Nu vreau să vă obosesc cu o reluare a traseului lui Durov, dar este legat de ceea ce voiam să vă prezint astăzi: relația Rusia-Africa.

Născut la Torino în 1984 din mama ziaristă și tata profesor de rusă, Durov se întoarce în Rusia în 1990. Cine dintre socialiști se întorceau atunci, mai ales după 1990, și cine lucra în Occident înainte de 1990? Inițiatorul Vkontakte (în 2006) pe modelul Facebook se opune în 2014 distribuirii contactelor demonstranților ucraineni de la Maidan (!?). Este prima mare utilizare a rețelei într-o operațiune militantă. Apoi pleacă din Rusia în Franța și în 2014 cere cetățenia franceză pe care o obține în 2021.

Când a început Telegram? La 14 august 2013, a fost introdus primul client Telegram pentru dispozitive iOS. Platforma de mesagerie Telegram a fost creată de Nikolai şi Pavel Durov, cei doi frați care se află în spatele celei mai mari rețele de socializare din Rusia, VKontakte. În fapt, mandatul de arestare a proprietarului Telegram a fost emis în martie 2024, iar în el găsim două nume: Pavel Durov și co-fondator Nikolai Durov.

Sunt câteva întrebări care au nevoie de răspunsuri. Cine credeți ca este Durov? Știa Durov ca va fi arestat-el trebuia să ia cina la Paris? Unii zic că da alți zic că nu. Suntem într-un război al informațiilor? De ce s-au mobilizat ”purtătorii de vorbe” de la Kremlin, Dimitrie Medvedev, Dmitri Peskov, Zaharova? De ce se intenționează cenzurarea Telegram? Există o legătură între Telegram și Africa franceză? Ascultați/citiți cu mare atenție pentru că în societatea media actuală legăturile, sunt uneori conduse/supravegheate de servicii. Nu este nimic de demonstrat luați exemplul WhatsApp. Conversațiile criptate deja ridică multe semne de întrebare, mai ales pe WhatsApp, a cărei cheie de criptare a fost găsită de israelieni de a Cellphone Group Impex. Sau vorbim de Pegasus, care este un soft atât de sofisticat, încât poate să preia de la distanță controlul asupra telefonului victimei: poate să obțină tot ce este pe telefon, să vadă toate mesajele și să pornească, tot de la distanță, microfonul sau camera. Practic guvernul care dă banii poate să vadă pe un telefon tot ce vede și posesorul aparatului.

Această super-unealtă de spionaj a fost dezvoltată de compania israeliană NSO Group, iar dezvăluirile făcute de o mare anchetă de presă au trimis unde de șoc peste tot în lume. Unii, mari specialiști, nu dau doi bani pe rețeaua lui Durov și spun ca generalii ruși nu o folosesc să transmită ordine sau să corespondeze cu familia. Domnilor, îmi pare rău să vă spun că vă înșelați. Lucrurile sunt mult mai simple. Durov este în atenția serviciilor din SUA din 2013. În Franța, în 2016, ministrul de Interne de atunci Bernard Cazeneuve a criticat foarte mult aplicația, folosită în special de teroriștii grupării Stat Islamic. Cât privește zvonurile privind mai multe întâlniri ale lui Durov cu Macron lipsesc date. Acestea nu sunt publice (se pare că au fost una sau două).

Ceea ce știm sigur: Macron nu a ascuns interesul său pentru discuțiile cu șefii companiilor digitale. Unele dintre aceste întâlniri sunt publice: Mark Zuckerberg și Elon Musk au fost primiți frecvent de șeful statului francez, în cadrul unor întâlniri oficiale.

Cum a fost arestat Durov?

După informații, comportament, Durov a fost crescut de părinți care se pare că au aparținut serviciului rus de spionaj (KGB/SVR). Bine-înțeles că nu avem dovezi dar ca să lucrezi în străinătate în vremea comunismului trebuia să aparții unui serviciu ori de spionaj ori de contrainformații. Averea acestuia se ridică actualmente la circa 15,5 miliarde de dolari, potrivit Forbes. Este supra numit și „Mark Zuckerberg al Rusiei”. Și ce contează toate acestea?

Biroul însărcinat cu combaterea violenței împotriva minorilor (Ofmin- o unitate a poliției franceze înființată anul trecut, 2023, care se ocupă cu siguranță minorilor) a arătat că Telegram nu a reușit să modereze eficient activitățile ilegale și astfel a emis un mandat de arestare pe numele lui Pavel Durov pentru infracțiuni care variază de la fraudă la trafic de droguri, hărțuire informatică, crimă organizată, apologie a terorismului şi fraudă. De atunci, la o dată nespecificată, a fost deschisă o anchetă judiciară de către unitatea cibernetică (J3) a Junalco (tribunalul național pentru combaterea crimei organizate), potrivit unei alte surse apropiate cazului preluată de Washington Post.

Junalco-Jurisdicția Națională de Luptă împotriva Crimei Organizate (JUNALCO) este o secție specializată care a fost creată în urma unei legi din 2019 și înființată în anul următor, 2020, în cadrul Parchetului din Paris. Formată în prezent din șapte magistrați pentru secția financiară, unul dintre principalele sale domenii de acțiune este urmărirea capitalului ascuns. Oficialii ruși au reacționat cu furie la arestarea lui Durov (de ce oare?), unii descriind-o drept un act ostil indirect față de Rusia.

Imediat după arestare Ministerul de Externe al Rusiei a cerut accesul diplomaților săi la antreprenorul de tehnologie în vârstă de 39 de ani. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zakharova, a declarat pentru postul de televiziune de stat, Rossiya-24, că Ambasada Rusiei la Paris a trimis o notă Ministerului de Externe francez prin care cere accesul consular la Durov (informație difuzată de agenția de știri de stat TASS).

Aplicația Telegram a spus într-o declarație, anterioare evenimentelor, că respectă Digital Services Act, legea Uniunii Europene care cere companiilor mari de social media să contracareze schimbul de conținut, bunuri și servicii ilegale pe platformele lor. Telegram încă nu a fost desemnat de UE ca o platformă „foarte mare” (ce însemnă acest lucru? – o platformă cu peste 45 de milioane de utilizatori medii, lunari, în bloc).

Operațiunea ”Purple Music”

Și ca să înțelegeți mai bine situația: în 2017, cu un an înainte de întâlnirea cu Macron (în 2018 Durov a avut un prânz cu președintele Macron), spionii francezi l-au vizat pe Durov într-o operațiune comună cu Emiratele Arabe Unite și i-au furat și spart iPhone-ul, potrivit unor persoane din servicii. Operațiunea de spionaj, care nici nu a fost raportată anterior, a primit numele de cod „Purple Music”.

Oficialii francezi de securitate au fost extrem de îngrijorați de utilizarea Telegram de către Statul Islamic pentru a recruta agenți și a planifica atacuri. Guvernele l-au vizat pe Durov din cauza grupurilor care au fost atrase de aplicația sa, care variază de la demonstranți și dizidenți pro-democrație până la militanți islamiști, traficanți de droguri și criminali cibernetici.

Ani de zile, compania a ignorat citațiile și ordinele judecătorești trimise de autoritățile de aplicare a legii, care s-au acumulat pe o adresă de e-mail a companiei rar verificată. Franța și Emiratele Arabe Unite i-au acordat cetățenia lor lui Durov în 2021, iar țara din Golf a investit peste 75 de milioane de dolari în platforma sa în acel an. Unde mai pui că odată cu arestarea lui Durov s-a răspândit un zvon care afirmă că Emiratele Arabe Unite au blocat un contract de 10 miliarde de dolari pentru 80 de avioane Rafale (modelul F4) și 12 elicoptere militare Caracal. Acordul a fost semnat în 2021 de Emanuel Macron și urma să se concretizeze începând cu 2027. Și totuși nu există decât informația pe care v-am dat-o, nicio altă declarație oficială a Ministerului de Externe din Emiratelor Arabe Unite. Deci poate fi un fake!

Pe lângă Franța și Emiratele Arabe Unite, Durov are și cetățenia în St. Kitts și Nevis, o națiune insulară din Caraibe care o oferă celor care pot plăti. Noua linie dură a Franței reflectă îngrijorarea tot mai mare, în special în Europa, cu privire la amenințarea pe care marile companii digitale o reprezintă pentru societate. Autoritățile se tem că Telegram, X, TikTok și alte platforme răspândesc dezinformări, alimentează antisemitismul și rasismul și tolerează comerțul ilegal pe platformele lor. O lege franceză semnată în acest an impune platformelor online să coopereze cu autoritățile pentru a elimina astfel de conținut.

Cât de importantă este Telegram?

Telegram este cea mai importantă aplicație de socializare și chat din națiunile post-sovietice. Autoritățile guvernamentale din Rusia și Ucraina, dar și publicații importante precum Washington Post sau New York Times, folosesc Telegram pentru a transmite știri și informații, unele despre război, la fel ca și grupurile liberale de opoziție din interiorul și din afara Rusiei. Moscova a folosit-o și pentru a recruta agenți în Europa pentru acte de sabotaj și operațiuni care vizează producerea tulburărilor.

Aplicația lui Durov a ocupat un loc din ce în ce mai important în peisajul media rusesc, deoarece a scăpat în mare măsură de represiunea dusă de Kremlin (!?) asupra altor platforme și publicații media de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 (poate a fost lăsată deoparte intenționat). Întrebarea este: De ce? Era Durov un ofițer acoperit și făcea jocurile Kremlinului? Eu personal cred că face parte din SVR. Cine îl recomandă? Familia și mediul în care a crescut! (nu am probe).

Franța a fost ținta mai multor operațiuni rusești în ultimele luni, spun oficialii francezi, atrăgând plângeri din partea președintelui Emmanuel Macron și a altor membri ai guvernului. Dincolo de propaganda care emană din această vastă platformă de „bloguri” personale se află realitatea că, de la începutul „operațiunii speciale” a Kremlinului în Ucraina, în urmă cu aproximativ trei ani, Telegram a devenit un canal puternic folosit de rețelele militare ruse, inclusiv pe câmpul de luptă. Funcționând, în principiu, în afara controlului serviciilor de informații occidentale și rusești (!?), Telegram a servit drept coloana vertebrală a comunicațiilor militare în prima linie și pentru schimbul de informații în spatele frontului, cu familiile, pentru militari ruși.

Atenție! Dintr-o discuție în familie poți extrage o mulțime de date necesare identificării locului de dislocare în teatrul de operațiuni militare, numele comandantului și al colegilor. Pe Telegram, canalele militare ruse au reacționat rapid la arestarea lui Pavel Durov. O fotografie a început să circule pe aplicația de mesagerie: cea a unei rachete, etichetată pe o parte cu cuvintele „Pentru Durov”. Destinatarul vizat al obuzului simbolic de artilerie și a mesajului acestuia este Occidentul.

Va face predarea cheilor Telegram armata Rusie vulnerabilă? Se pare că din această cauză există acea reacție dură a liderilor de la Kremlin. Comunicațiile militarilor ruși pe frontul ucrainian în mod sigur vor fi afectate. Anul trecut, Evgeni Prigozhin, liderul miliției Wagner, a folosit ca principală rețea de comunicații Telegram pentru a critica înaltul comandament rus și a solicitat sprijinul publicului. Pentru ruși – inclusiv pentru soldați – în căutare de informații dincolo de mesajele oficiale televizate de la Kremlin, Telegram a devenit parte din viața de zi cu zi. În ultimele 24 de ore, totuși, au fost transmise instrucțiuni personalului rus care cer ca aceștia să nu mai folosească aplicația.

În același timp, propagandista Kremlinului, Margarita Simonian, a cerut utilizatorilor să-și șteargă toate mesajele sensibile. Dacă arestarea lui Durov ar duce la interzicerea folosirii Telegram de către soldați, cum ar putea ei să continue schimbul de mesaje între ei sau cu familiile? Mulți militari au început să exprime acum o cerere mai veche: crearea unui serviciu de mesagerie specific rusesc, pentru a nu rămâne dependenți de Telegram.

Cum am mai spus, Telegram era și o sursă de informații pentru serviciile secrete. Cum o foloseau este lesne de înțeles. Un fapt curios s-a întâmplat înainte de aterizarea lui Durov la Paris. Durov venea de la Baku la Paris. Putin a efectuat o vizită de stat la Baku în aceiași perioada 18-19 august în care Durov era acolo. Unele instituții de presă au spus că Durov a propus o întâlnire cu Putin, dar președintele rus a refuzat oferta. Asta este o Maskirovka! Să mă explic este o înșelăciune care ni se vinde nouă de media rusească. În mod sigur ca cei doi s-au întâlnit. Putin are acest obicei. Acoperirea a fost întâlnirea la masă cu Aliev. Ce a discutat Durov cu Putin ? Nu știm.

Rusia în Africa

Să vedem acum ce legături există între Telegram și Africa. Trupele ruse oficiale și private care i-au scos pe francezi din Africa au folosit rețeaua Telegram. Este mult, este puțin, asta numai serviciile de informații franceze pot spune. Să recunoaștem: prezența Rusiei în Africa, după finalul Războiului Rece, nu mai este o fantezie. Nu mai este mirajul care s-a crezut inițial a fi, un produs fictiv al războiului informațional. Este acum o realitate geopolitică, una omniprezentă, dacă nu de durată, o remaniere a cărților între puterile de la sud de Marea Mediterană.

În Sudan, Niger, Libia, Burkina Faso, Mali, Republica Centrafricană (RCA) și Madagascar, Moscova țese o rețea de influență din 2017 și 2018 pentru a-și servi noua agendă de confruntare cu Occidentul, pe fundalul unui război în Ucraina care reaprinde diviziunea Est-Vest. De când președintele rus Vladimir Putin a preluat puterea în 1999 el își dezvoltă rețeaua de influență în Africa și nu o face la întâmplare. El se bazează pe istoria bogată a relațiilor sovietice cu țările africane care datează din anii 1960 și pe eforturile depuse de spionii ruși în timpul Războiului Rece pentru a contracara influența SUA pe terenul african.

Moartea într-un accident de avion, pe 23 august 2023, a lui Evgheni Prigojin, șeful Wagner, grupul paramilitar care a fost arma secretă a pătrunderii rusești în Africa nu a schimbat strategia Kremlinului. Putin a schimbat ”pionii”. Ministerul Apărării rus a preluat – în cea mai mare parte – „imperiul” construit de Prigojin, în special pe continentul african.

Republica Centrafricană o poveste despre invazia rusă în Africa

În 2016, François Hollande, pusese capăt unilateral „Operațiunea Sangaris”, lansată la sfârșitul anului 2013. Operațiunea Sangaris a fost o intervenție militară a armatei franceze în Republica Centrafricană, de la sfârșitul anului 2013 până în 2016. A fost a șaptea intervenție militară franceză acolo de la independența țării în 1960. Este povestea unei erori strategice a autorităților franceze care, crezând că fac ceea ce trebuie, într-un moment în care președintele Emmanuel Macron urmărea să construiască o relație de încredere cu președintele rus Vladimir Putin, au deschis fără să vrea ușile Africii francofone pentru ”ursul rus”.

Pe 25 septembrie 2017, președintele francez s-a întâlnit cu omologul său din Africa Centrală, Faustin-Archange Touadera, la Palatul Elysee. Pentru a-l ajuta pe Touadera să-și echipeze armata, care se lupta să-și controleze teritoriul din afara capitalei, Bangui, Macron s-a oferit să furnizeze 1.500 de puști Kalașnikov confiscate de marina franceză în largul coastei Somaliei în martie 2016. Îi datora o favoare.

Problema a fost că Republica Centrafricană a fost supusă unui embargo al ONU privind livrările de arme, iar o astfel de operațiune necesită aprobarea Consiliului de Securitate al ONU. Membrii permanenți, începând cu Rusia, trebuiau convinși. Macron l-a sfătuit pe Touadera să-și pledeze cazul la Moscova. Câteva săptămâni mai târziu, pe 9 octombrie 2017, Touadera s-a întâlnit cu Serghei Lavrov la Soci, pe malul Mării Negre.

Pentru ministrul de externe al Rusiei, un astfel de moment nu trebuia ratat. Francezii îi aduseseră un potențial nou aliat african și nu erau pe cale să irosească ocazia. O fostă colonie franceză, un stat în declin, cu o criză de securitate adânc înrădăcinată și resurse minerale prolifice, Republica Centrafricană a fost o țintă principală pentru extinderea influenței Rusiei în Africa. Prin urmare, Lavrov i-a oferit lui Touadera mult mai mult decât un simplu acord de a livra 1.500 de puști mitralieră kalașnikov. El a propus un parteneriat strâns, pe termen lung, care să implice livrări de arme, cooperare militară și operațiuni miniere.

Președintele Africii Centrale, dornic să-și consolideze puterea fragilă, a văzut asta ca pe o mană cerească. La sfârșitul lunii ianuarie 2018, o aeronavă Ilyushin-76 a forțelor aeriene ruse a aterizat pe aeroportul din Bangui. La bord se aflau diverse arme și echipamente militare. Au urmat și alte livrări similare, alături de zeci de mercenari din compania paramilitară a Grupului Wagner, a căror prezență Moscova nu a recunoscut-o – bărbații care au debarcat au fost prezentați oficial drept „instructori” ruși, ca în zilele Războiului Rece. Ei și-au stabilit reședința în Palatul Berengo, fosta reședință a președintelui Africii Centrale și mai târziu a împăratului Jean-Bedel Bokassa (1921-1996), la aproximativ 60 de kilometri de capitală.

Majoritatea paramilitarilor Wagner ajunși în republica africană au fost instruiți rapid în tabăra Molkino din regiunea rusă Krasnodar, care se învecinează cu o bază de informații militare ruse (GRU). Unii veneau din armata rusă și erau experimentați. Alții, uneori prizonieri sau foști condamnați, au fost mânați de momeala profitului. Salariile lor, variind de la 120.000 la 150.000 de ruble (în jur de 1.230 de euro până la 1.540 de euro) pentru o anumită misiune, erau echivalentul unui venit bun în Rusia.

Un punct de sprijin numit Libia!

Wagner avea deja un punct de sprijin în Libia. Autoritățile ruse îl susțineau pe mareșalul Khalifa Haftar, omul puternic din Cirenaica, în estul Libiei, aflat în război cu grupurile jihadiste din Benghazi și Derna. Mai la sud, mai mulți membri Wagner, pe care Putin i-a folosit succesiv în Donbas, începând din 2014, apoi în Siria, în 2015, fuseseră trimiși în Sudanul, condus încă de Omar Al-Bashir. Acolo, ei antrenau forțele sudaneze și asigurau site-uri de exploatare a aurului pentru care obținuseră permise de lucru. Republica Centrafricană nu era departe, la granița de sud-vest.

Prigojin și-a construit o prezență într-o jumătate de duzină de țări din Orientul Mijlociu și Africa, numărând aproximativ 6.000 de luptători care oferă adesea securitate liderilor politici locali, uneori în schimbul accesului la resurse valoroase. Potrivit oficialilor africani și occidentali, acum după asasinarea lui Prigojin, Kremlinul a început să preia controlul asupra acelor unități.

Grupuri de mercenari cu legături cu forțele de securitate ruse și oligarhi apropiați de Kremlin se deplasează pentru a absorbi mii de soldați Wagner. Făcând acest lucru, Kremlinul caută să capteze trupe experimentate pentru războiul din Ucraina și să păstreze influența pe care Wagner a câștigat-o în anumite părți ale Africii. A apărut compania privată Redut un contractant de securitate pentru companiile rusești care operează în Orientul Mijlociu, și care a fost fondată de foști parașutiști și ofițeri ruși din serviciile de informații militare în 2008. Redut, recrutează acum soldați Wagner ea fiind finanțată de Gennady Timchenko, un oligarh cu legături strânse cu Putin, conform mărturiei pe care un dezertor al lui Wagner a dat-o Parlamentului britanic în iulie 2023. Dezertorul le-a spus parlamentarilor din Marea Britanie că luptătorii lui Redut, dislocați în Siria, primesc muniții de la armata rusă, în națiunea din Orientul Mijlociu.

Redut acționează ca un vehicul de recrutare pentru Ministerul Apărării pentru a atrage foști luptători Wagner care nu ar semna de bunăvoie contracte cu armata regulată din cauza ostilității sale din trecut față de Wagner. Redut și Convoi, un alt grup de mercenari cu legături cu Ministerul Apărării și Kremlinul, fac un joc pentru a-l înlocui pe Wagner în operațiunile sale în străinătate, potrivit oficialilor de securitate africani și occidentali dar și a publicațiilor ruse. Convoiul este condus de Constantin Pikalov, care a condus anterior operațiunile militare africane ale lui Wagner înainte de a se rupe de Prigozhin.

Uniunea Europeană l-a sancționat pe Pikalov în februarie și a declarat că a plănuit uciderea a trei jurnaliști ruși în Republica Centrafricană în iulie 2018. Chiar înainte de moartea lui Prigojin, Pikalov a spus că Convoiul va opera în opt țări africane, fără a le numi. El nu a menționat țările, dar a călătorit în acestea, iar pe listă găsim Libia, Mali și Republica Centrafricană, unde Wagner este prezent. Într-o reclamă postată pe Telegram pe 21 august, Convoi a spus că recrutează voluntari pentru a direcționa recunoașterea rusă și a ataca dronele în Africa. Dmitri Rogozin un influent legislator rus și fost ministru al apărării, a făcut lobby pentru ca Convoi ca să-l înlocuiască pe Wagner în Africa.

Sahelul terenul de acțiune al Franței preluat de mercenarii ruși

În scurt timp, o nouă oportunitate a apărut în Africa pentru Rusia, din nou în vechiul teren de acțiune al Franței, Sahel. După succesul militar al Operațiunii Serval din Mali, transformată în Operațiunea Barkhane în 2014, regiunea deșertică aflată sub stăpânirea grupărilor jihadiste devenise o mlaștină.

Cei 5.000 militari francezi, avioanele și dronele lor, erau din ce în ce mai mult percepute ca o forță de ocupație în majoritatea celor cinci țări în care erau dislocați (Mauritania, Mali, Burkina Faso, Niger și Ciad). De la Bamako până la Niamey, trecând prin Ouagadougou, a crescut un zvon: armata franceză nu era acolo pentru a lupta, ci pentru a continua să jefuiască bogăția țărilor africane. Propaganda rusă se dezlănțuise pe Telegram.

Economia Mali se bazează în mare măsură pe agricultura sa. Cea mai mare parte a activității este concentrată în văile râurilor Niger și Senegal, dar din cauza nivelului scăzut de tehnologie și a secetelor periodice dure, există multe dificultăți. O provocare cu care se confruntă țările europene este imigrația masivă care vine din regiunile destabilizate din Africa precum Sahelul. Grupările teroriste de natură jihadistă coexistă cu grupuri secesioniste în regiunea Sahel, amplificând activitatea criminală cu răpiri, trafic de persoane, trafic de droguri și atacuri asupra populației civile. Retragerea trupelor franceze a lăsat o fereastră deschisă pentru diferite state, sau alți actori, pentru a acoperi nevoile de securitate ale regiunii. Moscova este unul dintre actorii pregătiți să umple golul lăsat de trupele franceze în Mali.

În Mali, se raportează că desfășurarea mercenarilor Wagner a început în decembrie 2021. Potrivit oficialilor americani, guvernul malian plătește 10 milioane de dolari pe lună pentru servicii, constând în principal în misiuni de securitate. Retragerea forțelor militare franceze reduce în mod inevitabil o influență puternică în țară și încă nu este clar modul în care țările în care sunt dislocate aceste forțe îi vor primi pe francezi.

Franța și-a stabilit prezența militară în Mali în 2013. Prăbușirea regimului Gaddafi, din vecina Libia, cu doi ani mai devreme, o consecință a intervenției NATO, a lăsat un vid de putere care a ajutat la răspândirea islamistului. Afluxul de arme și destabilizarea din Sahara a ajuns în cele din urmă în Mali, unde insurgenții tuaregi și militanții jihadiști au preluat nordul țării în 2012. Ambasada SUA la Bamako, într-un raport din 1 iunie 2022, a acuzat Rusia de o „aplicare intensă a dezinformării”, în Mali și în toată Africa, folosind inclusiv canalele Telegram, în special în ceea ce privește promovarea Grupului Wagner.

Pe Facebook și Telegram s-a derulat „promovarea narațiunilor pro-ruse și anti-franceze”, încurajând amânarea alegerilor și răspândind mesaje pozitive despre Grupul Wagner. Conținutul partajat de rețele a avut ca scop subminarea intereselor franceze, promovarea Rusiei ca alternativă viabilă pentru Occident și mobilizarea sprijinului public pentru guvernul președintelui interimar Assimi Goita și a armatei maliene.

Pe măsură ce narațiunile pro-ruse s-au răspândit rapid online, capacitatea Franței de a contracara dezinformarea a fost slăbită. Pe 17 martie, junta maliană a anunțat suspendarea posturilor finanțate de statul francez RFI și France 24, respingând rapoartele despre încălcări ale drepturilor omului și ucideri de civili comise de forțele armate maliene și mercenari ruși – rapoarte confirmate de o investigație a New York Times.

În ultimii 60 de ani, Franța a folosit toate mijloacele diplomatice posibile, deschise și ascunse, corecte și greșite, pentru a încorpora aproximativ 14 națiuni africane într-un imperiu neocolonial numit „Francafrique” – o regiune vastă care acoperă un sfert din Africa de la Senegal pe coasta Atlanticului până la Ciad, în centrul continentului. Pe măsură ce francezii s-au retras încet și extrem de reticenți din imperiul lor post-colonial, Wagner a început să se mute, devenind un surogat al Moscovei într-o competiție continuă a marii puteri pentru influența și controlul în Africa.

Până la sfârșitul anului 2022, când efortul eșuat de nouă ani al Franței de a asigura Sahelul se reduce, forțele lui Wagner operau deja mine secrete de aur în Sudan, conducând cea mai mare mină de aur din Republica Centrafricană, cu venituri estimate de 100 de milioane de dolari anual.

În 2021 Wagner a câștigat 200 de milioane de dolari din vânzarea de aur dar și oferind securitate pentru Mali, un pământ zbuciumat de rebelii islamiști. În martie, Washington l-a avertizat pe președintele Ciadului că mercenarii Wagner complotează să-l asasineze și, de asemenea, pregătesc rebelii din Ciad să atace din bazele lor din Republica Centrafricană. După lovitura de stat din Niger din iulie, mulțimile au fost văzute fluturând (și purtând) steaguri rusești. Și pe măsură ce 1.500 de soldați francezi și ambasadorul acestei țări erau retrași, noii lideri militari ai Nigerului l-au contactat prompt pe Wagner pentru sprijin, extinzând sfera de influență a Rusiei în imperiul francez pe care îl înlocuia rapid.

Implicațiile strategice ale acestei schimbări sunt potențial profunde. Pe măsură ce alianța NATO s-a apropiat din ce în ce mai mult de granița de vest sensibilă a Rusiei în anii 1990, Moscova a reacționat la începutul acestui secol (înainte de invazia din 2022) cu intervenții repetate în Ucraina, a lansat operațiuni speciale pentru a-și asigura aliații din Asia Centrală și, mai presus de toți, angajați într-o manevră de flancare geopolitică puțin înțeleasă pe două continente.

Momentul acestei mișcări a început în 2015, când Moscova a depășit bariera NATO din Turcia pentru a deschide o bază aeriană mare la Latakia, în nordul Siriei. În curând, avioanele rusești au redus la moloz/ruine orașele ținute de rebeli, precum Alep.

În 2021, trecând din nou, de data aceasta peste apropiatul aliat american Israel, Rusia a început să furnizeze Egiptului două duzini de avioanele sale avansate Sukhoi-35, astfel încât aviatorii săi să poată concura cu israelienii care zboară cu avioane de luptă americane avansate F-35, pe care Washingtonul a refuzat să vândă către Cairo.

Risc de stabilitate și securitate pentru Europa

Terminând de construit forța militară de sud a Moscovei în regiunea Siriei, președintele rus Vladimir Putin a început să se bazeze pe interesele lor comune în calitate de exportatori de petrol pentru a încerca să se împrietenească cu liderul Arabiei Saudite, prințul Mohammed bin Salman, devenind atât de apropiat la sfârșitul anului trecut, 2023, încât observatorii occidentali au început să-și exprime îngrijorarea cu privire la posibila pierdere a unui aliat cheie.

Prezența Rusiei în Africa în cadrul politicii de „contraterorism” înseamnă, de asemenea, o creștere a puterii economice și politice prin influențe pe tot continentul. Din punct de vedere european, acest lucru nu este pozitiv. Pe lângă faptul că regiunea va fi instabilă, mercenarii ruși s-ar putea extinde spre nord, reprezentând o amenințare de securitate pentru Spania și, prin urmare, pentru Europa.

Interesele noului Wagner Group sunt clare, iar așezările din Africa sunt doar începutul. Astfel, retragerea Franței nu reprezintă doar o schimbare de politică în Mali, ci un risc de stabilitate și securitate pentru Europa, în timp ce deschide oportunități pentru țări din afara sferei valorilor occidentale.