Pe lângă cauze precum „picăturile chinezeşti” (scandaluri aparent minore în jurul BOR, tratate fie neglijent, fie fundamentalist, marcate de o încrâncenare anacronică și de o gestiune catastrofală a comunicării publice- n.a.),  „schimbarea generațională” și efectul de laicizare adus de modernizare (aici se produce joncțiunea cu viziunea lui Lucian Boia (1)), tânărul sociolog Mirel Palada (2) circumscrie problematica pierderii de viteză a Bisericii Ortodoxe Române, unei viziuni complexe care excede cadrul românesc: „Experiența unor țări profund religioase până acum două generații (cum ar fi Franța sau Spania, mai ales Spania care până acum două-trei generații era foarte religioasă și au avut și ei un asemenea curent critic) arată că practicile religioase, [...]

“Perioada în care vă gândeaţi că intraţi în NATO şi UE şi ei vor avea grijă de voi nu s-a terminat, ci de fapt nu a fost niciodată ceva adevărat, este doar o iluzie optică. România este un stat suveran, cu mari resurse, cu un viitor şi trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru acest viitor al său, să accepte preţul independenţei pe care o are”. “Dacă vă angajaţi în nostalgii romantice, dacă urmăriţi visul minunat care a fost odată UE, veţi avea de-a face cu istoria, care îşi arată faţa urâtă. Iar românii au văzut deja faţa urâtă a istoriei”- a clamat, la Bucureşti, politologul american George Friedman, virulent eurosceptic şi NATO-sceptic, pendulând emoţional între o oralitate de laudatio şi una gravă, de eveniment funerar. Totuşi, dizertaţia susţinută de Friedman (taguri de definire [...]