Qatarul și Satele Unite au avut un rol esențial în realizarea acestui acord. Acordul este unul complex cum spun americani ”more for more” – ”mai mult pentru mai mult” o formulă bine cunoscută în negocierile pentru controlul armamentelor.

Dacă Hamas livrează mai mulți ostatici, Israelul ar fi dispus să prelungească pauza (”10 prizonieri o zi de pauză” scrie WSJ ). Nu există nicio limită pentru cât timp Israelul și-ar putea opri operațiunile în Gaza deoarece Israelul caută o eventuală eliberare a tuturor prizonierilor, inclusiv a celor din armată. Acordul este important chiar dacă este departe de încetarea focului pe care criticii Israelului îl cer la nivel internațional.

Cât îl privește pe liderul israelian Netanyahu acesta rămâne prins între membrii coaliției de extremă dreaptă pe care i-a ales ca ultimă soluție pentru a se ”agăța” de putere și un publicul israelian care îl învinovățește pentru atacurile Hamas.

Acordul de eliberare a ostaticilor este, de asemenea, cel mai recent exemplu al capacității Qatarului de a juca pe toate părțile unui joc de putere regional perfid scrie CNN. Qatarul națiunea arabă bogată în petrol găzduiește adăpostul liderului Hamas Ismail Haniyeh, dar și o bază aeriană americană, care este esențială pentru securitatea națională americană – o dualitate care reflectă rolul emergent al Emiratului ca putere din Orientul Mijlociu cu aspirații mai largi-scrie CNN.

Ce speranțe ne aduce acest acord?

Dacă va fi onorat de ambele părți ar putea duce la noi progrese și ar putea îmbunătăți perspectivele pentru mai mulți ostatici încă ținuți în Gaza. Deocamdată ei rămân captivi probabil în tuneluri întunecate de sub enclava sfâșiată de război.

Fiecare israelian știe că liderul Hamas din Gaza, Yahya Sinwar, a fost printre cei 1.027 de prizonieri pe care Israelul i-a eliberat în 2011 în schimbul unui soldat IDF răpit, Gilad Shalit. În acel acord, 280 dintre prizonierii palestinieni eliberați ispășeau pedepse pe viață pentru crime odioase. De data aceasta, Israelul spune că niciunul dintre prizonierii pe care îi va elibera nu a fost condamnat pentru crimă. În aceste condiții noi poziția Israelului devine mai complicată. Acasă națiunea se va împărți între cei ce-și revăd rudele și cei ce mai au de așteptat iar în exterior presiunea de încetare a focului pe termen nelimitat va crește.

Costurile sunt imense. Acceptarea acestora se pare ca este soluția aleasă de cabinetul de la Tel Aviv.  Israelienii vor eliminarea Hamas  din Gaza ca obiectiv final și nenegociabil. Momentul acordului releva și poziția dominată pe care IDF a obținută în nordul Gaza. Mișcarea operațională către sud, care în mod sigur va urma, va trebui însă să rezolve inițial protejarea civililor din sudul Gaza. Israelul poate face asta și astfel își poate pregăti următoarea mișcare. Un val de bombardamente a fost declanșat pe 18 noiembrie în sudul Gazei în jurul orașului Khan Younis.

Pliantele din zonele din jurul lui Khan Younis au fost aruncate înainte de bombardamentele puternice, genul de ”fluturaș” care a anunțat începutul atacului la sol al Israelului de acum trei săptămâni. A urmat un nou avertisment către palestinieni pe 19 noiembrie înainte ca atacurile aeriene să continue. Giora Eiland, fosta șefă a Consiliului de Securitate Națională al Israelului, a declarat pentru Reuters ”că o campanie la sol ar putea dura trei până la patru săptămâni pentru a supune rezistența Hamas în sud, unde conducerea sa este acum concentrată”.

Canalul diplomatic Wiliam Burns, Brett McGurk și Josh Geltzer

Imediat după 7 octombrie linia telefonică dintre Doha și Washington s-a ”încins”. În timp ce toți ne uitam uimiți/îngroziți la ceea ce s-a întâmplat la granița dintre Israel și Gaza, cea mai mortală zi a Israelului de la Holocaust, Casa Albă primea informații de la Qatar  despre ostaticii pe care militanții tocmai i-au luat. Sugestia oamenilor din sistemul de informații a fost crearea unei celule de operațiuni între Qatar-SUA-Israel.

Consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan a apelat la doi dintre locotenenții ai săi de top, McGurk și Josh Geltzer, un asistent adjunct al președintelui în Consiliul Național de Securitate. Brett H. McGurk este un diplomat, avocat și cadru universitar american care a ocupat funcții de conducere în securitate națională sub președinții George W. Bush, Barack Obama și Donald Trump, iar în prezent este asistent adjunct al președintelui Joe Biden și Coordonatorul în Consiliului Național de Securitate pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Celula a lucrat pentru a ajunge la un acord cu Hamas deși acest lucru a fost îngreunat de tăierea comunicațiilor de către IDF în Gaza ceea ce a făcut dificilă transmiterea oricărei informații către și de la Hamas. A mai fost un moment delicat, pe care l-am comentat în Paranteze Geopolitice 20 noiembrie 2023 pe YouTube EVZ, referitor la spitalul Al-Shifa când militanții au amenințat cu suspendarea negocierilor după ocuparea acestuia de forțele israeliene care susțineau existența unui centru de comandă și control în subteranele acestuia. Odată ce IDF a acceptat menținerea spitalului în funcțiune negocierile s-au reluat.

A avut dreptate Israelul? Se pare ca da. Așteptam dovezile pe care le vom primi la un moment dat. Deocamdată luați lucrurile așa cum sunt. Biden a înțeles mai repede decât europenii ca negocierile trebuie accelerate și l-a trimis pe McGurk în Qatar. McGurk a făcut naveta între Cairo, Doha și Tel Aviv pentru a pune cap la cap negocierile acceptate cu modificări minore de cabinetul israelian.

Bine-înțeles că din ecuație nu putea lipsi Wiliam Burns, directorul CIA și cel mai apropiat confident a lui Biden. Burns are propria rețea diplomatică regională în Orientul Mijlociu (nu cea de spioni care este cu totul altceva). El a făcut legătura cu Mossadul și cu celelalte agenții din Iordania, Israel, Egipt și Qatar.  Acordul a fost despre eliberarea inițială a femeilor și copiilor, râmând deschisă ferestre către eliberarea celorlalți ostateci.

Războiul care remodelează Orientul Mijlociu

Editorialistul de politică externă Stephen Walt a susținut că „chiar dacă războiul se limitează la Gaza și se încheie în curând, va avea repercusiuni semnificative în întreaga lume” (Foreign Policy- articolul ”Lumea nu va mai fi aceeași după războiul Israel-Hamas. Cel mai recent război din Orientul Mijlociu va avea efecte geopolitice pe scară largă”)

În mod similar, expertul în terorism și contraterorism Ethan Bueno de Mesquita a remarcat recent că „războiul dintre Israel și Hamas are implicații grave pentru ordinea geopolitică în curs de dezvoltare, cu mize mult mai mari decât aceste preocupări locale” (articolul ”Strategia geopolitică americană și războiul Israel-Hamas 7 noiembrie” pe site-ul ”Războiul iregular”). Asemenea opinii urmează după comentariile de la începutul conflictului că războiul avea potențialul nu numai să cuprindă întregul Orient Mijlociu, ci și să se răspândească la nivel global. Se modifică Ordinea Mondială?. În mod sigur dar nu știm deocamdată cum.

Ceea ce pot să spun la ora actuală este că Summitul de la San Francisco, pe agenda căruia a fost și războiul Israelului din Gaza, are un rezultat imediat: preşedintele chinez Xi Jinping a cerut marți  21 noiembrie 2023 organizarea unei „conferințe internaționale de pace” pentru rezolvarea conflictului dintre Israel și gruparea teroristă Hamas, cu ocazia unui summit extraordinar în format virtual al grupului BRICS. De asemenea cel mai important diplomat chinez Wang Yi a primit luni 20 noiembrie la Beijing patru miniștri arabi de externe cât și pe cel indonezian, spunând că țara sa va lucra cu „frații și surorile noastre” din lumea arabă și islamică pentru a încerca să pună capăt războiului din Gaza cât mai curând posibil.

Yi a fost membru al delegație chineze care s-a întâlnit recent cu Biden la San Francisco. Miniștrii din Arabia Saudită, Egipt, Iordania, Autoritatea Palestiniană și Indonezia au ales să înceapă la Beijing un turneu printre membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, o dovadă atât a influenței geopolitice în creștere a Chinei, cât și a sprijinului său de lungă durată pentru palestinieni. A urmat întâlnirea cu David Cameron, noul ministru de externe englez, la Londra în aceiași formulă.

Beijingul a trimis luna trecută un reprezentant pentru pace într-un turneu în mai multe țări în regiune și a acționat ca o voce puternică la Națiunile Unite care pretinde o încetare imediată a focului, inclusiv în Consiliul de Securitate, unde China deține acum președinția rotativă. Încetarea imediată a focului și pacea pe termen lung au fost subiectele cheie în timpul turneului de aproximativ 10 zile în Orientul Mijlociu de luna trecută de la trimisul special al Chinei pentru regiune, Zhai Jun, care a vizitat Egiptul, Qatarul, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită și Iordania, potrivit la Ministerul de Externe al Chinei. China i-a susținut de multă vreme pe palestinieni și s-a grăbit să denunțe Israelul pentru colonizarea teritoriile ocupate.

Nu a criticat atacul inițial al Hamas din 7 octombrie – care a ucis aproximativ 1.200 de oameni – în timp ce Statele Unite și alții l-au numit un act de terorism. Cu toate acestea, China are legături economice tot mai complexe cu Israelul. În septembrie 2021, Shanghai International Port Group a deschis un terminal automatizat de containere în Haifa, principalul port al Israelului, cu o capacitate anuală de manipulare de un milion de containere. Această investiție de aproximativ un miliard de euro a garantat Chinei funcționarea acestui terminal timp de 25 de ani. Cele două înțelegeri Acordurilor Avraam și cel al Drumului Mătăsii păreau a fi convergente.

Acum lucrurile s-au mai complicat dar nu au eșuat. Războiul din Gaza face, de asemenea, mai dificilă pentru SUA retragerea resursele militare din Orientul Mijlociu, ceea ce devenise din ce în ce mai necesar pentru ca acestea să abordeze pe deplin provocările de securitate din alte părți ale lumii, în special împotriva Chinei din Asia. Războiul din Gaza asigură și posibilitatea de a transforma Orientul Mijlociu, oferind Israelului stimulente pentru a urmări în mod serios o soluție politică pe termen lung a conflictului israeliano-palestinian, cum ar fi adoptarea unei soluții cu două sate.

O idee care a apărut în raportul unei comisii britanice în anul 1937 și care propunea să se împartă în două Palestina (care atunci era sub mandat britanic), pentru a se pune punct violențelor dintre arabi și evrei. Războiul din Gaza, indiferent de cât de mult va dura sau de rezultatul său final, mai precis nu va face nimic pentru a schimba sistemul internațional în general sau marea strategie a SUA, dar în mod sigur va remodela Orientul Mijlociu. Influența Statelor Unite încă mai planează asupra Orientului Mijlociu.

Trebuie să spunem că sprijinul Americii pentru războiul Israelului i-a afectat  credibilitatea în regiune. Sprijinul respectiv a afectat, de asemenea, poziția Washingtonului în Sudul Global. Aceasta înseamnă că Statele Unite vor trebui să elaboreze o nouă strategie pentru Orientul Mijlociu, una care să se lupte cu realitățile pe care le-a ignorat de mult timp. Washington, de exemplu, nu mai poate neglija problema palestiniană.

De fapt, va trebui să facă din rezolvarea acelui conflict piesa centrală a eforturilor sale în regiune. Va fi pur și simplu imposibil ca Statele Unite să abordeze alte chestiuni din regiune, inclusiv viitorul legăturilor arabo-israeliene, până când nu va exista o cale credibilă către un viitor stat palestinian viabil. Washingtonul trebuie să abordeze, de asemenea, puterea în creștere a Teheranului, care a zguduit Orientul Mijlociu.  Va avea nevoie în special de un nou acord care să oprească marșul Iranului pentru a obține capacitatea de a produce arme nucleare. Aici revin și spun din nou ce am spus în alte articole: este nevoie de un nou Anwar Sadat iar acesta nu poate fi decât prințul Salman.

Nu am căderea să dau sfaturi dar este evident că  Washingtonul trebuie să-și ancoreze noul plan pentru Orientul Mijlociu în parteneriatul său cu Arabia Saudită, care are relații de lucru cu Iranul, Israelul și întreaga lume arabă. Riad își poate folosi influența pentru a ajuta la relansarea negocierilor israeliano-palestiniene și pentru a ajuta Statele Unite să încheie un acord nuclear cu Iranul. Și împreună, Riad și Washington pot crea coridorul economic din Orientul Mijlociu pe care Statele Unite trebuie să-l echilibreze față de China. Dacă vi se pare ca acesta va fi coloana vertebrală a Noii Ordini Mondiale  atunci am dreptate.

Va salva Iranul Axa Rezistenței ?

Înțelegerea riscului de escaladare de-a lungul Axei Rezistenței (din care fac parte Iranul, Hezbollah-ul, Hamas-ul milițiile irakiene și milițiile yemenite) necesită înțelegerea dinamicii sale interne. Există tot mai multe motive să credem că axa s-a transformat într-o rețea de alianțe coerentă, echilibrând acțiunile autonome cu coordonarea strategică venită de la Teheran pentru a consolida poziția colectivă a membrilor. Membrii săi au stabilit o rețea de comandă flexibilă care permite alocarea dinamică a rolurilor. Acum, ei încearcă să folosească această rețea pentru a păstra capacitățile militare ale Hamas, evitând în același timp o confruntare directă cu Statele Unite.

Rămâne totuși o întrebare deschisă: poate o astfel de axă coerentă și bine sincronizată gestiona această performanță dificilă?. În mod  tradițional, Teheranul a evidențiat importanța coeziunii și unității în cadrul axei. Un exemplu notabil a fost apelul lui Khamenei, într-o întâlnire din iunie 2023 cu înalți reprezentanți ai Hamas, pentru o mai mare unitate și coordonare între grupurile de rezistență. Khamenei a subliniat centralitatea Gazei și a Cisiordaniei și necesitate ca fracțiunile din cadru axei să sprijine aceste zone.  Atât Gaza, cât și Cisiordania ar fi principalele teatre de conflict.

Cu aproximativ o lună înainte de atacul inițiat de Hamas, pe 10 septembrie, generalul-maior Abbas Nilforoushan, șeful adjunct al operațiunilor Gărzii Revoluționare, a discutat despre existența unei rețele integrate de comandă și control pe frontul de rezistență. El a cerut practic ”unificarea arenelor” de operațiuni militare împotriva Israelului. Acestea sunt: Fâșia Gaza (frontul de sud), Cisiordania (frontul central lângă marile orașe israeliene), sudul Libanului (frontul de nord), ancorat de Hezbollah libanez și Înălțimile Golan (frontul de est și nord-est), gestionat tot de Hezbollah. Esențial pentru acest efort este „sala de operațiuni comune” a axei, care a fost creată după moartea generalului-maior Qassem Soleimani. În timp ce era în viață, Soleimani a exercitat un control global asupra axei într-o configurație ierarhică clară. Decesul lui a dus inițial la o descentralizare în cadrul axei.

Ce înseamnă această ”sală de operațiuni comune”? Această sală de operațiuni comune este formată din trei eșaloane operaționale: (1) teritoriile palestiniene, unde operează facțiunile palestiniene susținute de Iran, în special Hamas și Jihadul Islamic- aceste două formațiuni împreună cu altele mai puțin semnificative  formează nivelul de bază; (2)Hezbollah constituie al doilea nivel, responsabil pentru legătura cu facțiunile palestiniene, alături de sarcina sa de a gestiona în comun întreaga structură; (3) al treilea nivel încorporează milițiile susținute de Iran în Siria, Irak și Yemen. Din punctul meu de vedere conflictul din Gaza a oferit un test pentru unificarea planului arenelor operaționale.

Ce face Teheranul?

Conducătorii religioși ai Iranului intenționează să continue să folosească rețeaua lor de aliați armați, inclusiv Hezbollah, pentru a lansa atacuri cu rachete și drone asupra țintelor israeliene și americane din Orientul Mijlociu. Strategia este un efort calibrat de a demonstra solidaritatea pentru Hamas în Gaza și de a-i forța pe israelieni să opereze în mai multe teatre de confruntare fără însă o implicare directă militară, pe teren, în operațiuni. Așa înțelege Teheranul să creeze descurajare. Hezbollah, cel mai puternic grup din axă, are în jur de 100.000 de luptători.

Luptele de la granița Liban- Israel au devenit zilnice. Zeci de luptători Hezbollah au fost uciși în aceste confruntări. Și totuși nu avem de-a face cu o confruntare militară. Grupul și-a calibrat atacurile într-un mod care a menținut violența în mare măsură limitată la o fâșie îngustă de teritoriu la graniță. Intenția Hezbollah a fost să lovească în adâncimea teritoriului israelian dar experți lor militari au conchis ca ar fi o eroare pentru ca Israelul va ataca și distruge Libanul.

Hezbollah, care este, de asemenea, o mișcare politică profund implicată în afacerile guvernamentale libaneze, știe că Libanul nu își poate permite un alt război cu Israelul, la mai bine de patru ani de criză financiară care a crescut sărăcia și a golit instituțiile de guvernare ale țării-scrie Reuters. Și apoi Libanul a avut nevoie de ani de zile ca să se refacă după războiul din 2006 iar Hezbollah știe acest lucru pentru ca este parte a administrație libaneze.

America și Europa sub focul încrucișat al celor două războaie

Washingtonul este prins între cele două războaie din Ucraina și Israel. Cum le va rezolva pe amândouă? Rămâne de văzut. În Europa UE trebuie să-și crească ajutorul către Ucraina. Va accepta Ungaria până la urmă planurile Uniunii fără a primi fondurile promise de Bruxelles? Cele 900 de milioane care au fost deblocate nu sunt suficiente. Sunt în Europa multe semne de întrebare referitoare la Ucraina. În urmă cu câteva luni, Chatham House a emis un raport subliniind consensul cu privire la războiul ruso-ucrainean: niciun compromis cu Moscova; trebuie să fie învinsă și pedepsită.

Acum, optimismul de război care a măturat mass-media occidentală în 2022 pare să fi dispărut. Un număr tot mai mare discută despre perspectivele unui încetări a focului, iar Zelensky însuși este pus sub presiune pentru a începe negocierile cu Rusia. Aceiași experți care au prezis cu îndrăzneală înfrângerea unei Rusiei, acum, afirmă că războiul este într-un impas. Niciuna dintre părți nu-l o poate câștiga. Având în vedere acest lucru, este timpul să înghețăm conflictul asemănător cu sfârșitul negociat al războiului din Coreea. Această idee a fost propusă pentru prima dată publicului în mai 2023 într-un articol Politico. La ora actuală forța de muncă ucraineană se epuizează, iar Zelensky ia în considerare o nouă mobilizare care, cu siguranță, ar încorda capacitatea economică și moralul țării. Civilii ucraineni se confruntă cu o iarnă aspră în timpul căreia Rusia va ținti din nou sistemul energetic.

În plus, susținătorii occidentali ai Ucrainei se luptă să țină pasul cu proviziile obișnuite de muniție, precum și cu alte articole, cum ar fi dronele și vehiculele blindate.  Sprijinul SUA va fi probabil perturbat din cauza prăbușirii sprijinului bipartizan pentru finanțare și a noilor cereri din Orientul Mijlociu. Deocamdată ostilitățile vor continua cu noile arme pe care Ucraina le va primi:F-16. În celălalt război Statele Unite nu vor o extindere în afara granițelor din Gaza. Președintele Joe Biden a încercat până acum să limiteze rolul Statelor Unite în criza din Gaza în principal la asigurarea ajutorului militar pentru Israelului. El a mutat, de asemenea, două portavioane, avioane de luptă și submarine în estul Mediteranei, parțial ca un avertisment către Teheran.

”Cel puțin 40 de atacuri cu drone și rachete au fost lansate împotriva forțelor americane de către milițiile axei din Irak și Siria de când a început războiul din Gaza, ca răspuns la sprijinul american pentru Israel, potrivit Pentagonului. Oficialii americani spun că America a desfășurat trei seturi de lovituri de răzbunare împotriva instalațiilor din Siria folosite de milițiile legate de Iran”- transmite Reuters pe 16 noiembrie 2023. Deocamdată atâta. Vom vede ce va urma.

PS: voi explica acțiunile Axei Rezistenței într-un material care-l voi prezenta pe YouTube EVZ în Paranteze Geopolitice.