din Iordania. Este greu de deliberat asupra a ceea ce se va întâmpla în continuare. Două state din Conclavul din Golf, Oman şi Kuweit, sunt prinse la mijloc şi au puţin loc de manevră în negocierile diplomatice pe care doresc să le poarte pentru calmarea situaţiei. La fel, SUA este reţinută în declaraţiile sale având în vedere importanţa bazei aflate pe teritoriul Qatarului. De-a lungul timpului, Qatarul a primit un important sprijin militar. În 2014, Qatarul a semnat cu SUA un acord în valoare 11 miliarde de USD pentru cumpărarea de elicoptere AH-64 Apache, baterii Patriot şi sisteme defensive Javelin. În 2017, Qatarul a semnat un acord cu SUA în valoare de 12 miliarde de USD pentru a cumpăra 36 de avioane F-15 de la Boeing. Şi lista poate continua. De asemenea, Qatarul are resurse financiare considerabile şi, în plus, sprijinul militar al guvernului de la Ankara. Acordul referitor la desfăşurarea de trupe turceşti pe teritoriul Qatarului pentru a perfecţiona armata şi a stimula cooperarea militară a fost semnat în aprilie 2016, la Doha. Conform documentului, armatele celor două state vor participa la exerciţii comune, demersul având drept scop contribuţia la pacea regională şi mondială (Sîc!). De asemenea, Jandarmeria turcă va putea antrena forţele de jandarmerie din Qatar, conform unui acord convenit între miniştrii de Interne ai celor două state în decembrie 2015. Într-un interviu pentru Reuters, la sfârşitul anului 2015, Ahmed Dimirok, ambasadorul Turciei în Qatar la momentul respectiv a declarat că personalul ar trebui să ajungă până la 3000 de militari. Se pare că numărul va fi acum mult mai mare, în jur de 5000 de militari, şi suplimentarea se face mai repede decât era prevăzut. Deocamdată sunt în jur de 200 de militari. Exportatorii turci sunt pregătiţi să satisfacă cererea de alimente şi apă din partea Qatarului, ceea ce i-ar permite acestei ţări să evite o penurie de alimente în contextul actualei crize diplomatice din Golf.Turcia a decis să nu se alăture blocului format în jurul Arabiei Saudite care aspiră la rolul de lider regional în dauna Iranului şi al Turciei. Preşedintele turc chiar s-a arătat interesat să ofere mediere diplomatică, dar cum lucrurile avansează periculos de mult şi există zvonuri că după blocadă o invazie a Qatar-ului ar fi o variantă, turcii pregătesc o mişcare spectaculoasă – trimiterea de trupe în Qatar. Dincolo de sprijinul acordat de Turcia şi de neimplicarea SUA, Qatarul este un partener cheie pentru Rusia şi China. Arabia Saudită a înţeles că izolarea Qatarului nu este o acţiune uşoară. În condiţiile actuale, Qatarul poate căuta alternative de securitate, iar una dintre ele este cea situată în vecinătate, Iranul.

Situaţia arată cât de complexă este divizarea Orientului Mijlociu pe care unii o reduc la un război între suniţii conduşi de Arabia Saudită şi şiiţi conduşi de Iran. Actualele tensiuni devoalează faptul că vechile linii geopolitice nu mai pot explica Orientul Mijlociu.

Turcia şi Qatarul au o lungă istorie în care s-au situat de aceeaşi parte a conflictelor dar şi a dezvoltării economice. Ambele state au sprijinit Primăvara Arabă din Egipt şi venirea la putere Fraţilor Musulmani şi au condamnat venire la putere a generalului Abdel Fattah el-Sisi. Riadul vede Teheranul ca pe o ameninţare existenţială pe când Ankara şi Doha urmăresc o relaţie stratificată şi complicată cu Teheranul. Relaţia Doha Ankara s-a consolidat după lovitura de stat când Emirul Qatarului Sheikh Tamim bin Hamad Al Thani a sprijinit acţiunile preşedintelui Recep Tayyip Erdogan. Qatarul la fel ca şi Turcia duc o politică de echilibru în relaţia cu Iranul şi refuză o strategie de izolare a Teheranului. Datorită acestui refuz, Qatarul este considerat acum veriga slabă din cadrul alianţei anti-Iran.

Turcia, la rândul ei, are relaţii economice importante cu Iaranul şi rezistă presiunilor SUA de a se alătura coaliţiei sunite. Este foarte clar că Turcia şi Qatarul sunt pe aceeaşi pagină când vine vorba de Palestina, Egipt, Hamas şi Fraţii Musulmani. Dar şi acest fapt are o serie de implicaţii, Ankara nedorind relaţii contondente cu Arabia Saudită şi Emiratele Arabae Unite. Turcia are un acord semnat în 2016 cu Arabia Saudită acord care prevede consolidarea relaţiilor şi schimburilor economice dintre cele două. Ankara doreşte să vândă armament în zona Golfului în special nave militare de tip corvetă (dacă contractul se semnează va fi cea mai mare vânzare de arme realizată de Turcia). Şi atunci calea spre soluţionarea crizei revine diplomaţiei, pentru simplul motiva ca Ankara nu-şi va abandona aliatul de la Doha.

La ora actuală, este puţin probabil ca Doha să achieseze la solicitările Riadului.

Şeicii şi ceilaţi oficiali din Golf sunt în zilele acestea într-o continua navetă diplomatică sperând să calmeze spiritele pentru a nu destrăma Consiliul de Cooperare din Golf.

Între timp graniţele au fost închise şi zborurile anulate. Ambasadorii şi diplomaţi au fost retraşi. Drama familiilor care au relaţii şi rude în Qatar este abia la început. Turcia şi Iranul au început transmiterea de ajutoare alimentare şi bunuri de larg consum. Cu cât va dura mai mult criza cu atât vor fi mai greu de reparat relaţiile dintre monarhiile din Golf.