Președintele ales al Republicii Cehe, generalul Petr Pavel, a vorbit luni, pe 30 ianuarie 2023, la telefon cu liderul taiwanez Tsai Ing-wen – devenind primul șef de stat al UE care a făcut acest lucru după o victorie electorală în ultimele decenii. Potrivit presei taiwaneze, apelul a durat abia 15 minute, cel mai probabil Tsai conversând în engleză. Pavel a confirmat apelul pe Twitter: „I-am mulțumit pentru felicitări și am asigurat-o că Taiwan și Republica Cehă împărtășesc valorile libertății, democrației și drepturilor omului… De asemenea, mi-am exprimat speranța de a avea ocazia să o cunosc personal pe președinta Tsai în viitor”, relatează Stuart Lau pentru Politico. Diplomații chinezi și-au parcurs agendele de contacte pentru a încerca să-l împiedice pe Pavel, un fost șef al comandamentului militar NATO, să facă acest apel, a informat presa cehă. Acesta este un mare șoc pentru Beijing, mai ales că predecesorul lui Pavel, Milos Zeman, a fost considerat un „vechi prieten” al Beijingului timp de un deceniu. Urmează vizita la Taipei într-un interval de timp în viitorul apropiat. Deocamdată Președintele Camerei inferioare a parlamentului ceh, Marketa Pekarova-Adamova, a susținut miercuri un videoconferință cu ministrul afacerilor externe din Taiwan, Joseph Wu, înaintea vizitei sale pe insula luna viitoare.
Este oare vremea generalilor care preiau putere prezidențială într-o Europa bântuită de stafia Kremlinului? În Albania țară membru NATO a venit la putere Șeful de Stat Major al armatei albaneze, Bajram Begaj prin vot în Parlament. Într-o țară în care guvernul deține cea mai mare parte a puterii, acesta este un post în mare parte onorific, dar preşedintele are un rol important în sistemul judiciar – el numește trei dintre cei nouă membri ai Curții Constituționale – și este, de asemenea, comandantul suprem al forțelor armate, relatează AFP, citată de Agerpres.
Diviziunea globală
Războiul din Ucraina a exacerbat diviziunea globală. Într-o parte găsim societăți care s-au apropiat de China și Rusia, societăți care geografic se întind de la Eurasia continentală prin Orientul Mijlociu până la vestul Africii. În același timp democrațiile occidentale se unesc în spatele SUA – și li se alătură, în atitudinea lor pro-americană, democrațiile cu venituri medii spre superioare din America de Sud, Asia-Pacific și Europa de Est. Drept urmare, constatăm că dintre democrațiile liberale ale lumii (populație de 1,2 miliarde), trei sferturi (75%) au acum o viziune negativă asupra Chinei, iar 87% au o viziune negativă asupra Rusiei. Pe de altă parte, invers este valabil pentru cei 6,3 miliarde de oameni care trăiesc în restul lumii. În aceste societăți, 70% se simt pozitiv față de China și 66% față de Rusia. Pe scurt, se pare că lumea este împărțită între două tabere opuse: o alianță maritimă a democrațiilor, ancorată de Statele Unite; și un bloc eurasiatic de state iliberale sau autocratice, conduse de Rusia și China– scrie Bennett Institute for Public Policy/ Cambridge. Și totuși războiul din Ucraina nu este numai unul militar este și unul economic și informațional. Președintele chinez Xi Jinping este așteptat să viziteze Rusia în primăvară, a anunțat ministerul rus de externe într-un comunicat. Guvernul chinez nu a confirmat încă vizita, dar dacă se va întâmpla, ar putea semnala o adâncire a legăturilor.
Consensul din 1992
În 2022 cu prilejul celui de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist Chinez am crezut că Beijingul ar putea folosi adunarea din octombrie pentru a-și ajusta politica față de Taiwan și pentru a atenua tensiunile care au caracterizat relațiile de la alegerea președintelui Tsai Ing-wen în 2016. Relațiile dintre Beijing și Taipei s-au prăbușit când, la preluarea mandatului, Tsai a refuzat să accepte condițiile prealabile ale Beijingului pentru angajament – și anume, „Consensul din 1992” și conotația sa de bază că Taiwan și China continentală aparțin „Unei Chine”. Este bine să ne amintim că acest concept ”Consensul din 1992” stabilește în mod explicit natura fundamentală a relațiilor de-a lungul strâmtorii Taiwan și afirmă că atât continentul, cât și Taiwanul aparțin uneia și aceleiași Chine și că relațiile dintre strâmtori nu sunt între state. Consensul din 1992 a fost agreat de ambele părți și a fost afirmat de liderii ambelor capitale. El a constituit astfel piatra de temelie a creșterii pașnice a relațiilor dintre cele două. Atât mecanismul de contact și comunicare dintre Biroul pentru afaceri din Taiwan al Consiliului de Stat și Consiliul pentru afaceri continentale din Taiwan, cât și mecanismele de cooperare Fundația pentru Schimbul Strâmtorilor din Taiwan și Asociația Chinei Continentale pentru Relații Peste Strâmtoarea Taiwan se bazează pe fundamentul politic al Consensului din 1992.
Cumpăna războiului din anul 2025
Un general american de patru stele spune că „instinctul” lui i-a spus că războiul cu China ar putea avea loc încă din 2025. Este potrivit NBC News, care a obținut nota internă a generalului după ce a fost distribuită către unitățile militare la sfârșitul săptămânii trecute (vineri 27 ianuarie 2023) potrivit Reuters. Cine este generalul de patru stele care spune asta? Generalul Forțelor Aeriene Mike Minihan de la Comandamentul Mobilității Aeriene. El supraveghează aproximativ „50.000 de membri ai serviciului și aproape 500 de avioane și este responsabil pentru transport și realimentarea forțelor aeriene”, relatează NBC. „Sper că mă înșel”, a scris el și a avertizat: „Instinctul îmi spune [ne] vom lupta în 2025”. Nota sa îi instruiește pe comandanții din structura Army Materiel Command „să raporteze toate eforturile majore de pregătire pentru lupta cu China către Minihan până pe 28 februarie”, potrivit NBC. De ce 2025? Pentru că atât SUA, cât și Taiwan țin alegeri prezidențiale în 2024, iar acesta ar putea fi un moment deosebit în plină tranziție pentru oficiali americani. A venit bine-înțeles și reacția Pentagonului. Generalul Patrick Ryder, purtătorul de cuvânt, a spus: „Strategia Națională de Apărare arată clar că China este provocarea ritmului pentru Departamentul Apărării și accentul nostru rămâne pe colaborarea alături de aliați și parteneri pentru a păstra un Indo-Pacific pașnic, liber și deschis”.
Back channel (în spatele cortinei)
De la începutul invazie în Ucraina Moscova și Beijingul au jucat în rol important în elaborarea strategiilor la Washington deși rolul lor public a fost redus. Cu ce a influențat Beijingul situația? Câteva întrebări sunt pe buzele celor care cunosc situația: a blocat Beijingul livrarea de MiG -29 din Polonia către Ucraina în martie 2022? Și-a folosit diplomația personală Wang Yi, în forță, la NATO și în SUA?. Vom răspunde mai jos. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a discutat cu ministrul chinez de externe Wang Yi, pe 22 septembrie 2022, despre războiul Rusiei împotriva Ucrainei, în marja Adunării Generale a ONU de la New York. Secretarul general NATO și ministrul chinez de externe s-au întâlnit ultima dată în persoană, în marja Conferinței de securitate de la München, în 2020. Cei doi lideri s-au întâlnit virtual și în septembrie 2021 pentru discuții despre relațiile NATO-China și provocările de securitate internațională. Stoltenberg, în afară de criza ucraineană și-a exprimat preocupările NATO cu privire la drepturile omului și activitatea militară a Chinei în apropiere de Taiwan. „Suntem pregătiți să ne continuăm dialogul privind securitatea globală”, a spus el. Noul concept strategic al NATO, adoptat de liderii aliați la Summit-ul de la Madrid din iunie 2022 afirmă că „ambițiile declarate și politicile coercitive ale Chinei ne provoacă interesele, securitatea și valorile”. Suntem la un an de la începutul invaziei și nu putem spune cu certitudine care este adevărata poziție a Chinei cu privire la conflictul Rusia-Ucraina. Avem câteva declarații oficiale care în principal susțin Rusia. Potrivit CCTV Wang i-a promis lui Lavrov, luna trecută, că „China este dispusă să aprofundeze contactele cu partea rusă la toate nivelurile”. Cu toate acestea, în septembrie, pe marginea Adunării Generale a ONU, Wang i-a spus secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, că China „rămâne deschisă la dialoguri și schimburi cu NATO și este dispusă să promoveze împreună dezvoltarea solidă și constantă a relațiilor bilaterale… în spiritul onestității și al respectului reciproc.” Stoltenberg i-a replicat că ”NATO se așteaptă ca China să joace un rol important în încheierea conflictului din Europa”. Dacă privim faptele și știrile atunci înțelegem că Beijingul a susținut în mod constant doar o singură parte – a sa. La summitul de la Beijing din 4 februarie 2022 Xi și Putin au anunțat o „prietenie fără limite” fără „zone interzise” de cooperare. S-a bazat Putin pe acest summit și a greșit? Da. Conform unor informații din serviciile occidentale Beijingul cunoștea planurile Rusiei pentru o operațiune militară. Dar rușii au prezentat operațiunea militară ca pe una limitată de recuperare a unei provincii ruse pierdute și reunificarea Rusiei în limitele istorice. Această narațiune se potrivea cu cea a Chinei asupra Taiwanului – deși a fost clar că operațiunea rusă nu trebuie să interfereze cu Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing, care s-au încheiat pe 20 februarie – cu patru zile înainte de invazia lui Putin. Discuția dintre cei doi are și o anexă secretă privind „prietenia fără limite” un fel de garanție de securitate reciprocă pe care Rusia a căutat să o obțină de la China de zeci de ani. Est în fapt o reeditare a articolului 5 din Cartea NATO care le-ar garanta sprijinul reciproc în caz de agresiune a teritoriului propriu. A fost un secret atacul blitzkrieg asupra Kievului de care nici Lavrov (spun gurile rele) nu știa până pe 21 februarie? Nu prea. Americani știau de invazie din octombrie 2021 și și-au avertizat aliați inclusiv pe Zelenski. Nimeni nu a crezut. Deși chinezii l-au sprijinit oficial pe Putin din punct de vedere diplomatic, acuzând NATO pentru provocarea conflictului, a existat o îngrijorare profundă (și pe deplin întemeiată) că Putin a depășit limitele și a provocat Occidentul într-un front unit (vezi Grupul de la Rammstein) pe care o operațiune limitată în Donbas l-ar fi evitat. Putin – un nechibzuit în ochii chinezilor – și-a jucat cea mai periculoasă carte chiar la începutul conflictului odată ce a atacat Kievul într-o operație eșuată chiar de la începutul ei pe aeroportul Antonov unde paratrupele ruse au fost decimate.
MiG-29 poloneze pentru ucraineni
În ce mai recentă carte a lui Owen Matthews ”Overreach” – o istorie a originilor războiului ruso-ucrainean-acesta scrie despre modul în care chinezi au influențat deciziile de la Washington la începutul ostilităților. El spune despre oferta polonezilor referitoare la MiG-29, făcută pe 7 martie, (cele 26-30 primite de la germani din fosta flotă a R.D. Germania, în 2003, pentru un euro și fabricate în anii 80 în URSS dar modernizate ulterior) că nu ar fi schimbat soarta războiului cu toate acestea reprezentau un pas important, deși simbolic, dacă nu neapărat semnificativ operațional, către implicarea directă a NATO în conflict. Dar o zi mai târziu, pe 8 martie, Pentagonul și-a inversat brusc poziția, pronunțând că propunerea Poloniei este „ne sustenabilă”. ”Ce i-a schimbat părerea Washingtonului? Parțial, a fost o inițiativă urgentă și confidențială a canalului din spate, care a implicat foști lideri europeni și înalți oficiali și, în cele din urmă, a fost susținută de chinezi. Încă de la declarația lui Putin din 27 februarie privind pregătirea nucleară, PLA a contactat, de asemenea, prin canale militar-la-militar (spre deosebire de canalele diplomatice sau politice) ofițeri și generali ruși cu care au avut contact personal de-a lungul anilor de exerciții militare comune și discuții privind achizițiile militare pentru a renunța la aceste posibile operațiuni”-scrie Owen Matthews. Care era scopul? Matthews spune într-un material publicat în Spectator: Scopul Beijingului a fost să se asigure că, chiar dacă ar exista o decizie politică de a folosi arme nucleare, armata rusă va insista să se mențină la doctrina militară nucleară de lungă durată pentru a le folosi numai dacă ar fi provocată de atacuri pe teritoriul rusesc. Prin aceste contacte neoficiale, Washington și PLA au convenit – în mod neobișnuit, având în vedere o deteriorare a relațiilor în timpul președinției lui Donald Trump – că, dacă SUA ar opri acordul MiG, generalii de la Beijing ar face tot posibilul pentru a dezamorsa amenințarea nucleară a lui Putin la nivel operațional. „A funcționat”, a spus sursa chineză. „[SUA] au decis că furnizarea de avioane era un pas prea departe.”
„Prea tânăr. Prea simplu. Uneori naiv.”
Aceste șase cuvinte memorabile, însoțite de o mișcare disprețuitoare a mâinii, au fost adresate în engleză unui grup de jurnaliști din Hong Kong de către liderul de atunci al Chinei Jiang Zemin, în timpul unei vizite în oraș în 2000. Cuvintele au intrat în toate necrologurile scrie la moartea lui Zemin citite la Cimitirul Revoluționar Babaoshan din Beijing. Vorbesc de Zemin pentru că datorită carierei lui politice acesta a modelat relația dintre China și Statele Unite, precum și afacerile internaționale în general. Pe lângă perioada economică de creștere Jiang a prezidat o China care s-a deschis către lume, inclusiv predarea pașnică a Hong Kong-ului de la Regatul Unit în 1997 și intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului patru ani mai târziu. A fost, în 1999, și un moment critic în relațiile SUA-China: în acel an, bombardierele americane care efectuau atacuri aeriene ale NATO împotriva armatei iugoslave, ca răspuns la curățarea etnică a albanezilor kosovari de către Belgrad, au lovit Ambasada Chinei la Belgrad, după ce aceasta a fost eliminată dintr-o listă interzisă de ținte NATO din cauza informațiilor americane care au stabilit că ambasada comunica/sprijinea forțele iugoslave. Washingtonul a declara că a fost un accident cauzat de informații greșite, inclusiv utilizarea unei hărți incorecte (!?). Oficiali chinezi știau ca nu este o greșeală pentru ca americani vizitaseră ambasada din Belgrad. Atunci Zemin a vorbit despre o ”diplomație a tunului” și a declarat: că „puternica Republică Populară Chineză nu poate fi hărțuită, nu poate fi umilită și nu poate fi învinsă!” Dar este important să ne amintim că deschiderea Chinei către lume din perioada Zemin și Hu Jintao a avut loc concomitent cu cristalizarea Chinei ca societate care își afirmă suveranitatea. Jiang a fost un arhitect central al acelei cristalizări preluată astăzi de Xi. Jiang, de asemenea, a folosit un limbaj tăios pentru a descrie angajamentul Chinei pe scena mondială. Termenul „războinic lup”, referindu-se la stilul agresiv de comunicare publică, din ce în ce mai favorizat astăzi de diplomații chinezi, a câștigat teren în anii de după ce Jiang a părăsit puterea, dar limbajul colorat care însoțește în mod regulat tacticile lor diplomatice ”ascuțite” și-a luat rădăcinile în era Jiang.
Taiwanul și invazia
Vorbind despre Taiwan sunt atât de multe de spus acum pentru că ne situăm chiar la începutul crizei insulei. După creșterea semnificativă a numărului de exerciții a forțelor chineze în jurul insulei orice strategie eficientă de descurajare împotriva Beijingului trebuie să înceapă cu propriile sisteme de apărare ale Taiwanului. Statele Unite trebuie să semnaleze Beijingului că Taiwanul va rezista unei invazii la fel de feroce și creative ca și Ucraina. Pentru a fi credibil, Taiwan ar trebui să dubleze bugetul său rezervat pentru apărare și să-și dubleze efectivul actual de 169.000 de trupe. În prezent, Taipei cheltuiește aproximativ 19 miliarde de dolari pentru apărare, o cifră care este mică în comparație cu cele 293 de miliarde de dolari ale Chinei. Și, deși Taiwanul nu va putea reduce decalajul față de Armata Populară de Eliberare (PLA) a Chinei, poate crește considerabil descurajarea cu o armată mai puternică pregătită și bine echipată. Scopul trebuie să fie acela de a interzice accesul ușor la insulă și de a provoca pagube semnificative atacurilor forțelor chineze, câștigând timp pentru ca Statele Unite și aliații să-i ajute. Dacă ne uitam la lista de echipamente militare vedem: Taiwanul are acum 400 de avioane de luptă și 800 de tancuri, forțele sale sunt depășite de cele 1.600 de avioane și 6.300 de tancuri din China. China are, de asemenea, 450 de bombardiere, nouă submarine nucleare, trei portavioane și alte echipamente pe care Taiwanul nu le deține. Și în ceea ce privește personalul, China are o armată permanentă de peste două milioane de soldați – de aproape 12 ori mai mulți decât Taiwan. Taipei are nevoie de comunicați și de informații satelitare iar Starlink este o soluție, are nevoie de mine inteligente (care pot fi pornite și oprite); rachete antinavă cu rază lungă de acțiune (Harpoon); rachete antitanc Javelin; și apărare antiaeriană, cum ar fi Sistemul de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS). Toate aceste arme s-au dovedit valoroase în Ucraina. Pentru ca Taiwan să le poată folosi, totuși, ele vor trebui să fie deja la locul lor în momentul unui atac chinez. În cele din urmă, Departamentul Apărării ar trebui să includă Taiwanul în exercițiile sale militare comune. Exercițiile de astăzi din Indo-Pacific implică forțele multor națiuni, inclusiv cele din Australia, Japonia, Coreea de Sud și Statele Unite. Cu toate acestea, nu includ Taiwan. Deși China ar considera o astfel de participare provocatoare, diplomații americani pot sublinia că chinezii au inițiat provocarea zburând din ce în ce mai mult în spațiul aerian taiwanez și traversând linia maritimă roșie care împarte China și Taiwan cu o frecvență tot mai mare.
Comenteaza