1. China și Taiwan

Xi Jinping și-a petrecut primii zece ani ca lider al Chinei, sfidând ideea că controlul politic tot mai strict este inamicul dinamismului economic și al armoniei sociale. În 2023, când începe un al doilea deceniu la putere, sustenabilitatea abordării lui Xi cu privire la guvernare – un stil de guvernare de micro-gestionare și acumulare de putere – va fi pusă la încercare.

În primele două mandate ale acestuia ca șef al Partidului Comunist din 2012 până în 2022, intervenționismul lui Xi a fost compensat de amploarea vastă a Chinei, de poziția sa dominantă în multe lanțuri globale de aprovizionare și de impulsul economic acumulat de-a lungul deceniilor de reforme ale pieței și deschiderea acesteia către lume. Ascensiunea Chinei părea inexorabilă, chiar dacă Xi a afirmat autoritatea partidului asupra a tot, de la sistemul juridic al Chinei la universități, de la mass-media la industriile de divertisment, el a încercat să construiască o economie stabilă și mai puțin inegală.

Securitatea națională a devenit un pilon al politicii din epoca Xi. Sunt cheltuite sume uriașe pentru politici industriale pentru a face China să se bazeze pe sine însăși, astfel încât America și alți adversari să nu poată întrerupe aprovizionarea cu tehnologiile de ultimă generație. China rămâne singurul stat ce cheltuie de la an la an mai mult pe armată și tehnologii militare. Potrivit raportului SIPRI, Beijingul a investit, în anul 2021, 293 de miliarde de dolari, fiind al 27-lea an consecutiv când statul chinez cheltuie mai mult decât în cel precedent. Când China își va lansa al treilea portavion va folosi un sistem de catapultare pentru a lansa avioane, o nouă tehnologie avansată despre care se va vorbi mult. Când China va dezvolta și primul său reactor nuclear pentru alimentarea portavioanelor, va avea un avantaj semnificativ. Versiunile timpurii ale avionului chinezesc stealth J-20 foloseau motoare rusești, dar acestea au fost înlocuite cu motoare duble produse pe plan intern. China evoluează având ce mai mare flotă de nave militare din lume: 355, din care 145 sunt considerate platforme mari, şi intenționează să ajungă la 420 în următorii cinci ani, iar până în 2030, va ajunge la 460. Un fapt perturbator al anului 2022 în China a fost răspunsul la pandemia de Covid-19. China lui Xi a construit cel mai ambițios sistem de supraveghere din istorie, care a implicat închideri de frontiere, teste necruțătoare, blocări de orașe întregi timp de săptămâni, aplicații pentru smartphone-uri de urmărire a mișcărilor și armate de ”paznici”. În primăvara lui 2023, sesiunea anuală a legislativului Chinei, Congresul Național al Poporului, trebuie să confirme noi lideri de stat. La congresul partidului, Xi a împachetat Comitetul permanent al Biroului Politic de șapte membri loialiști și asistenți de lungă durată, inclusiv probabil viitorul prim-ministru, Li Qiang. Sesiunea parlamentară va dezvălui care ministere vor fi acordate tehnocraților cu experiență – inclusiv oamenilor de știință din programul spațial al Chinei – care vor fi adăugați la Biroul Politic lărgit. Înălțarea șoimilor de la serviciile de securitate a fost un semn distinctiv al erei Xi, „înlocuirea inginerilor cu polițiști”, așa cum spune un om de afaceri chinez. Acest lucru va continua, cu roluri de conducere pentru veteranii din temutul minister al securității de stat. Lumea ar trebui să se pregătească pentru o diplomație asertivă a „războinicul lup”, cu promovări posibile pentru oficiali din politica externă precum Qin Gang, ambasadorul Chinei în America. Qin este un apropiat a lui Xi și este capabil să treacă de la farmecul urban la disprețul amenințător față de diplomații străini. În repetate rânduri, epoca Xi a văzut controlul de sus în jos justificat ca o cheie pentru prosperitatea durabilă. Dar China este acum în ”spaimă”. Comenzile de sus, pentru a fi mai optimist, în cel mai bun caz ”scârțâie”.  

2. Armele sunt la modă!

Combinația dintre războiul din Ucraina și îngrijorarea cu privire la amenințările pe termen lung din partea Rusiei și Chinei conduce la un impuls bipartizan în Congres pentru creșterea capacității SUA și dar și al Europei sub conducerea lui Macron de a produce arme în comun. Nu vom mai vorbi curând de o armată comună pentru că logica acesteia este în afara opțiunilor suveranității statelor  europene. Europa are nevoie de America nu numai din cauza gazului dar și din punct de vedere militar și mă refer aici la capacitatea tehnologică a industriei de armament americane. Jake Sullivan, consilierul pentru securitate națională a lui Biden, a spus că războiul din Ucraina a scos la iveală deficiențe în baza industrială militară a națiunii americane, care trebuiau rezolvate pentru a se asigura că Statele Unite sunt „capabile să sprijine Ucraina. și pentru a putea face față situațiilor neprevăzute în altă parte a lumii”. Din 54 de companii de armament în 1990 au mai rămas, după unele date, doar 5.  Lockheed Martin, cel mai mare contractant militar al națiunii americane, a rezervat propriile comenzi militare de rachete de la Pentagon în valoare de peste 950 de milioane de dolari, parțial pentru a reumple stocurile folosite în Ucraina. Firma Lockheed Martin produce 800 de rachete antitanc FGM-148 Javelin pe an. În Ucraina a ajuns producția pe 10 ani. Pentagonul a acordat Raytheon Technologies peste 2 miliarde de dolari în contracte pentru livrarea de sisteme de rachete pentru extinderea sau completarea armelor folosite în asistența pentru Ucraina. „Am trecut prin șase ani de (producere) Stingers (FIM-92) în 10 luni”, a declarat Gregory J. Hayes, directorul executiv al Raytheon, într-un interviu la începutul acestei luni, referindu-se la 1.600 de rachete antiaeriene trimise de guvernul SUA în Ucraina. Combinația dintre războiul din Ucraina și consensul tot mai mare cu privire la apariția unei noi ere a confruntării superputerilor determină eforturi pentru a se asigura că baza industrială militară poate răspunde creșterilor cererii. Problema a devenit urgentă în unele cazuri, deoarece SUA și aliații săi NATO încearcă să mențină fluxul de arme către Ucraina fără a-și reduce propriile stocuri la niveluri îngrijorătoare. Proiectul de lege anual de autorizare militară care a trecut de Senat împiedică Forțele Aeriene și Marinei să retragă sistemele de arme vechi pe care armata ar dori să le scoată din serviciu, inclusiv anumite avioane de transport C-130 sau avioane de luptă F-22. În același timp, include miliarde de dolari în bani suplimentari pentru a construi și mai multe nave și avioane noi decât a cerut Pentagonul însuși, inclusiv 2,2 miliarde de dolari doar pentru un distrugător de rachete ghidate al Marinei SUA, potrivit Comitetului pentru Servicii Armate din Senat. Industria de armament din Europa de Est a început să producă arme, obuze de artilerie şi alte echipamente militare într-un ritm fără precedent după Războiul Rece, pe măsură ce guvernele din regiune sunt în fruntea eforturilor de sprijinire a Ucrainei în lupta sa cu Rusia. Industria de armament din Europa de Est datează din secolul 19 când cehul Emil Skoda a început să producă arme pentru imperiul austro-ungar. Motivul epuizării stocurilor din țările NATO și al imposibilității reaprovizionării lor rapide constă în reducerea cheltuielilor militare occidentale după prăbușirea URSS și sfârșitul Războiului Rece și a „deceniilor de conflicte asimetrice” împotriva oponenților mai slabi din Afganistan, Somalia, Libia și Siria. Cooperarea între partenerii europeni scârțâie. Puține lucruri simbolizează atât de bine slaba cooperare și neîncrederea între state membre decât situația dificilă a FCAS (Future Combat Air System), proiect militar comun al avionului franco-germano-spaniol. ”Primele modele ale avionului european de luptă nu sunt așteptate înainte de 2040, în special din cauza dezacordurilor dintre francezi și germani cu privire la conducerea proiectului comun” scrie Politico. Și tot Politico scria în octombrie 2022: ”Bruxelles încearcă să convingă țările europene să se alăture în proiecte comune de apărare, dar progresul este minim. În luna mai, Comisia Europeană a propus un nou plan de coordonare a cheltuielilor militare între țările membre UE. Josep Borrell, șeful diplomației UE, a subliniat că Europa cumpără aproximativ 60% din armamentul necesar din afara blocului și a îndemnat statele membre să se reorienteze către surse interne”. Europa de Nord-Est este dezamăgită de lipsa de solidaritate pe care o percep ca fiind similară cu cea din al Doilea Război Mondial. Europa de Est se îndreptă spre Asia și anume spre Coreea de Sud de unde Polonia a început să cumpere armament tacuri, obuziere autopropulsate și avioane care urmează să se producă la Varșovia. 

3. Politica electorală influențează geopolitica

Politica electorală va necesita monitorizare, deoarece partidele de guvernământ luptă pentru realegeri în Estonia, Grecia, Turcia, Polonia și Spania. În țara baltică, Partidul Reformist este de așteptat să prevaleze în sondajul din martie, deși se va confrunta cu o concurență acerbă din partea Partidului Popular Conservator de dreapta din Estonia. Între timp, prim-ministrul Kyriakos Mitsotakis din partea de centru-dreapta Noua Democrație (ND) va fi probabil reales în Grecia, în ciuda scandalului de utilizare a programelor de spionaj al telefoanelor, scandal în curs. Cu toate acestea, având în vedere sistemul electoral al țării, două sondaje consecutive în mai și iunie vor fi probabil necesare pentru ca ND să obțină majoritatea parlamentară necesară. În Turcia, actualul Recep Tayyip Erdoğan se va asigura probabil de realegerea sa la scrutinul prezidențial din iunie, în ciuda unui context economic dificil. În același timp, Partidul său Justiție și Dezvoltare (AKP) este puțin probabil să obțină o majoritate parlamentară în sondajele legislative concurente, dar va putea în continuare să formeze o coaliție cu Partidul Mișcării Naționaliste (MHP). În Polonia, blocul de guvernământ Dreapta Unită se confruntă cu o concurență mult mai dură la alegerile legislative care vor avea loc în octombrie, partidele de opoziție încă dezbătând dacă să formeze o alianță. În această etapă, opoziția are șanse ceva mai mari de a obține o majoritate parlamentară și de a forma un nou guvern. Un alt titular care ar putea avea dificultăți să fie reales este premierul spaniol Pedro Sanchez, având în vedere impulsul puternic al Partidului Popular (PP) de centru-dreapta de opoziție în sondaje. Cu toate acestea, dacă PP poate obține o victorie convingătoare în alegerile legislative – care vor avea loc probabil în noiembrie sau decembrie – va depinde de capacitatea sa de a ține la distanță diviziunile interne din partid. Alegerile regionale și municipale din mai vor oferi un indicator bun al puterii electorale a fiecărui partid. În cele din urmă, în Franța nu sunt planificate alegeri legislative, dar președintele Emmanuel Macron ar putea dizolva Adunarea Națională dacă guvernul nu poate trece reformele în parlament. În Anglia după un an cu trei prim-miniștri, conservatorii vor încerca să dea dovadă de stabilitate, pregătind terenul pentru alegerile generale din 2024. Factorul imediat de urmărit este cât de gravă va fi recesiunea. În urma perioadei dezastruoase a lui Liz Truss din Downing Street 10, o recesiune prelungită ar putea îngreuna și mai mult pe premierul Rishi Sunak și pe conservatori săi să-și recâștige percepția competenței economice. Între timp, indicatorul cheie de urmărit este cât de repede va câștiga ritmul opoziției interne în cadrul Partidului Conservator.

4. Riscuri necunoscute-”Known-Unknown”

Riscurile discutate mai sus sunt, în termenul fostului secretar al Apărării Donald Rumsfeld, „necunoscute-cunoscute” – evoluții sau tendințe perceptibile ale căror posibile traiectorii pot fi evaluate. În plus, există o serie de „necunoscute certe” – evenimente pe care nu le putem anticipa care ar avea consecințe catastrofale. Printre acestea: o erupție de super vulcan (Yellowstone, Indonezia, Japonia); un asteroid gigant de 10 km lățime, o magnitudine care a ucis dinozaurii în urmă cu 66 de milioane de ani; o furtună solară – injecție de masă coronală – aruncând pe Pământ cantități mari de particule încărcate magnetic care ar putea dezactiva rețelele timp de săptămâni sau luni; și explozii de raze gamma radioactive din spațiul adânc. După cum am văzut din pandemia de COVID-19, mii de viruși de pe planeta noastră ar putea declanșa viitoare pandemii, unele mai dificil de contracarat decât COVID. De asemenea  pe măsură ce războiul Rusiei în Ucraina se extinde până în 2023, traiectoria acestuia va continua să fie modelată de mai mulți factori interdependenți de ambele părți, inclusiv capabilitățile militare, determinarea politică și publică de a continua lupta, precum și disponibilitatea resurselor financiare și economice. După o serie de înfrângeri umilitoare pe câmpul de luptă din această toamnă, partea rusă intensifică apelurile la negocieri. Astfel de apeluri sunt susținute de lovituri devastatoare cu rachete asupra Ucrainei și o retorică amenințătoare la adresa Occidentului. Aceste tactici caută să convingă Kievul și aliații săi că riscul de a continua războiul este prea mare pentru toate părțile. Se ridică întrebarea dacă sunt posibile negocieri semnificative cu regimul Putin punând la îndoială deschis suveranitatea Ucrainei și pretinzând că se află într-o luptă existențială cu Occidentul ? Chiar dacă răspunsul ar fi „da”, obiectivele strategice opuse de ambele părți fac o încetare a focului de durată, ca să nu mai vorbim de orice soluție durabilă a conflictului, foarte puțin probabilă, cel puțin atâta timp cât Vladimir Putin și Volodimir Zelenski rămân la putere. Poate cel mai important factor pentru a determina rezultatul războiului va fi măsura sprijinului internațional continuu pentru Ucraina. Aceasta presupune nu numai asistență militară, macrofinanciară și umanitară, ci și sprijin politic pentru a căuta un acord care să fie acceptabil pentru Ucraina. Orice încercare a Occidentului de a negocia un acord cu Moscova în slujba Kievului sau de a-l împinge pe Zelenski într-un compromis fără sprijin intern ucrainean ar fi corozive pentru credibilitatea percepută a alianței occidentale. 2023 va fi un an greu de manageriat din toate punctele de vedere. Două cuvinte vor reveni în continu pe agenda: război și recesiune!