Campania electorală din SUA este pe ultima turnantă. Totul este posibil, oricare dintre cei doi rivali, Barack Obama şi Mitt Romney, au o şansă. Rezultatul va fi pe muchie de cuţit la fel ca cel din 2000. Victoriile lui Barack Obama în ultimele două dezbateri au avut un efect paradoxal. Au mărit procentul de vot în favoarea rivalului său. Iniţial, probabil sub influenţa fostului preşedinte Clinton, strategia democrată a constat în a-l înfăţişa pe Romney drept un ultraconservator, cu poziţii extreme într-o întreagă gamă de chestiuni care-l frământă pe alegătorul american, de la șomaj la politica față de Iran. La mitingurile sale electorale, preşedintele Obama a repetat tema încrederii pe care americanii trebuie să o acorde aleşilor acuzându-l pe oponentul său republican că ar ascunde un program ultraconservator în spatele anunţurilor sale cu tentă centristă. De partea cealaltă, republicanul Romney a preluat tema de campanie a lui Obama din 2008. „Vreţi schimbare reală? Atunci o veţi avea pe 6 noiembrie” – a fost una din replicile fostului guvernator la un miting în Ohio. Romney un republican cu o mentalitate de om de afaceri, fost guvernator, s-a lepădat de poziţiile din preliminare, profesând acum convingeri centriste care-i cresc popularitatea.

Finalul camapaniei îi găsește pe cei doi în turnee în statele federației. Mitt Romney s-a deplasat în Ohio – statul cheie care va da probabil noul preşedinte – iar Barack Obama este în turneul prin Florida, Virginia şi Ohio cu o escală la Chicago unde a şi votat. De ce în avans față de data alegerilor? Este un joc strategic pe care Obama îl face. Sondajele arată că majoritatea celor care aleg să voteze anticipat sunt în favoarea sa, iar președintele în exercițiu vrea să scoată cât mai mulţi alegători la urne înaintea zilei decisive de 6 noiembrie.Cert este că mai sunt două luni până când ar intra în vigoare în SUA o serie de creşteri de taxe şi tăieri de cheltuieli automate pentru a stăvili deficitul bugetar. Se pare însă că simplul orizont al momentului face deja ravagii în economia americană încetinind creşterea economică. Raportul elaborat de Asociaţia Naţională a Producătorilor argumentează că impactul economic ar fi enorm în cazul în care Congresul american nu găseşte o soluţie de compromis în reducerea deficitului bugetar (la armată reducerile vor fi de 500 miliarde de USD pe o perioadă de 10 ani). Bilanţul previzionat este apocaliptic: 6 milioane de şomeri în plus ce duce la o rată agregată a şomajului de 12%. Într-un briefing la Pentagon secretarul apărării Leon Panetta avertiza Congresul asupra a patru probleme care au devenit critice: evitarea tăierilor de fonduri ce vor afecta atât pe militari cât și industria de aparare prin reducerea numărului de contracte, aprobarea politicii Pentagonului și a bugetului, aprobarea legislației referitoare la războiul cibernetic și avizarea numirii a doi generali în poziții cheie (este vorba despre generalii John Allen și Joseph Dunford pentru două posturi de conducere de top, primul va fi numit în calitate de Comandant Suprem al Trupelor aliate NATO din Europa iar al doilea în poziția de comandant al trupelor SUA în Afganistan).

Cea mai așteptată dezbatere a fost ultima și s-a axat pe politica externă americană. Cu această ocazie s-au discutat temele clasice: Siria, Egipt, Libia, Iran, Irak, Afganistan, Pakistan, China. A fost vorba și despre Europa în dezbaterea? Nu. Concluzia oricui a urmărit dezbaterea este următoarea: Europa a dispărut de pe radarul politicii externe americane. Este clar că centrul de greutate s-a mutat în Asia. Cu toate acestea actualul președinte se bucură de o mare popularitate în Europa. BBC a realizat un sondaj, care s-a referit la cei doi candidați la președinția SUA, sondaj efectuat în 21 de ţări. „Obamania”, sau pasiunea pentru Obama este vizibilă în marea majoritate a respectivelor ţări, Franţa fiind ţara occidentală unde Obama are chiar cei mai mulţi simpatizanţi. 72 la sută dintre francezi au o opinie favorabilă în privinţa lui Barack Obama şi doresc implicit victoria acestuia. Doar în Pakistan cei care au răspuns respectivului sondaj înclină balanţa preferinţei lor spre Mitt Romney. Primul ministru francez, socialistul Jean-Marc Ayrault declara pentru radio France Inter: “Dacă aş fi cetăţean american aş vota fără ezitare pentru Obama”. Și preşedintele François Hollande şi-a manifestat fără ezitare simpatia faţă de Barack Obama. De notat că în Franţa există o simpatie pentru Barack Obama nu doar în tabăra socialiştilor ci şi în tabăra dreptei. În luna martie a acestui an, cînd era încă preşedinte, Nicolas Sarkozy a afirmat că dorea realegerea lui Barack Obama. Trebuie să fim bine-înțeleși ca politica SUA față de oricare stat dar în special față de state precum Rusia sau China este definită de factorii geopolitici și mai puțin de ocupantul fotoliului de la Casa Albă.

Dovadă clară rămâne ultima dezbatere televizată în care candidatul la președinție Mitt Romney ori l-a aprobat în anumite chestiuni pe actualul președinte ori s-a abținut de la orice comentariu (amândoi au aprobat debarcarea lui Hosni Mubarak din poziția de președite al Egiptului de protestatarii adunați în Piața Tahrir; amândoi consideră ca Iranul nu trebuie să devină o putere militară nucleară; amândoi sunt procupați de stabilitatea viitoare a Pakistanului; amândoi sunt de acord cu utilizarea dronelor în războiul împotriva terorismului; amândoi sunt de acord cu provocarea Chinei în zonele unde cooperarea nu funcționează;amândoi sunt de acord cu sprijinirea opoziției în Siria și amândoi își manifestă îngrijorarea față de o posibilă ajungere a armelor destinate opoziției în mîinile fundamentaliștilor). La dezbatere președintele Barack Obama și guvernatorul Romney au avut patru probleme unde viziunile lor au fost evident divergente: (1) reducerea bugetului militar cu 2,9% din PIB planificată de președintele Obama în timp ce Romny dorește o reducere de 4% din PIB;(2) Freedom Agenda unde Romney a sugerat clar că va urma un program de promovare a democrației de tip neo-Reagan; (3) Rusia este pentru Mitt Romney principalul inamic, el declarând că resetarea relațiilor în timpul administrației Putin a fost o naivitate, Rusia având nevoie de un partener flexibil dar neînduplecat;(4) Ajutorul american extern unde Romney a declarat că acesta să fie făcut în mod condiționat și în concordanță cu interesul american.

Cum va fi politica americană față de vecinul nostru Rusia, care sub administrația Putin face rând pe rând recuperări ale zonelor de influență(vezi rezultatele alegerilor din Georgia)? Adjunctul Consilierului pe probleme de securitate națională a SUA, Michael Froman, a declarat în cadrul Consiliului de afaceri Rusia-SUA, care se desfășoară anual că dacă Obama va fi reales acesta va rămâne prietenul Rusie pentru că aceasta este linia pe care merge interesul național american.Cu toate acestea istoria recentă ne-a demonstrat că realitățile geopolitice au marcat relația Rusia-SUA. În 2009 SUA reseta relațiile cu Rusia într-un efort de a îmbunătăți aceste relații afectate de sprijinul admnistrației George W. Bush acordat țărilor din periferia granițelor rusești Georgia și Ucraina în pregătirea acestora pentru a adera la NATO. În schimb Rusia a utilizat arma energetică (gazul și petrolul) și și-a dezvoltat o strtageie de recupere a influenței în fostele state satelit din Europa de est și din Asia. Ce rezultate s-au obținut? Procesul de lărgire a NATO spre est și-a încetinit motoarele iar Washingtonul a sprijinit aderarea la World Trade Organization a Moscovei după un proces care a durat o decadă. La rândul ei Rusia a acordat sprijin logistic pentru operațiunile SUA și NATO din Afganistan. La preluarea scaunului de la Casa Albă de către Obama Europa a intrat în criza finaciară în timp ce Rusia recupera Georgia. Decizia Washingtonului de a micșora presiunea asupra periferiei Rusiei s-a datorat în final noului mediu geopolitic: Primăvara Arabă și resurgența militară și economică a Chinei în Asia. Rusia este implicată în zone de interes american precum Siria, Iran sau Asia de est.

Anii ce vor veni vor duce însă la confruntări între cele două puteri în zonele de interes comun iar politica lui Obama, dacă va fi reales, se va ajusta odată cu noile dezvoltări geopolitice. Retorica lui Mitt Romney în privința relației cu Rusia se va adapta și ea la interesul strategic al SUA, tot în funcție de evenimentele geostrategice în derulare la momentul respectiv. Alegerile au avut ca pivot politica internă a Americii și astfel o serie de subiecte de politică externă precum Libia, Mexicul, zona euro, relația Israel-Palestina sau Africa nu s-au aflat pe agenda dezbaterilor. Un lucru este sigur, imediat după alegeri ele vor necesita un răspuns din partea celui care va câștiga alegerile deși primul an dintr-un mandat prezidențial la Casa Albă este dedicat problematicii naționale. Am să închei cu ceea ce spunea generalul Colin Powell despre Obama: președintele ne-a scos dintr-un război, a început retragerea din al doilea război și nu ne-a băgat în nici un alt război. Și în final cred că acțiunile pe care le-a luat ca să ne protejeze de terorism au fost foarte solide.Și cred că trebuie să rămânem pe aceiași linie.